Inventzii martziale

Trebuie sa fii relaxat. Gindeste-te ca esti un samurai care are de dus o lupta cu un oponent foarte calculat, rece, si cu o precizie matematica a loviturilor. Iti trebuie acolo toate energiile posibile, si concentrarea, ca sa reactionezi cum trebuie, sa parezi lovituri, sau sa dai lovituri, daca vezi punctele slabe. Bun, o lupta intre samurai e una, si realitatea vietii e alta, dar sint asemanari. Lupta samurailor e un fel de caz ideal de lupta, ca amindoi respecta regulile, si au onoare, dar, in rest, nu se dau in laturi de la nimic ca sa invinga, asta e sigur, ca e pe viata si pe moarte acolo. Bun, hai sa nu zicem samurai, ca e cam dura asocierea, sa zicem ca ne putem lupta ca in artele martiale, ca aici viteza de reactie e poate mai mare, lucrurile sint in viteza, si concentrarea trebuie mai mare. Aici e un pic mai anticipabil si mai matematica treaba, pentru ca loviturile sint standard, se stiu. Ce nu stim e cind se aplica, cit de repede, in ce fel. Aici trebuie observat orice detaliu, ca sa putem anticipa cum ataca el, ca sa ne putem apara, si ataca in momentele optime. Asta e teoretic, si presupune si un antrenament pe masura. In viata reala loviturile sint haotice, fara reguli, si neasteptate, pentru ca oponentul e un cretin diliu, in cele mai multe cazuri, capabil de orice. Surpriza e chestia, ca el cauta sa ti-o traga neavind stilul, si antrenamentul tau, dar el e si foarte vulnerabil, ca si tu il poti foarte usor surprinde cu viteza, si precizia formate in timp. E un care pe care unde fiecare isi foloseste toate atu-urile. Asa, asta cind te lupti unu la unu, dar cind esti atacat din toate partile, de mai multi, e mai greu. Si cam asa e in viata, ca te inconjoara oponentii, si uneori vin mai multi o data, de nu stii ce, si cum sa raspunzi. Si oponentii astia sint fie oameni, fie probleme de tot felul. Sau cine mai stie cite altele. De asta trebuie sa fii relaxat cind incepi lupta asta, si sa lasi la o parte tot trecutul, toate problemele care te-au framintat, ca sa te poti concentra pe lupta de acum. Teoretic. Bine, nu e asa usor asta, dar ti-o faci pentru tine, mai mult, si ca sa te usurezi, si sa poti continua. E ca la o calatorie cu balonul cu aer cald, arunci balastul, si poti urca in liniste. In fine, e mult de spus, si fiecare are stilul lui, dar, in viata iti mai faci resetari, cind iei pauze, si stai, in liniste, tu cu tine, ca sa iti reorganizezi gindurile. La mine cel mai bine functiona asta cind incepeam un proiect nou, ca efectiv stergeam tot din memorie ca sa abordez noul, si sa ma reorganizez pentru asta. Si faceam totul constient ca sint singur, si ca nu ma poate distrage nimeni. Apoi singuratatea asta a devenit o chestie ciudata, ca ma simteam izolat de indiferentza celorlalti. Daca m-as fi casatorit mai demult poate as fi divortat, ca sigur m-as fi indepartat de ideea de a fi intr-un cuplu, pentru ca aveam multe la care ma gindeam, si imi trebuia spatiul meu, ca sa gasesc solutiile alea. Acum parca m-am mai maturizat, si chiar imi doresc o familie, ca sa am si sprijin, la nevoie, si sa si dau sprijin, ca intr-o echipa. Imi trebuie un suflet, cu care sa comunic, si care sa imi fie alaturi. Cred ca restul vietii mele spre asta se cam indreapta. Sa vedem si cum mai evolueaza treaba cu ingineria, proiectul, si alte nebunii. Trebuie sa incep sa actionez mai hotarit, si sa scap de unele obsesii. Dar am avut si niste bariere de trecut, adica unii cretini, care, efectiv m-au blocat. La asa ceva nu m-am asteptat, dar ii rezolv eu si pe astia. E o zicere chineza, sau japoneza, ca, cica, daca ai suficienta rabdare, ai sa vezi cum curg, pe fluviul timpului cadavrele dusmanilor tai. O parte deja au aparut, adica astia din resurse umane, care verficau ei resumeurile, si luau ei deciziile pe cine sa angajeze, si care, ca sa-si pastreze posturile luau niste decizii aberante, si complet nefunctionale; acuma cica sint inlocuit de botzi care fac ei tot travaliul. Si mai sint si managerii idioti, ca si pe astia or sa-i inlocuiasca computerele, si uite asa, lumea noastra devine din ce in ce mai buna. Eu, unul, nu mai vreau sa mai am vreodata de-a face cu animale care sa ma mai blocheze. Sa vedem ce se mai inventeaza.