O lume e straina cind e compusa din straini..Din oameni diferiti..Adica din toti ceilalti..
Lumile au si ele contururi umane..Contururile tuturor, adunate..Contururile lumilor trec si prin contururile eurilor noastre..Stim, pentru ca am simtit..Azi lucrurile sint mult mai brutale, mai precise, si mai rapide.. Nu exista mila pentru nimeni, in jungla..Cine nu se adapteaza e suprimat..Si uitat, apoi, de timp..
Daca te uiti cu atentie realizezi, de fapt, cum e lumea..Logica lumii e mai presus de logica ta..Si, atunci, iti pui masca ceruta, si mai faci un pas..
Imprejur natura s-a luminat..Soarele, se pare ca nu stie cine sintem..El urmeaza legile fizicii, nu pe cele sociale..Si poate ca e mai bine asa..Ca poate invatam si noi, si societatea, ca existam datorita fizicii imprejururilor..De aia e bine sa ne detasam..Sa facem o terapie, si sa ne revenim..O terapie cu valori autentice, cu umor, cu orice..Sa invatam sa gatim bine, de ex..Adica, atit de bine, ca simturile sa ne arate o armonie universala..Intre lumi cunoscute, dar si nou descoperite..Cu calorii putine..
Anotimpurile sufletului sint mai dese decit anotimpurile terestre..Facem excursii dese prin rai si prin iad..Si ne intoarcem la punctul zero, apoi..De unde pornim iar..
Unii teoretizeaza notiunea de "fericire"..Dar ea e relativa..Fiecare are alte motive de fericiri..Mai mari sau mai mici..Mai colorate, sau mai transparente..Mai clare, sau nu..Dar, ceva cred ca aduce oricui fericire..Un zimbet, o figura simpatica, un gest chic, o gluma, o intelegere, un ajutor..Adica ceva ca un pansament pentru sufletul nostru cel atit de ranit..Fericirea ne e la indemina..Trebuie doar sa stim sa o cautam..
O relatie frumoasa e un prilej de fericire..Poate cel mai mare..Chiar daca acea relatie nu e perfecta..Pentru ca, na perfectiunea e o chestie inventata, ca sa ne eliberam de material..Pina la urma, cred ca relatia stabila e cea in care gasesti ce CONTEAZA pentru tine..Adica ceea ce iti trebuie, chit ca constientizezi, sau nu..
Sintem fiinte schimbatoare, cu ups and downs frecvente..Dar raminem atasati de oameni prin chestiile acelea invizibile, si, care CONTEAZA..
Viata asta a noastra e o trecere..O trecere prin real/imaginar, prin culoare, sali, apartamente, prin locuri solide sau lichide..E un dans contorsionat, care urmareste traiectoria contorsionata a eului a eului prin lume.. O lume contorsionata si ea, si constrinsa de regulile contactelor sociale..Impuse sau nu..
Bilciul asta social e in expansiune..E ca un imperiu ce cucereste repede si sigur mintzile needucate.. Scalimbaiala e un limbaj universal, si usor de inteles..Seamana cu brutalitatea, care, si ea e la fel de universala..Ce lume..Cel putin ce lume e lumea vizibila..Hm..Ai fi zis ca dupa atita istorie s-a ajuns la un semi-paradis..Poate ca limitele biologice proprii ne impiedica..Sau alte limite..Cine stie?
Orasul are si zone neatinse de bilci, uneori..Atunci e frumos, si credibil..Atunci merita sa iti iei pasii cu tine, si sa-i lasi pe drumuri..
A trecut iarna..Am uitat de frig..E lumina..E timp de raze..Poate ca soarele asta mare o sa lumineze mai multe zimbete de acum incolo..E frumos..M-as intilni cu frumusetea din suflet, cea atit de ascunsa..M-as intilni cu oameni carora atitea ierni nu le-au inghetzat visele..
Timpul ne e, inca prieten..Mai apropiat, sau mai indepartat..
Si acum, ca si atunci, ca si dintotdeauna, apropierile au fost la fel, stiu..Ce s-ar fi putut realiza s-ar fi realizat, si etc, blablabla..Sub soare, nimic nou, aceleasi umbre le vedem si noi, asa cum le-au vazut atitea generatii..
Generatii-aberatii..Trecut-pascut..Timp-anotimp..Treceri-petreceri..Minte-cuminte, toate cuvintele au oglinzi in care liniile se grotescizeaza, idealurile se aplatizeaza, si eul devine ridicol..Sint masti inventate pentru orice..
