Mizerie sociala

Am scris despre unele formule, si amintiri de-ale mele, legate de stiinta, de aplicatii, etc, dar asta e asa, ca sa fie ca un mic exemplu, de admiratie, ca nu fac stiinta popularizata, ca nu stiu chiar atit de multe, si nici nu as avea rabdare. La mine e altceva in toate, e admiratia pentru acei oameni, care cunosc enorm de multe lucruri, pentru ca sint absolut fascinantzi, si sint exemple uriase, pe care le putem usor lua, ca modele. Ma uitam, de exemplu, la fostii mei profesori. De unde stiau atitea? Ca tot timpul predau o lectie noua, care era alta, si alta, si parca nu se terminau. Si cum poti sa stii asa de multe lucruri, ca esti om, si oamenii sint, de regula limitati, si imbecili, ca nu au nici o logica, si se manifesta haotic. Dar profesorii nu, ei cunosteau, si ne vorbeau, ne explicau atitea chestii noi, de care habar nu aveam.Si parintii mei au fost profesori, si ma contram de multe ori cu ei, ca mi se pareau extrem de limitati. Dar, cind mai mergeam la ore la maica-mea, mi se parea ca e altfel, nu stiu, mult mai dedicata, si mai adunata in idei. Bine, asta si pentru ca respecta o programa, si trebuia sa se comporte profesional acolo. Cu taica-meu nu prea comunicam ca era ultra-arogant, si distant, si ma repezea de multe ori, era complet ostil mai tot timpul, chiar cind se dadea prietenos, pentru ca avea un orgoliu aberant, si sinistru, ma rog, nici nu prea vreau sa-mi amintesc vremurile alea, cind a trebuit sa inghit multe nedreptatzi de la niste viziuni ultra-primitive, ca erau din propria familie, sau de la altzii, foarte multi. De altfel, toti astia si-au cam dat arama pe fatza, si i-am vazut ce animale sint, de fapt, si ca tot ce predicau erau aberatzii puerile de satisfacut amorul propriu. Bai ce lume, si cite a trebuit sa acceptam. De fapt, sincer acuma, eu am invatat sa simulez ca ma conformez, ca nu eram chiar atit de imbecil, dar am facut asta ca sa n-am scandal cu toti istericii, si mi-am vazut de ale mele. Cu ai mei, de la un timp, nu ne-am mai certat, ca sincer, nu mai avea niciun rost, ei cu ale lor, si eu cu ale mele, dar ne-am separat definitiv, ca nu aveam cum sa fim impreuna. In familie taica-meu era un intelectual, si, probabil admirat, ca era de la tara, si evadase din mediul ala, ca sa faca o facultate, si sa devina profesor, dar ma uitam la el ce arogant devenise in mintea lui, ca e destept, si ca reusise ceva ce nu reusisera altii, ca el. Toata povestea asta e un exemplu absolut elocvent de cum nu trebuie sa fie: societatea, si individul. Ca societatea incuraja niste aberatzii, si unii salbatici aberantzi era una, dar ca sa urmezi chestiile alea, si sa te crezi de success era cu totul altceva. Si toate mizeriile alea trebuiau sa le suporte niste oameni de bun simtz, e inca ceva ce pare, acum, privind cu ochii unor oameni traitori intr-o lume modernizata, o absoluta, si inadmisibila timpenie, clar. Sigur, acuma se incearca o abordare mai "umana" a ce a fost, desi numai "uman" nu e ce au suferit unii din cauza unor nemernici, sau ale unor nemernicii facute de altii. Bun, timpul si vremurile au incurajat asta, dar asta nu justifica absolut nimic. Nemernicii ramin nemernici, nu? Istoria noastra a fost nefericita, dar au fost si multi profitori. Eu nu pot sa uit ce manifestari salbatice aveau unii din colegii mei de liceu, pe care, si acuma, nu doar i-as injura, dar ma abtin, ca nu m-as cobori chiar atit de mult. Sau colegele, ca si ele se dadeau ce nu erau. Ce menajerie, oooo. Si astia si acuma sint asa, ca naravul din fire se conserva, clar. Ce dileala, si ce vremuri. Asta te cam indeparteaza de oameni, ca toate se cumuleaza. Am avut tot timpul un mediu ultra-ostil, asta e viata. Totul promis, totul ramas la nivel de promisiune, si nimic adevarat, adica o porcarie absolut abjecta. Daca m-as fi nascut in alta tara as fi trait alte drame, e adevarat, dar nu de magnitudine asta. E un blestem pe acolo, altfel nu si-ar parasi romanii tzara cu un asa entuziasm. Oamenii nu au nicio vina ca s-au nascut acolo, dar nici nu trebuie sa accepte atit de multe mizerii. Vad ca societatea romaneasca se lauda cu unii oameni, ca-s din arte, sau stiintze, dar uita ca oamenii aia au trebuit sa emigreze, ca sa se realizeze, altfel ar fi fost redusi la tacere, si completa uitare. Bravo, asa o atitudine e demna de damnatziune. Ca asta e situatzia, nu poti sa te lauzi cu oameni pe care i-ai respins bai, rahat de societate care esti. In ce hal au ajuns toate, pai la ce te-ai fi asteptat? La o evolutie exponentiala? Poate ca fantezie, doar. Un cicat e ce e, si ramine la fel de cicat, chiar daca il impachetezi in aiureli elucubrante.