Septembrie impreuna

Am pasit deja in septembrie..Avem deja in noi asta..Sufletul ni s-a transformat, asa cum i-a cerut natura, a luat culori din paleta lui septembrie..Mai demult, pe vremea asta incepea scoala..Traiam ultimile zile de libertate cu placere amestecata cu o infinitate de altele, pentru ca venea, incet, o alta viatza, pentru care trebuia sa ne adaptam fiintza cea lenesha, si asa de obisnuita cu libertatzile verii, si cu placerile calme, si calde, si atit de colorate cu verdele unor labirinturi in care ne puteam ascunde fara probleme..Era o vreme de sfirsit de extaz, si incepere de agonie, intr-un fel, pentru ca deveneam iar fiintze sociale intr-o lume care ne cerea iar sa fim responsabili, si activ-realisti pentru tot felul de situatii care vor veni..Si ne cerea sa ne conectam iar cu ceilalti, cei de care ne eliberasem la inceputul vacantzei..Ah, oh, tragi-comedie plina de un ridicol spontan, si in care ni s-au amestecat toate nedeterminarile fiintzei..In fine..Trecem noi si peste inceputurile astea de lume, ca doar am facut-o de atitea ori..E penibil, dar asta e, ce, ailaltzi nu se simt la fel? Ca doar n-or fi rude cu calu' primarului..Sintem identici in ridicol, si asta face ca totul sa fie ceva dragutz, si prietenos, si cald..Mai ales ca spectacolul fetzelor chinuite e sublim..Ai ride de toti, sa te tavalesti pe jos, dar nu poti, ca tre'sa respecti morga..Si te bagi in tine ca sa-ti traiesti o fericire mai speciala..
La festivitatile de inceput toti sint tunsi, rasi, frezatzi, epilatzi, si imbracati corespunzator, la dunga, scrobitzi, si cu toate cutele aranjate, ca asa trebe sa fim, ca e momentul, si cere concretul..Si pe toti ii doare fix in pula de toate, pentru ca inca n-au iesit din starea de vacantza, le vezi in ochi o parere de rau cosmica combinata cu tone de regrete ca toate s-au terminat asa de brusc..Eh, lume brutala, si dilie, parca ar spune toti, cum ne obligi tu sa simulam ceva, cind e atit de evident ca noi simtim cu totul altceva..Dar ne intelegem din priviri, si ne lasam purtati de moment intr-o acceptiune generala..Jucam un rol, e atit de evident asta, un rol care e ca sa fie, ca asa ni se cere..E o aiureala sociala, evident, una conforma cu mentalitatile astea primitive..In viitor probabil o sa fie altfel, desi, pina la urma, ipocrizia asta sociala e atit de necesara, pentru ca altfel, daca ar fi sa fim complet sinceri, am risca un conflict general, pentru ca idiotii sint multi, si au drepturi pe care si le manifesta ultra-agresiv..In fine..Noi respectam regulile, si incercam pe cit putem sa ne delimitam de ce ne e strain, fiind cit putem de deschisi, si sinceri..Ma rog, spun asta stiind ca trebuie sa respect ipocriziile classice..
Sa revenim..E septembrie, si inceput de toamna..E cald, si natura pare inca deschisa..Ne e bine impreuna.. Sintem rude, parca, pentru ca unchiul septembrie a venit sa ne viziteze..