Noi ne traim propriile vieti..In care adunam si idealuri din alte vieti, si idei, si prostii..Sintem unici, cumva, prin felul personal in care propria fiinta isi construieste o logica din piesele gasite, si deci, intelese, pentru ca, altfel, nu ni le-am insushi..Adunam, construim, gasim legaturi, definim piesele in felul nostru, definim legaturile in felul nostru, inventam piese si legaturi, si le dam la toate o tenta personala..Asta sint eu, din piesele si legaturile astea reutilizate in felul meu..Propriu..Asa ma construiesc si ma definesc eu..Adica eu, eul meu..Unicul meu eu..Sint asa pentru ca felul meu de a fi m-a construit asa..Puteam fi altfel, dar, atunci, nu as fi fost eu..As fi fost un alt eu..Diferit..Am speculat, am descoperit, si am gasit un alt eu..Pe care, l-am numit Propriul Eu.. Stiu ca e format din bucati de alte eu-ri, dar e al meu..Sint mindru ca l-am format asa, ca sa-mi semene..Si asa, m-am auto-definit, indubitabil, unic..Doar eu sint asa, cu eul meu construit subiectiv..Dar eul meu e unic, si eu sint bucuros, ca nimeni nu e ca mine, pentru ca s-a construit diferit..Bine, si celelalte euri sint unice, dar nu asa ca mine..
Si toate are putea continua, si continua..Pe aceeasi logica, dar cu alte date, etc etc..
Vezi tu, fiecare isi are stilul lui propriu, doar pentru ca asociaza altfel aceleasi lucruri..Tot ce e fundamental a ramas la fel de fundamental, de atitea mii de ani..Cum s-ar spune, scena e aceeasi, cu aceleasi valori, doar actorii s-au mai schimbat..Au mai aparut talente noi care au construit alte legaturi, si alte logici..Doar..
Vezi tu, trairile noastre sint doar invelisuri diferite ale eului propriu..Sint ca hainele, pe care le schimbam, din cind in cind, in timp ce corpul ne ramine acelasi..Pentru ca noi raminem identici cu noi-insine..Si vom ramine asa, chiar daca vom invata atitea lucruri noi, pe care le vom adapta eului, asa cum adaptam hainele, sa ni se potriveasca corpului..
Hm, sub soare, nimic nou..Aceleasi euri, cu aceleasi proiectii-umbra..Aceleasi contururi-proiectii pe care, personalitatea noastra le lasa in constiinta celorlalti..
Uneori se mai schimba directia luminii, si ne lasa, noua si celorlalti, impresia ca am fi diferiti..Pentru ca soarele trimite razele sub alte unghiuri, functie de anotimp..Dar noi stim ca, si noi, si ei, raminem conformi..Cu modelele descrise de atitea mii de ani, de geniul lor..Al vremurilor identice..
Serios acum..Tu cit semeni de mult cu reflectia ta din oglinda?..Oglinda timpului..
Locul, e la fel..E maturat de priviri nestiute..Si-a pastrat contururile, si culorile..Aceleasi armonii..Si aparentze..Tocit, de atitea treceri..
Vezi, am crezut la fel..Ca vom schimba lumile lor blocate..Ca vom deveni alte eu-ri..Daca ma intrebi acum cine am fost, si cine sint, habar n-am sa-ti spun..O varianta printre ei..Sau ceva..O transformare a ceva, spre altceva..O figura cu contururi adaptabile, si culori imprumutate..Un fel de nestiut, o varianta de la, spre la.. O privire colorata, privind la culorile lumilor..
Ma vezi, deci exist..Te vad, deci te percep..Sintem un compromis..Eu, tu, noi..Ceilalti..
Imi plac armoniile..Nu am putut sa vad lumea altfel..Zeii au fost de acord, cumva..
Cine vine sa ma asculte, si sa ma creada? Cine inchide zgomotele lumii, si uita de minciuni? Cine ma mingiie, si mai crede ca pot iubi, ca in inceputuri? Cine mai crede in ce credeam, atunci? Cine ma face sa uit de intuneric? Cine ma determina sa fiu eu, la fel cu cel ce eram? Ce egoist pot fi, uneori, cind vreau sa cred in iluzii..Azi sintem, doar, aici..Lumea, inca, danseaza pe aceleasi ritmuri..Ce prost sa fiu, sa cred altceva..
