Entuziasm de septembrie

La ultimile posturi am fost suparat pe lume, adica pe unii reprezentantzi ai lumii, care fac nasoale. Tre'sa te feresti de nerozi cit poti, ca cu astia n-o scoti la capat, fac ce le tuna prin cap, si nu invata nimic, si se dau si mari, ca asta le e soiul. In fine, ma enervez nu mai cit ma gindesc la ei, dar imi ies in fata tot timpul. In fine, uitam tot, ne resetam, si ete, sintem ca noi. Teoretic, ca practic imbatrinim. Asta e viata. Asa e viata, vorba cintecului, are si usor si greu, asa e viataaaa. Asa. E bine. Sintem in sec-temvrie. Vine toamna cit de curind, dar, pina la echinox, e inca vara, deci mai avem timp. Ne mai putem imagina ca e inceput de vara, sau de primavara, sau de altceva. Incepe scolile. Mama ce naspa era, ca se termina vacantza, si o luam iar de coada. Ma uitam la colegi, la festivitatile de inceput de an scolar ce mecle sifonate aveau, dar erau veseli, ca se revedeau cu ceilalti, si, un timp, aveau ce sa-si povesteasca, ce aventuri au avut ei vara asta. Ce harmalaie era, ce vorbeau unii peste altii, care sa se laude mai tare, ca ce-a facut el e unic, si asa ceva numai lui i s-a intimplat, ca e unic, si tare, si smecher, si dash-tept. Toti cu figuri, cu fandoseli, arenjatzi, rashi-tunsi-frezatzi ca pentru expozitie. Incepeau iar sa faca mistouri grobiene, se luau in clantza intre ei, bateau cimpii, ca sa se dea cit mai rotunzi. Cu profii erau la fel de respectuosi, ca altfel si-o incasau, ca profii erau cu puteri paranormale, si te executau la nota, ba te mai si faceau de ris in fata clasei, daca macar indrazneai sa pui vreo intrebare. De contrazis nici nu se punea problema, ca na. Chiar, cum or mai fi acuma orele la LVA? Uniforma nu se mai cere. Acuma e mai bine sa fie elevul lejer, fara sa-i impui niste chestii absurde. Noua ne verificau la intrare in liceu sapca, tinuta, matricola, etc, si la fete la fel, ca na, era o institutie serioasa. O chestie anti-sistem era sa-ti pui matricola cu capse, si sa o poti scoate cind vrei, sau sa-ti transformi sapca intr-un fel de basca. La ore era o atmosfera foarte rece, nu putei sa faci niciun zgomot, sa sa nu fii atent, ca te lua la ochi, si ora urmatoare te aculta fix din chestiile mai grele. Discutii mai libere aveam la orele de franceza, si germana, ca faceam conversatii, sau mici compuneri pe ce subiecte vroiam noi. Mai aveam si profi cu simtul umorului, si realisti. La chimie, de ex, nu ne toca la cap, chiar daca era nevasta directorului, dna Spiridonescu, pentru ca stia ca in clasa a 12a oricum ne pregateam fiecare pentru ce facultate vrem sa urmam pe urma. Cei care mergeau la medicina, chimie, etc erau mai mult ascultati serios, pe ceilalti ne mai lasa, bine trebuia sa invatam ceva, de fapt sa ne descurcam la reactiile chimice, sa punem coeficientii corect cind "egalizam" numarul de atomi, ca pe urma luam masele atomice, cantitatile, si era un calcum simplu. La chimie, ca cam trebuia sa stim era cum se obtine benzenul, parca, primele reactii. Si inca ceva la electroni, cum sint asezati pe straturi, si substraturi, aici erau citeva chestii, cu spdf, si nu era chiar o chestie ca electronii umplu straturile cu numarul maxim al fiecaruia, ca mai erau nush ce reguli. Habar n-am am uitat toata chimia, ca avea o logica aparte. Toate orele erau grele, ca trebuia sa stii, si profii de la alte materii