Bai nene, bai nene, cind e o chestie, se intimpla, adica. Acuma ce se intimpla, asta tre'sa fii tu atent, sa privesti simultan din mai multe puncte de vedere. Adica e mai greu, in sensul ca e imposibil. De aia faci o chestie. Fixezi punctele de vedere eg-zact in 3D, le marchezi cu-culori colorate diferit, saaaaau, daca n-ai culori diferite le colorezi la fel, dar asta conteaza in sensul ca aceeasi culoare se vede la fel, pe cind culorile diferite intre ele se vad diferit intre ele, e logic. Lucram stiintific adica, cu logica la indemina, pentru ca o avem clara in fatza. Daca nu e in fatza e ori in spate, ori in alta parte. Logic. Bun, sa nu deviem, ca pierdem firul logic, asta, daca, nu cumva am pierdut firul logic, si nu l-am mai gasit, deci a ramas pierdut, si deci nu e, ca daca era, era gasit deja, si il aveam, dar nu-l av em, si deci nu e, deci e logic ca nu e. Asa. Ziceam de punctele de vedere colorate. Acuma daca chiar n-avem culori deloc le marcam cu creionul cu carbune care are carbune pentru ca e Carbon haotic, nu e organizat si arenjat ca cum e cind e diamant. Ca daca aveam diamant in loc de carbune atunci nu mai puteam sa scriem cu el pe hirtie, si deci ori il aruncam la reciclabile, ori il vindeam la pretul pietei si ne imbogatzeam si eream fericitzi. Din carbune mai puteam sa faceam Grafen, daca puteam, ca asta e o "coala" din atomi de Carbon legati intre ei, de grosimea unui atom de Carbon, deci cam greu cu lupa si penseta ca atomii e asa de mici ca chiar daca esti ameoba tot nu poti sa-l faci, ca n-ai miini si picioare de amoeba, si nici lupa de ameoba. Ameoba e un organism unicelular, adica dacit o celula mare si lata, care e pe cont propriu, si n-are nici masini sau case luxoase, asa ca altii care-s pe cont propriu. Bun, dar ziceam ca punem punctele de vedere in 3D, si acuma facem o chestie cu computerul, ca el ne ajuta la operatia asta, facem un zoom-out, adica ne ridicam mai sus, ca sa vedem punctele de vedere mai adunate, ca sa vedem situatia mai clara din noul nostru punct de vedere, care le cuprinde si pe celelalte, ca si cind am avea un panou mare cu multe televizoare, si in fiecare televizor e imaginea unui punct de vedere. Zic teoretic, ca practic cu atitea televizoare ne confuzam, ca nu putem sa fim atenti la toate din prima, trebuie reluare, adica urmarim primul tv, dam timpul inapoi, urmarim al doilea tv, dam timpul inapoi, urmarim al treilea tv, etc, pina terminam de vazut tot, apoi ne gindem la ce am vazut, si tragem. O concluzie tragem, nu tragem altceva, sau pe cineva de ceva, ca nu se stie. Ziceam de punctele astea de vedere sa fim atenti la situatie, ca de aici plecasem, si ne-am luat cu detaliile technice, ca in realitate se intimpla unele lucruri, dar se mai intimpla si alte lucruri simultan, si noi tre'sa fim atenti, pentru ca e ca in iluzionism: ti se atrage atentia spre ceva, pe cind altceva important se intimpla in alta parte, adica esti pacalit de iuteala de mina, si nebagarea de seama, cum se zice. Ma uitam si la fazele din fotbal, cind se fac driblinguri. Io n-am avut talent la fotbal, ca na, n-am picioare asa mobile, si rapide, ca sa pot sa fac fente, sau sa trag la poarta de la distanta mare, si sa bag mingea in vinclu. Dar ma uitam la cei care pot asta. La o fenta un jucator se face ca se duce intr-o parte, deci corpul lui sugereaza o anumita directie, pe cind cu piciorul impinge mingea in alta directie, si corpul isi schimba si el brusc directia, dupa minge. E chestie de exercitiu, tot in stilul iluzionistic. Si asa e in mai multe locuri din societate, din carti, din filme, etc, ti se atrage atentia spre ceva, pe cind altceva important se petrece in alt loc, si de asta ziceam ca-s importante punctele de vedere, ca sa vezi ambele locuri simultan, si sa nu poti fi pacalit. Asta nu e usor, evident, totul e ca tu sa stii sa urmaresti ce e important, de fapt, iar asta cere antrenament. Si asta pentru ca, ma gindeam eu, intr-o carte, film, conversatie, etc, cele mai importante sint ideile de fond, si nu detaliile. Sigur, prin detalii aflam fondul, aici e un paradox, cumva, dar nu e , daca urmarim mai degraba unele caracteristici ale unor detalii care sint importante, si legaturile dintre detalii, sau acele caracteristici. Si asa nu scapam din ochi fondul, desi el e lunecos de multe ori. Si ce ma distreaza e ca vezi pe unul care citeste ceva, pricepe ce a citit, pentru ca presupunem ca nu-i analfabet functzional, si incepe sa se creada dashtept, de parca nu scriitorul a bagat ideea in text, ci el, cititorul a descoperit-o. Na, poate aici e farmecul descoperirii ideilor, ca e si munca cititorului care ii da si lui satisfactie. Acuma e posibil ca sa fie si un caz de scriitor ultra-prost, si un cititor ultra-destept care cauta sa-i inteleaga aluia ideile, care nu-s; dar asta e caz rar, ca de asta e scriitorul scriitor ca scrie cu idei. Desi, in zilele astea se folosesc multe cuvinte care sa faca textul un show cit mai exotic, ca la tv. Cred. Depinde si de scopul cartii, e adevarat. N-am mai citit fictiune de ceva timp, ca ma enerva lalaiala aia, si scenariile alea care incercau sa ma manipuleze emotional. Cu filmele la fel, ma mai uit ca-s mai concentrate, si caut sa invat si technica de filmat, dar sint slabe, n-au idei, au doar ceva simplificat la maxim, si mult suspans ieftin. Sigur ce e interesant e realitatea, oamenii, personajele, locurile, peisajele, etc. Ca e ceva care te pune pe visat la locurile alea, plus ca mai vezi eroi care fac eroisme, eroine sexy, tot felul de chestii posibile, daca n-ar fi exagerate ca sa fie show, clar. PS Am zis de iluzionism, ca de fapt ma gindeam la realitatea asta, in care, foarte multi nu comunica nimic, ca nu au ce, nu au idei, ci doar efecte speciale: grimase, "atitudini", folosind body language, sau cuvinte multe si obositoare care, te fac sa te interiorizezi injurind. Ca astia doar asa pot sa se bage in seama in fata multora altora ca ei.
No comments:
Post a Comment