Eu nu pot fi tu..Tu nu poti fi eu..Intre noi ar putea exista un compromis intre lumi..
Erotismul e o apropiere, sau doar un blamabil? Stii ca mi-e atit de scirba de prostia cotidiana..Am ramas la fel, sa stii..
There were times when I gave myself away, and didn't care of arounds..Am avut vremi de treceri spre sublim, de urcari line, sau de decolari..De zbor autentic cu viteze hiperluminice..Vremi-felii-de-timp, de vazut ce fabuloasa e lumea, cu toate detaliile ei infinit mici..
Peisajele se misca..Imprejururile se schimba, ca intotdeauna..Trec luind cu ele clipe, si momente, si amintiri.. Se apropie, se indeparteaza, se rotesc..Au rotatii care seamana cu cele ale stelelor, noaptea, imprejurul stelei polare..Au translatii cu viteze schimbatoare..Alearga spre punctul de fuga al perspectivei, cum alergam noi spre idealuri naive..
Tu, cine esti? Ce drumuri ai strabatut sa ajungi pina la punctul de intilnire? Ai luat si lumile cu tine? Ce mai ai prin buzunarele memoriei? Cit ai ramas din cel ce a plecat in calatorie? Da, stiu, nu trebuie sa pun intrebari personale..Scuza-ma..Am avut un acces de sinceritate..Am vrut sa te privesc direct, si sa uit de conventiile sociale..Am intrat in primavara, si am uitat..Scuza-ma..Stiu ca trebuie sa pastram o distanta-tampon..De la care sa observam jocul ochilor care absorb forme, si culori..Si al mimicilor calculate..Stiu ca, dincolo de toate, sintem sinceri..Si speriati de atitea reguli sociale..Si insingurati..Cu eurile blocate, cumva, ca sa evitam suferintele ce vin cu orice experienta, fericita, sau nu..
Semanam, sa stii..Vrem la fel de mult sa ne regasim..Vrem sa cunoastem sufletele pictate de priviri..Vrem sa vedem culorile starilor..Vrem sa ne simtim..Cum gindim, si visam..Pe cit posibil..
Sensibilitatile, si ele, ne seamana..Chiar daca nu vrem sa recunoastem, pentru ca ne credem atit de unici si valorosi..Bine, acum vine primavara, si explodam in verde si lumini..Traim un extaz al revenirilor, de dupa abstractul adus de frig..E firesc, pentru ca ne intoarcem la sperantze..Chiar, poate acum ar fi fost mai bine sa fie Craciunul, pentru ca acum, de fapt se naste, din nou, natura, asa ca Jesus..El s-a nascut fara probleme, intr-un fel divin..Ce noroc pe el..Nu a trecut prin dureri, asa ca noi toti..Adica le-a intilnit, dar le-a privit, asa, pe deasupra..Pentru ca era altfel, na..Dar, sa revenim..Noi, acum, traim revenirea sperantzelor..
Sintem frumosi..Tu esti la fel de frumoasa..Eu, nu..Dar aspir sa-ti cistig increderea..Ai lumile mele la dispozitie.. Stii ca am fost intotdeauna optimist si deschis..Si ca am vrut sa fim aproape..Cit sa ne conectam lumile..Cu toate culorile posibile..Aduse, pentru noi, din tablourile amintirilor..
Am pus pe blog pozele amintirilor mele, care nu stiu cit sint de frumoase..Dar mi-au venit de dincolo de timp.. Dincolo de vieti, de oameni, de mentalitati, de eu-ri..Care chiar au existat, si m-au facut, sa fiu, intr-un fel, ce sint..Sint fost elev de LVA, si mindru de ce am devenit..Datorita timpului lor..Si al meu..
Visul mi se invirte printre celelalte visuri...Sintem inchisi in cercul cercurilor lor..Cite optiuni mai am?
Fiecare spera la idealul propriei eliberari..Si merge pe drumul proiectat dinainte..Ce ironie..Ce dinti ne arata o soarta care rinjeste perfid, crezind ca anticipeaza tot..Ce porcarie e in toata monstruozitatea mintilor lor strimte..Ce putin, de la promisiunile lor umflate..
