O intoarcere in trecut e o excursie intr-un necunoscut larg si plin de posibilitati, pentru ca te duci intr-un loc pe care ti l-ai fabricat singur, din bucati de trecut, ca sa iti fie confortabil, si cald, asa ca pentru tine..Explorezi un loc deja explorat in care totul ti-e deja familiar..Te intorci ca sa retraiesti ceva ce s-a intimplat intr-un alt timp, in care erau alte reguli, si in care si tu erai altul, asa, ca sa iti imaginezi cum ar fi fost..Acum esti un rege al amintirilor tale, pentru ca iti retraiesti totul asa cum ai fi vrut, in felul tau..Si poti manipula spatiul, si timpul, ca sa iti fie favorabile..E bine, e atit de bine cit sa poti spune ca iti iubesti amintirile, amintirile tale, cele ordonate si aranjate de mintea ta de regizor genial..
Stiu ca o intoarcere in trecut e si o privire in oglinda unor realitati care au fost, dar care au putut fi orientate asa incit sa vedem realitatile care ne convin, hahaha..Asa e cu noi, cu fiintza care sintem, ca selectam din tot ceva ce ne e propriu, si ne convine..
Azi a plouat..Si ploaia a ritmat ceva ce era un fel de cintec al interiorului nostru atit de profund..Un cintec pe care l-am cintat tot timpul, in minte, cu toate detaliile, ca Beethoven..Si am vazut printre armonii unele peisaje dintr-un oras care era un fel de viziune reprimata..
Stiu, realitatea e concreta, si atit de imediata..Ca opus imediat al trairilor mele idealiste..Ca un impact direct in visurile pe care cu greu le-am eliberat..
Spatiul si timpul ne sint alaturi..Sint componente din care e construita iubirea..Cred ca intelegi asta, pentru ca in intelegerea ta sta cheia eliberarii de ce ai fost..Si stii, cu cit intelegi mai mult, cu atit mai mult te apropii de un ideal, care e o iubire clara si limpede, pe care o poti proiecta spre ceva ce iti e atit de al tau..
Oamenii sint oglinzi..Ochii sint deschideri..Sufletele sint universuri..Toate sint timp curgator, si linisti care vin dintr-un univers eliberat de toate trairile fiintzelor noastre..
Noi ne oglindim in tot, si in toate..Noi sintem fiintzele care s-au deschis ca sa se elibereze de toate trecuturile, si sa-si reia fiintza, de la zero..Noi sintem noi, intre aceleasi repere, aceiasi noi care se intorc la propriul eu ca sa se poata reconstrui intr-o noua realitate..Noi identici si conformi, noi clari, refacutzi intr-o noua viziune, una eliberata de tot ce a fost..
Privim altfel, ca fiintze transformate..Sintem altfel de oameni..Ne conformam unei realitatzi reale..Parca sufletul ni se dizolva intr-o realitate confuza..E frig..Pare ca s-a intors iarna examenelor..Imi amintesc drumurile prin zapada, si fricile de atunci..Ce lupta printre toate slabiciunile mele, si ale celorlalti.. Cind conta doar puterea bruta, si memoria robotica..Ce simt al fiintei, care isi cauta in prietenie o varianta a propriei regasiri..Si care nu venea niciodata..Si care fiintza isi realiza singuratatea ei, atit de absoluta, cea atit de asemanatoare cu moartea..
Durerea era identica, pentru ca venea din toti.. Asa ne-am trait fiintzele, in tot timpul adolescentzei, si asa ne-am format gindirea..Si asa gindim si acum..Asa simtim, si asa credem..Pentru ca asa ni s-a impus..
Re :
ReplyDelete