Cautari tomnatice

Toamna asta ne petrece cu zimbete si surisuri melancolice, asa ca pe prieteni, si ne invita la festinul de inceput.. Ne e bine impreuna..Ne privim in ochi linistiti, pentru ca sintem prieteni..Sintem din aceleasi spatii galactice..Venim din aceleasi lumi cu aceleasi intrebari fara raspuns..Si ne complacem in aceleasi nedeterminari, pentru ca toamna asta si-a cautat labirinturile, ca noi, si si-a eliberat frustrarile printre vinturi si ploi, ca noi..Si ne-a vorbit cu cuvinte de anotimp, ca sa intelegem ca semanam in tot ce sintem..
Ploile ne ating, inca..Pentru ca inca sintem continente care pling in picaturi albe de dor de dureri de alte continente..De alte albe continente, care inca nu s-au stiut a fi, inca, descoperite..In timp ce ploile albe curg ca sa..E alb uneori..Atit de alb si calm, si cald..E dulce plutit prin aer, si aducere de vis prin trairile noastre, vedem clar in alb cum spatiile se dilata si reinviie in tot ce simtim..Sintem nori, si cer, si oameni care se ating, ca sa se uneasca intr-un cerc al fiintzei cautate..Ne simtim aici, si acum ca trairi cosmice ce au reusit, in  final, sa se intilneasca..Sintem aici, si acum, pentru ca am stiut ca vom fi impreuna in coltul asta de labirint, in sfirsit liberi cit sa-si spuna toata povestea vietii..Oameni care au lasat tristetile si regretele undeva departe, si care vor sa-si atinga fiintzele, eliberati de toate..