Am vazut o poza cu tine pe un hol..Dupa ce iesisem din depresii, si mai simteam, pe creier, urmele dinozaurilor..Am vazut un zimbet strimb, naiv, si fara noima..In lumea asta ruinata..Un zimbet ca o grimasa fara sens..Ca o resemnare..Pentru ca nu putea evada de aici..O figura exacta, rasucita, ca un punct intors pe harta lumii asteia schizofrenice..O clipa am stiut ca..Si tu?
Mi s-a acrit de criteriile lor ridicole..Am simtit tot..Daca calc peste tabu-urile lor, ce va fi? Daca as folosi monstruozitatea lor ca model de disecat, in laborator, as putea demonstra ceva? Poate ca nu..Mai bine ma izolez, si imi continui sa construiesc lumile mele paralele..
Un zimbet face cit o mie de imagini, care fac cit 1000 de cuvinte, care fac cit..
Am vazut poza ta pe un perete, intr-un hol..Am vazut peretii dimprejur..Am vazut inainte, si inapoi, si toate drumurile deschise, de acel moment..Am vazut traiectoriile mele posibile, din viitor..Sau, poate am crezut, doar..Poate mi s-a parut ca disting spatiul ramas..Dintre acum si sfirsit..
Poza ta e o proiectie 2D a momentului tau..E o sugerare a ce simteai ca traiesti..Are valoarea hologramei din mintea mea..
As fi vrut sa simt ce traiesti, si simti, atunci..Real..In toate dimensiunile invizibile..
Mi se mai invirt imprejur cercurile motivatiilor lor..Poza inca apare distorsionata..Vreau sa evadez..Ma ajuti?
E acelasi carnaval, rasturnat cu 90 de grade..La citiva pasi, rasucirea deviaza la 180..Apoi 270..Revine.. Aha, unghiul doar a fost diferit..Vectorul atractiei universale si-a mutat doar directia si sensul..Singuratatea a fost la fel de stabila..Privirile, la fel..Peretii su ramas la fel de invizibili..Si la fel de imprejur..Hm..Unde dracu sint reperele alea promise?..De unde incepe fericirea?
Cineva spusese mai demult ceva..Cica "rotatiile au un punct fix"..De unde naiba puncte fixe in lumea asta relativa? Ce-o fi vrut sa zica? Ca traiectoriile vietilor sint absolut aleatorii..Ne ciocnim de mentalitati absolut dilii, cu egourile deformate..Dupa care, iesim sub unghiuri nedeterminabile, cu viteze aberante..Apoi mergem pe traiectorii relativ liniare pina la urmatoarea ciocnire..Mi se pare ca sintem uniformi, totusi..
Rotatia apare cind, poate, invatam sa invingem ciocnirile, rotindu-ne cu un omega calculat..Asa incit sa atingem unghiul si viteza dorite, dupa ciocnire..Care sa ne propulseze spre ce vrem..Hm..
Plimbarile le mai facem pe urma pasilor de dinainte..Spatiul e partenerul timpului..Ca si noi..
Punctul nu are dimensiune..E un centru al rotirii vietii..
Am ametit de cind ma invirt pe spirala..Vreau sa evadez pe alte traiectorii..Vreau sa trec prin celelalte lumi..
Viata e un drum prin hol..In stinga si dreapta sint usi spre unele experiente..Pe unele le deschidem, pe altele le inchidem, si revenim iar pe hol..Urcam sau coborim scari, si intram pe alte holuri..La stinga, si la dreapta, usi.. Acelasi format, alte culori..Uneori sint ferestre prin care distingem ce e dincolo de usi..
Lumile isi au usile lor..Uneori, dincolo de usi sint lumile noastre interioare..Ce curios..Sau labirinturi de oglinzi care ne arata transformati..De starile noastre, sau de lumile celorlalti..Hm..Nu visam.. E real..Inchid ochii.. Pot iesi din visul lumilor lor..Pot trece si prin oglinzi..Pentru ca, dincolo de ele, este sigur usa spre hol..
Sint un trecator prin lumea asta..Sint in aceeasi masura obisnuit, pe cit sint de neobisnuit..Am lumile mele, am valorile mele, am gindurile si grijile mele..Am avut noroc sa trec prin niste experiente absolut extraordinare..Am vazut o lume ipocrita cum a explodat, am vazut cum au cazut mastile, fardurile, si aparentzele, post-dictatura..Am vazut prostie bazala, fundamentala, dar si subtilitati de gindire, vis si imaginatie absolut divine..Am supravietuit unei experiente foarte dure, ca emigrarea..Din toate punctele de vedere sint obisnuit, nu sint exceptional..Caut echilibrul, si stabilitatea, caut sa balansez experientele zilnice, ca sa nu inebunesc..