in afara de mate si fizica erau pretentiosi ca stiau ca noi nu prea invatam la ei, ca ne statea mintea la bac, si admitere, pe urma. Si invatam mate si fizica cel mai mult, ca aveam teme multe, mai ales pentru vacantza, era ceva dur. Am facut inginerie ca asta era drumul normal, dar m-a pasionat si biologia. Mi se parea fascinant cit de complexe erau formele de viata, chiar si cele mai simple, si cum au evoluat toate, cum unele au disparut, pe traseul evolutiei, dar ma gindeam ca e si aici mult de tocit, daca e sa urmezi biologia, ca sa iesi pe urma un profesor repartizat cine stie pe unde, in vreun sat uitat de lume. Asa, ca inginer navalist nimereai intr-un port, care era macar un orasel, daca nu chiar un oras mare. Deci am facut asta din ratiuni practice, ca habar n-aveam eu ce inseamna sa fii navalist. Dupa ce am terminat facultatea, in 92, nu se mai dadeau nici repartitii, si nici nu mai erau joburi de ingineri. Multi dintre colegi au mai facut alte facultati, in special economie, ca se cautau, sau altii si-au luat joburi in alte domenii, altii au emigrat, si au lucrat, la fel, in alte domenii. Fiecare si-a facut drumul lui, functie si de ce putea sa faca, sau ii placea. Ma gindesc acuma, daca as fi stiut atunci ca ingineria o sa fie cam fara cautare, dupa revolutie, oare ce as fi urmat, ce facultate? Ca nu prea imi placeau celelalte, tot ceva technic ar fi fost. Plus ca nu s-ar fi gindit nimeni, ca o sa pice ceasca, si toate se intorc cu fundul in sus. Ce aveam toti era chestia asta de admiratie pentru occident, ca ne holbam la toate filmele de la video, si revistele pe care le mai aduceau la liceu unii colegi. Pe urma ascultam cam toti Europa libera, si auzeam tot felul de grozavii, cu ce le face securitatea unora, care se revoltau, si ne era cam frica. Unii mai spuneau bancuri cu ceasca, dar asa, in cerc restrins.  Bine, probabil ca, dupa ce cazusera toate regimurile comuniste din est, securitatea avea probleme mari, si nu mai dadea importanta la unii care spuneau bancuri, dar si asa, era bine sa te feresti, ca nu se stia niciodata. Unii se dau zmei acuma, ca ce dizidentzi erau ei. Nu e chiar asa. Unii au avut curaj, e adevarat, dar i-a costat scump, si na, sistemul era prea bine intzepenit, ca sa zici ca poti misca ceva. Abia dupa ce au picat cam toate regimurile din est, aveai sansa sa obtii ceva, si asta s-a si intimplat. E mult de spus, istoria noastra are multe rasuciri, ca am iesit dintr-o dicatura dementa, si am liberalizato-jefuit tot, pina n-a mai ramas nimic. In fine. Imi aduc aminte de vremurile de atunci ca atunci eram tinar, si aveam energiile virstei, atunci invatam lucruri pentru prima oara, era frumos, intr-un fel, chiar daca afara toate erau sinistre. Noi ne traiam viata noastra, si aveam toate sperantzele ca vom reusi sa realizam cite ceva din ce visam. Asa sint toti tinerii. Cei de acum au net, mobil, societate deschisa, e cu totul altceva, fata de noi. Dar parca sint mai apatici, nu stiu, nu mai au dorinta aia a noastra de a acumula multe informatii. Sau poate o au, dar e mai discreta. Tot ce se poate.La noi informatiile erau putine de tot, si distractiile erau mai mult legate de mici chestii electronice, carti, mai multe, ca nu eram batuti in cap, cautam si noi sa aflam chestii de viata, sa exploram. Cred ca am mai pastrat ceva din entuziasmul naiv, de atunci.