O poveste

Conceptul de "lumi" e vechi de cind lumea, nu l-am inventat eu, asa cum n-am inventat, de fapt, nimic. Cind eram prin liceu am avut niste idei fabuloase, atunci am fost ultra-activ intr-un dialog de idei cu lumea, si atunci am descoperit eu niste lucruri, care, pe urma, s-au dovedit a fi fost descoperite cu mult inainte de altii, si elaborate deja. Te simti nasol cind vezi asta, ca ideea aia era a ta, ai ajuns la ea dupa eforturi destul de mari, ca sa vezi, ca, uite, acu' vreo 500, sau 1000 de ani, cineva a construit chiar lumi in jurul acelei idei. Dar e bine ca poti prelua din gindirea unora, si ai la ce sa meditezi, lucruri bune si constructive. Si e interesant, am descoperit asta, ca, sa lucrezi si tu imprejurul unor idei, concepte, situatii, stari, etc, si sa vezi chestii noi, legaturi mai mult sau mai putin posibile intre unele elemente, legaturi care adauga elementele intr-un sistem intreg. Aici e chestia ta pur originala, clar. Sa faci tot felul de legaturi originalo-spectaculoase intre unele lucruri, la care lumea nu s-a gindit inainte, si asta te face si pe tine original. Chiar daca elementele acelea au existat de cind lumea, felul in care le vezi tu le face speciale. Astea se pot face. Ce e mai dificil, un pic, cel putin pentru mine, e sa scriu simplu-clar-fundamental, pentru ca trebuie ca totul sa fie perfect accesibil. Iar eu am tendintza sa asum ca unele lucruri sint perfect cunoscute, si nu le clarific suficient, sau nu le exprim clarificate, plecind de la o cunoastere fundamentala, dar ne-specializata, a unui cititor onest, care e fix ca mine. Daca fac si pasul asta ma fac scriitor, si o sa scriu lucruri de succes. Teoretic, ca practic, drumul e lung, nu ajungi la rezultate imediat, fara sa folosesti o foaaaaaaaarte multa cunoastere, si travaliu. Calatoria e cit se poate de interesanta, asta e adevarat, si iti da un scop foarte bun. Te motiveaza sa vrei sa traiesti, hahaha, ca na, scapi din cercurile vicioase construite de altii imprejurul tau. Si te conectezi la sursa adevarata a energiilor bune, care te fac constructiv. Esti ca un indragostit, pe alt nivel al existentei tale, unul situat suficient de sus, cit sa vezi mai clar adevarurile. Ca si cind ai fi un pilot pe o nava spatiala, care exploreaza intii Terra, apoi Sistemul Solar, apoi spatii mult mai indepartate. Si profiti la maxim de libertatea fiintei tale. Pentru ca poti zbura cind vrei, unde vrei. Si poti sa regasesti in alte spatii locuri care iti dau echilibru. Si asa simti ca traiesti alergind prin lumi, prin visurile altora, chiar, ca sa te reintorci la visurile tale. Totul poate fi redus la simplu, si fundamental. Ca sa nu obosesti printre detaliile artificiale ale celorlalti. Ieri am fost iar in orasul de noapte, intr-un altfel de vis. Am stat bine pe locul meu din bus, de la geam, pina cind busul a oprit intr-un loc mult prea luminat. Sa-u deschis usile, si doua doamne m-au luat de brat, si m-au dat jos,  si m-au condus pe un fel de covor rosu, spre o intrare triumfala spre un fel de festin. Am urcat niste scari, si am ajuns intr-o sala uriasa de bal, sau ceva. M-au dus spre un scaun, m-am asezat, si am ramas, uluit, sa privesc imprejur. Masa era supra-incarcata, si lumea era vesela. Multi dansau, in mijloc, si toti vorbeau, sau rideau, ori mincau, ori beau. Vecinii mei de loc au incercat sa imi faca o conversatie despre ceva ce era legat de amintiri, parca. Mi-am aprins o tigara, am baut un pahar virtos de vin rosu, si am ascultat. Apoi, vecina din fata mea si-a scos o oglinda, sa se aranjeze. Nostim. Apoi a intors oglinda, ca sa ma pot vedea. La ce te gindesti?, m-a intrebat. N-am stiu sa raspund. Uite-te la tine, asa cum te uiti la ceilalti, si cauta sa te descifrezi, mi-a zis. Apoi mai bea un pahar, ca sa iti mai vina o idee.  Poti sa maninci, sau sa dansezi, dar asta doar ca sa te inspire. Si povesteste-mi despre tine. M-am bagat mai adinc in scaun. Trebuie sa ma gindesc inainte, ca sa pot construi o poveste.