Fiecare are talentele, capacitatile, aptitudinile lui..Eu sint o fire curioasa, si daca am studiat mai adinc unele lucruri, a fost ca sa le inteleg..Imi place sa descopar invizibilul, si sa asez totul pe o scara autentica de valori.. Imi place sa caut idei, sa vizualizez concepte, sa gasesc legaturi inedite intre notiuni aparent comune..Imi place sa ma arunc in mistere, si sa incerc sa construiesc ipoteze, si posibile explicatii..Imi place inaltul, pentru ca imi da senzatia de libertate..Imi plac trairile profunde, si socul unor valori, pe cit pot sa le inteleg..Imi plac multe, si, in aceeasi masura imi displac multe..Sint la fel cu cel de acum 10, 20, 30 de ani, doar ca mai "baricadat" in propriile mele determinari..
Cu toate constringerile cotidianului, in mine cred ca, inca, sint liber..Cel mai bine e sa te raportezi la adevar..Chiar daca te loveste, adevarul e totusi sincer, si direct..Cu el alaturi te simti mai bine..Stiu ca sintem subiectivi, pentru ca asa e natura noastra..Trecem prin tot felul de stari..Dar, oricum, si orice ar fi, ne intoarcem la adevar..El e acolo, intotdeauna, stabil..Ne invirtim in jurul lui, ca satelitii..Pe tot felul de traiectorii..
Si inca ceva..Pentru cele care ne fac viata uneori un paradis, alteori un iad, LA MULTI ANI, si sa vi se implineasca toate dorintele posibile si imposibile, alaturi de cei ce va merita..
Caut lumi..Ce vad, ma determina ce sint, acum, cumva..Sint un trecator prin lumile tale..Ma plutesc, cit pot, prin visuri..Am propriile mele treceri, care seamana cu ale tale..Vorbesc ca tine, visez ca tine, reactionez la fel, la incercarile vietii..Am o duplicitate care seamana cu a ta..Sint eu, in masura in care pot fi tu, atunci cind te simti liber..Sint replica lumilor intilnite..Am un contur, care se schimba, si se updateaza instantaneu.. Am o piele care imprumuta culorile momentului..Am treceri pe care le pot intelege toti..Am viziunile lor..
Sint schimbator, si identic cu clipa..Ma plimb printre trairile muritorilor, cu viteza luminii..Sint tot..Ma pot preschimba in orice personaj care a trait vreodata..Pot visa tot ce a existat..Sau, cumva..Sint intre tine si lume.. Am ochii care..Care..
Apoi, m-am trezit..Unde am aterizat? Pe care dintre lumi?
Timpul e egal cu el insusi..E simetric si globalizator..E privirea de sus, cumva, care echilibreaza detaliile..
Noi am fost tot timpul cautatori de simboluri..Am gasit, si am aranjat piesele in puzzle..Am ajustat, pe cit am putut micile noastre nemarginiri, ca sa fie in limitele frame-ului..Am mers pe drumurile busolei..
In stinga e un reper colorat, in dreapta 2..In fata un zid transparent, inapoi o iesire..Sus e un salt, jos, o cadere spre trecut..Merg inainte..Analizez ce sint, si cum pot trece prin zid..Ma izbesc, socul ma recompune.. Am alt mozaic de posibilitati....
Viata ne e un sir de treceri prin ziduri..Un sir de determinari, ginduri, si reusite..Sau nereusite..Viata e un joc fara scop..Doar cu atingeri, sau apropieri..Ale limitelor..Apropieri infinit mici..
Vezi, lumile mele au ramas, la fel..Daca vrei, te poti imprieteni cu ele..Bine ai venit in Alpha..
Ni se intimpla, uneori, sa ne plimbam prin locuri prin care am mai trecut, mai demult..Si sa ne izbeasca deja-vuuri de peisaje, fragmente de amintiri, si inca alte ceva-uri, pe care nu le putem identifica..Dar, dupa un sir de impacturi neintelese, apare o raza..Aici au fost locurile de neintoarcere, points of no return, dincolo de care totul devine ireversibil..
Traiectoria vietii noastre are multe asemenea puncte..De cite ori nu ai simtit ca traiesti dupa gindurile si visurile altcuiva, si ale caror constringeri incep sa doara?..Ca esti un somnambul, care copie neindeminatic alte miscari, ale unui altcuiva, care iti teleghideaza viata?
