Stiinta si viata

Am vazut o chestie pe fb cu un astronaut cum lucra pe o statie cosmica (orbitala, sa presupunem), si cum se vedea pamintul dedesubt, cu ape, uscat, nori, era fabulos-antastic ce frumoasa e planeta noastra cea mica si al-bastra. Si am pus o intrebare: ce se intimpla daca astronautul se decupleaza de nava (care se presupune ca e pe orbita circulara in jurul pamintului), cade spre pamint, ramine pe orbita, sau se pierde in spatiu? Conditiile le presupunem, ca la orice problema de fizica de liceu, ideale, adica nu exista frecare cu aerul, si celelalte corpuri ceresti nu influenteaza (o fac, dar prea putin, fiind la distanta mare). Asa, si am pus intrebarea, si am primit, stati sa numar cite raspunsuri am primit, fix canci, adica zero, adica na. Acuma lumea discuta subtilitati de fizica probabil, ca e la moda mecanica cuantica si toti interpreteaza, ca uite ce chestie, si na, ce vin eu acuma cu ceva asa de ieftin, de mecanica de clasa 9a. Bine, acuma lumea e varza, dupa mine, ca nu stie ce particule elementare exista, si ce proprietati au, cum interactioneaza, adica baza bazelor bazelor din cuantica, in fine. Nu ca vreau sa-i laud, dar cind vad pareri de babuini, pic pe joc de ris, scuze, n-am vrut sa jicgcgcnesc babuinii, dar asa a venit vorba, am folosit ideea de babuin, ca exemplu doar, ca un babuin habar n-are de cuantica, si nu-l intereseaza, dar nu se da mare, ca na, chiar daca s-ar da, restul babuinilor i-ar da vreo bataie, sau l-ar trage de urechi, sau etc. Acuma bine, poti sa inveti chestii despre cuantica, dar e prea de top, si nu prea te ajuta in viata, ai face-o de amorul artei, ca sa descoperi un altfel de univers, in fine, sa revenim la problema noastra. Deci astronautul se desprinde de nava-satelit. Cit timp satelitul e pe o orbita fortza de atractie pamint-satelit e egala cu fortza centrifuga, deci pentru ca satelitul sa stea pe o orbita la o anumita distantza, ii trebuie o anumita viteza, nu oricare. Omul cind iese din nava, are viteza navei, dar masa mai mica, si deci fortza de atractie om-pamint mai mica decit satelit-pamint, intuitiv vorbind, am avea tendintza sa credem ca omul se pierde in spatiu, dar daca scriem formula kmM/(r^2)=m(v^2)/r  (forta de atractie universala egal cu fortza centrifuga), cu k=constanta atractiei universale, m=masa satelitului (sau a omului), M=masa pamintului, v=viteza satelitului (tangenta la cercul traiectorie), si r=distantza satelit-centrul pamintului, dupa ce simplificam iese ca kM= r(v^2), adica masa satelitului, sau a omului nu conteaza, orice obiect, indiferent de masa, pe o anumita traiectorie trebuie sa aiba aceeasi viteza, si, deci, astronautul nostru ramine sa satelizeze, nu cade spre pamint, si nu se pierde in shpatziu. Am facut fizica in liceu cu dl Amarinei, un tip cu un fizic de halterofil, si calm, si care, dupa un experiment in clasa, care nu prea ii iesea, ne spunea ce ar trebui sa observam, si nu ce am observat, hahaha. In clasa a 9a mi-a zis ca gindesc bine, ca tot ridicam eu mina (la indemnul parintzilor, ridica mina, si arata-le ce stii, nu sta ca boul in banca), dupa care a trecut gloria mea, ca alte chestii gen electricitate nu ma pasionau absolut deloc. Pe urma, in facultate am facut fizica cu dl Velican, un tip foarte cinic, dar vioi, si cu simtul umorului, si atunci am intrat in alte chestii, gen ecuatia lui Schrodinger, care era ciudata rau, daca iti pica asa ceva la examen, cam picai, ca nu aveai cum sa retii ce era acolo, doar daca invatai pe de rost. Apoi am facut mecanica, pina prin anul 2, sau 3, nu mai stiu. Ce mi-a ramas in cap era ca o roata, cind se misca pe un plan e ca si cum se roteste instantaneu in jurul punctului de contact cu planul, si cu asta puteai sa gasesti vitezele/directiile oricarui punct de pe roata. Restul ce tinea de ecuatii diferentziale ale miscarii am uitat tot, ca era prea complicat. Matulea era proful de mecanica, le cam tragea la masea, era calm, dar cind se enerva pica 2-3 studenti la rind, ca sa se calmeze. Bine, acuma si noi eram lepre, ca nu invatam tot, si ii dadeam motive, mai ales si pentru ca unii aveau gura mare, si se certau cu el. Il inteleg si pe el. Cele mai multe emotii le-am trait in cladirile din corpul D. Stiu constructia aia cu detalii, la cite emotii am trait acolo. Ce vremuri. Era pe vremea lui ceasca, si toata lumea era dura, nu mergea cu shpagi, ca te dadea afara. Mai puteai copia, dar rar, ca erau experimentati, si te vedeau. Am invatat multe din examele alea, ca am inceput sa ma studiez pe mine, si sa ma cunosc, sa-mi vad limitele, plus ca mi-am ultra-exersat memoria. Am avut destule lectii de viata, dar examenele au fost cele mai adevarate.