Tablou de toamna fericita

Spatiile sint la fel,  toamna asta. Nu au avut motiv sa-si schimbe formele, sau culorile. Doar unele nuantze mai difera, pentru ca e toamna, si toamna asta afecteaza, totusi, nu e ca si cum am putea spune ca toate au ramas la fel, ca e toamna, si mai bate un vint stelar, mai cade o frunza cosmica, e ce se intimpla pentru ca trebuie sa se intimple, ca schimbarile vin si ele peste noi, ca e dreptul lor sa se mai agite, si sa se deplaseze in toate directiile. Soarele e bun, si la fel de cald ca in mijlocul verii. Cerul la fel de albastru, pe fundal, cu nori in dans in plan mai apropiat. Si vintul de toamna pare ca a luat o pauza. S-o fi imbatat la ultimul festin, si doarme pe sub mese, hahaha. E dreptul lui, clar. Ca doar toamna se culeg roadele, se fac mesele, si se maninca si se bea cit se poate de serios. Ca la concurs. Si e asa liniste, si calm, si buna dispozitie, de parca au uitat toti de griji, si probleme, si au decis sa conlu-creze in armonie deplina. Bine, mai e cite unul care vrea sa faca atmosfera, si mai danseaza pe mese, dar se plictiseste si el, ca mesele sint cam aglomerate, si te impiedici prea usor in cite o chestie comestibila, sau baubila, mai mare, sau mai mica. tot mai bine tumbe pe podea, ca orchestra cinta cu spor, si iti da ritm, e mai bine asa. Ce e comic, ca toti aia care urlau inainte vorbesc acuma in soapta, si se pupa cu comesenii, sau comesencele, si mai dau un pahar pe git. Merge unsa treaba, asa e cind incepe toamna. Sau cind se termina vara, ca acuma e in trecere, un amestec de anotimpuri de te confuzeaza cit sa mai dai un pahar cu fundul in sus, si sa vorbesti singur, daca ceilaltzi sint prea betzi sa te asculte, hahaha. Poti si sa cinti, poti sa faci orice. Chiar daca ai o voce de magar cu octavele uitate prin buzunarele de la pantaloni, n-are a face, optimismul primeaza, si veselia se da in spectacol fara jena si, mai ales fara vreo rusine. Ca asta cu rusinea a disparut, era de pe alte timpuri, acuma e cu chestia la vedere, pe fatza, si cu voce tare, clar. Ridici mina ca pe vremea liceului, si te ridici in picioare, si dai drumul la vorbe, de parca ai fi cel mai orator din clasa, care e acolo ca sa zica ce vroiau sa zica ceilalti, si nu aveau curaj. Si gesticulezi, te agitzi, te inrosesti la fatza, te urci pe catedra, si, in punctul maxim al discursului ridici o mina in sus, cu degetul spre tavan, si declari ca asa e prezentul, viitorul, si trecutul, adunate gramada, ca sa te sustzina sa spui ce ai de spus pentru binele a orice, ca lumea e recunoscatoare, si oamenii sint buni (hahaha, asta te abtzii sa rizi, ca sa nu para ca esti cinic), si totul e mirobolant, si traiasca toti, si noi impreuna cu ei, si hai pa, ca eu am terminat discursul. Urmeaza, evident, aplauze in delir, urale, strigate de "bravo", "mai vrem", "suge-o" (pardon, astea sint doar de la dusmani), " te votam", "mori ba dilimanule" (tot dusmani), si altele, dar totul in aceeasi atmosfera febrila, cu fastul unui nou inceput de scoala, sau de sezon, la vreun serial de mare succes. Cobori de pe catedra demn, ca un invingator in vreo batalie celebra, faci reverentze, semnezi autografe, si faci pasi triumfali spre usa. Iesi trintind usa, si mergind spre wc sa faci pipi, ca de la atita succes se mai intimpla. Te uiti imprejur la holurile goale, si te gindesti ce frumos e tot, cum s-au transformat locurile astea in ceva ce doar visai, demult, cind erai elev, si iti era frica de profesori, si de colegii cu tupeu, si pumni si picioare agile. E bun visul asta. O surpriza placuta de la oamenii cu simtul umorului, hahaha. E frumos sa vezi trecutul in toate detaliile lui absolut savuroase. Ca acelea cind te alergau prin curte tot felul de idiotzi aparuti de absolut nicaieri ca sa te puna cu curul pe tzisnitoarea de la LVA. Si cind te luptai cu dusmanul, pina cind erai bine apucat de miini, si picioare, si tinut caqm 2-3 minute sa te uzi bine, ca sa simti ca ai primit botezul locului, ca marinarii care treceau Ecuatorul. Tu nu treceai nici un Ecuator, doar treceai prin curte la momentul nepotrivit, asta e intimplarea, dar hei, sa ne bucuram de orice, ca altfel sa nu picam in depresie, si sa cautam sa ne punem singuri cu fundul pe tzisnitoare, asa, ca si cum am fi bagati in seama, cind, de fapt n-am fi. Nu conteaza, pamintul e rotund si se invirte, si noi vedem cind soarele ziua, cind stelele noaptea, si ne bucuram ca niste idioti, ca sintem contemporani cu alti idioti, si ce bine, si asta e. E de bine, ca e bine peste tot, si, printre discursuri, laude, premii, diplome,  dansuri pe mese, mai e soarele asta fabulos care ne ride in fatza si ne promite zile care sa ne faca sa ne amintim cu placere alte vremuri. Io-s satisfacut, stiu ca se putea si mai bine, dar acuma fac o poza cu toata lumea asta care zimbeste cu toti dintzii, si ma duc sa ma culc ca am mincat si beut cit sa stiu ca toamna asta e alaturi si ma mingiie ca sa adorm fericit.