Atunci cind te trezesti din asemenea eu-ri induse, ai trecut de inca un punct-limita..Dupa care, iar, totul a redevenit, identic..Cu sine..Imprejur, aceleasi ziduri si ruine..Facute, parca, special..Ca sa nu uitam..
Ploua..Ploaia iar nu ne atinge..Sintem in alt vis?
Joi ne priveste cu ochi intrebatori..Unde a plecat Miercuri asa de confuz? Nu stiu, poate ca si-a gasit o iubita noua, si si-a gasit fericirea..Asa e, cum sa vina Joi cind Miercuri n-a lasat nici o nota, ceva? O fi fost o artista, cu cuvinte aromatice, armonii universale, curbe autentice, ochi felini, si gesturi enigmatice..L-or fi vrajit, toate astea, cine stie..Dar, tu Joi, cind pleci, cu cine pleci? Si de ce nu mai stai mai mult, asa ca anotimpurile? Nu zi ca te-ai plictisit de noi, sau ca nu ne-ai inteles..
E o succesiune a evenimentelor, in evolutie..Cind se termina unele, incep altele..Timpul le invirte pe toate.. Asa cum invirtim noi gindurile in minte..Timpul e un ginditor si el?
Valurile mai spala plaja..Orizonturile sint asa de rosii..Oare cite generatii au vazut tabloul asta?
Noi personificam..Adica oricarei "chestii" spirituale, pentru a ne-o apropia mai bine, si intelege, ii asociem un suflet..Asa ca lui Pinocchio..Si acelor "chestii" le adaugam alte caracteristici, ca sa para o fiinta reala, cu propriile ginduri si sentimente..Pentru ca avem nevoie de reprezentari reale ale imaterialului..E firesc..
Putem personifica orice..Anotimpurile pot sa vada, timpul poate sa ne simta, marea poate sa ne atinga, hainele pot sa ne mingiie, optimismul poate sa ne invaluie (aici e o supra-fiintza), etc etc
De fapt, personificarea e un caz particular de metafora..Desi, daca ne gindim mai bine, poate ca..In fine, sint milioane de cazuri particulare si negeneralizabile..Sau..
Sa revenim pe terra..Mai e un pic si trece iarna..Care a fost incredibil si nesperat de calda..Foarte bine asa, ii dorim ca si pe viitor sa continue ce a inceput anul asta..Ma gindesc cum ar fi sa avem primavara si toamna de 5 luni, si vara si iarna de 1 luna..Sau cum ar fi sa ni se schimbe peisajele dimprejur periodic..Sau noi sa ne schimbam periodic, sa ne trezim peste noapte cu alta personalitate, in alt mediu, cu alti oameni imprejur..
Sau cum ar fi daca miine am cistiga la loterie, si am avea bani pentru orice ne-ar trece prin cap..Chiar, oare ce am face? Si in ce ne-am transforma?..
Educatia face diferenta..Toate talentele noastre native le dezvoltam prin travaliu..Sintem lucratorii tacuti la construirea propriilor euri..Sculptam in fiinta noastra, asa ca artistii, care cauta formele cu proportii universale..
Competitia cu ceilalti, e, de fapt un maraton al propriilor euri..In care invinge cel mai adaptat, mai rapid, sau mai precis..Cel care rezista, si invinge toate incercarile..
Toti am dezvoltat, in timp, metode practice..Toti ne-am construit masti pentru spectacolul societatii..Toti am invatat descoperind, si am aplicat..
Cum spuneam, educatia face diferenta..Dar aici conteaza calitatea oamenilor care ne-au invatat, fie ca au fost profesori, in scoala, sau oameni speciali pe care i-am intilnit, si, de la care am adunat valori autentice..
Se spune ca scoala nu mai e ce a fost..Poate..Scoala e o institutie, pina la urma, construita de societate, dupa anumite reguli..E un loc al intilnirilor cu idei din toate domeniile....Din scoala fiecare "absoarbe" ce i se potriveste..Dupa care, fiecare merge pe drumul sau..Asa a fost dintotdeauna..
Educatia insemna impactul dintre noi si alte valori, pe care le acceptam, sau le toleram..Inseamna intilniri cu lumi, sau universuri, a caror constructie e facuta pe logici diverse..Din care, fiecare alegem..
