Toamna ta

Lumile se complica, tot timpul. Toate se transforma in asa fel cit sa nu mai recunoastem nimic ce a fost mai demult, asa de frumos. E asa de diferit tot. Vedem, si stam sa admiram, sau sa blamam. Ce e trecut e diferit. Noi sintem aceiasi, dar toate s-au schimbat atit de mult. Crezi ca imaginea ta din oglinda mai seamana cu tine, si daca da, cit? Ieri eram doar eu. Cine am devenit, intre timp? Sint doar altcineva, prin prisma celorlalti? Stiu, doar fac ceva, ca sa par la fel. Iar nu esti, aici. Si eu iar, doar simulez ca sint cine par. Stii, sau nu, imi lipsesti infinit. Arat o fatza, din tre miile mele, asa, ca sa bravez. Ma simt ca in toamna, ca si tine.