Viata noastra e o continua evolutie..Un dans propriu, pe o scena uriasa, plina cu dansatori..
Sint atit de multe infinituri intre atit de multe infinituri..Multe cit o infinitate de infinitati de infinitati de infinitati.. De o infinitate de infinitati de ori..
Realitatea stiintifica e cea detectabila, definibila, si cuantificabila in cantitati, formule, ecuatii..Realitatea e ce exista imprejur, si poate fi determinat..Realitatea cea de dinafara noastra..Iar logica dezvoltata in cunoasterea ei e stabila, si sigura..Pe diferite nivele de subtilitate..
Dar ce se intimpla cu realitatea din noi? Noi, in inauntrul nostru ce logica avem, daca avem? Noi cite nivele de subtilitate avem, si cite logici pe fiecare nivel? Cita stabilitate si predictibilitate ne caracterizeaza? Noi cum sintem construiti?
Spun asta pentru ca, in ultimul timp am vazut atitea fiinte nesigure pe ce si cit gindeau si simteau..Si, cu care, foarte greu am reusit sa comunic..Stiu ca fiecare din noi trebuie sa ne adaptam la lumea asta nesigura..Poate asta e o scuza pentru ca devenim schimbatori neurotici si impulsivi..Dar..Dincolo de toate exista, totusi, niste valori..Daca am invata sa ne bazam pe ele mai mult, poate am sti si ce, si cum sa schimbam in noi, pe drumul asta al adaptarii..Si daca am avea un sistem de valori in creier, asta ar fi cu atit mai bine..Stiu ca societatii nu prea ii pasa de cine sintem, ci doar de ce sintem capabili sa facem pentru ea..Pina la urma, si societatea asta e facuta din atitea personaje instabile..Si, practic, ne adaptam de asa maniera, ca sa le convina lor..Asta e.. Depinde de cine ne legam in viata asta, si de ce sistem de valori au respectivii..Daca au..
Prostia, cea atit de caracteristica, si specifica majoritatii, e si ea instabila..Prostia e fragila, si e protejata de brutalitate, arogantza, rautate, autism, etc etc..Prostia e majoritara..Cum o abordezi, atunci cind adaptarea si supravietuirea ta depind de prostia altora?..
Cerul e un fel de mozaic-pictura..Creatie a unei epoci albastre..Norii sint pete de culoare alternativa..Albi, ca sperantzele, cu forme si contururi schimbatoare..Soarele e cerc, e galben, si cald..Orizontul o linie infinita..Deasupra lui e un univers ramas, iar dedesubt e un alt univers promis..Stelele sint lumile punctuale, cu propriile lumini concentrate, si propriile armonii..
Cerul e o pictura schimbatoare..De fapt e o constructie 3D, parte si el, din lumea de linga..
De multe ori sperantzele ni se indeplinesc..Dar nu in lumea asta..Ci in alta, paralela, care seamana cu mozaicul construit din piese de idealuri, si asamblat in viteza..Acolo unde ni se indeplinesc si dorintele ascunse, si, unde, fiecare spune adevarul..Unde nu exista ipocrizie, sau masti..Unde totul e posibil..
Toti avem speranta ca Tara Minunilor exista..Unde anume, asta e o alta poveste..O poveste cu expeditii, cercetari, descoperiri mai mari sau mai mici..Toate, in episodul urmator..(imi plac finalurile deschise, in care cititorul e lasat sa isi imagineze singur ce minuni pot veni..)
Acolo unde se intilnesc fericirile si gindurile de apoi, e un teritoriu al posibilitatilor..E o lume de regrete, ca parasim ce avem, si, ne pregatim sa plecam spre lumile promise..Acolo e oriunde, si oricum..Oricind..
Ne mai insoteste tristetzea, cind trebuie sa ne luam adio de la confortul atit de stabil..Orizonturile ne zimbesc, chiar daca nu chiar atit de sincer..Dar, sintem la fel, si ne promitem sa incepem calatoriile cu aceleasi entuziasme..Stim ca privind inainte, mai pierdem atitea..Stim ca lasam in urma regrete, si tristetzi, si nostalgii, si atitea amintiri..Dar, ne asumam sa cucerim inimi, ce ne sint alaturi..Si, pornim, in cintece vesele, de calatorii.. Chiar daca, stim ca avem atitea tristetzi de intilnit..Care, seamana, cu cele lasate inapoi..
Ma voi intoarce, cindva, asta sigur..
