Aventura de cuvinte

Ma uit cita umplutura e pe net. Lumea bate cimpii fara retzineri, spune, se agita, lalaie continuu, scoate cuvinte peste cuvinte care sa faca texte ultra-mediocre. Nu inveti nimic din ele, doar afli despre ala care le scrie ce simte el despre ceva anume, ca-i place, ca nu-i place, cum il afecteaza. Perioada asta e plina cu "productii" care umple spatiile goale, ca sa fie ceva si acolo, orice, doar ca sa nu ne dea senzatia de neimplinire, sau vid. E ok, lumea are un loc rezervat pentru oricine, si un destin pentru oricine, si fiecare face, pe apucate ce poate, sau i se potriveste. Acuma ca sistemul de valori se reface, totul e la liber, poti sa pui cam orice, pentru ca regulile s-au mai relaxat. E adevarat ca s-au cam spus toate, de cind se tot scrie, nu poti sa vii cu ceva profund nou, poti doar sa iei ceva bine facut dinainte, si reinterpretezi, sau poti sa vii cu un nou punct de vedere, mai technologico-modern. Productia de masa de texte, cea populara e una, evident mediocra, ca na, ca sa iti placa ceva trebuie sa-l intelegi, iar pentru asta trebuie un exercitiu de cunoastere. Altfel, totul ar suna prea specializat, si, cumva, plictisitor; asta daca nu te apuci sa explici ce, si cum, si deja s-ar pierde din farmecul textului, pentru ca ar cere travaliu suplimentar. Sigur nu spun asta pentru ca subestimez cititorii, pentru ca ei sint buni, in general, si iti pot gasi usor greseli, sau inadvertentze de toate felurile. Cind scrii te expui, si iti asumi ca poti sa fii si injurat ca ai facut greseli considerate elementare chiar. Na, iti mai scapa, textul e un experiment, nu e o forma perfecta de constructie din cuvinte. Totul e sa nu scrii prostii prea mari, altfel e ok. Eu cind ma apuc de scris e pentru ca am in minte citeva chestii acumulate, care merita pastrate, lucruri pe care le-am observat, sau gindit, si care nu prea au legatura intre ele. Si, cind dau peste ceva care ma binedispune, sau impresioneaza, decid sa scriu. Inceputul e greu, pentru ca trebuie ales asa incit sa-ti permita sa poti construi frazele care sa spuna ce vroiai, si, odata ce-l faci iti dai drumul. Eu scriu din prima, nu ma gindesc la ce o sa iasa, si nu fac corecturi mari, pentru ca vreau ca textul sa fie proaspat, si zemos, far nici o urma de modificari care sa-l faca altfel. Cel mai important e sa pun gindurile mele acolo, pentru ca asta ma intereseaza mai mult, prefer fondul bun, pentru ca forma e trecatoare, si na, corectabila. Cind scrii ai o anumita stare, si ea te ajuta, dar cind corectezi ai alta stare, si poti gresi fondului, de aceea spuneam ca forma e trecatoare. Sigur, pot lua textele mai vechi, sa le concentrez mai mult, sa le adaug alte idei, sa corectez exprimarea, si sa le fac publicabile, dar nu stiu daca cineva ar citi, pentru ca ar putea parea cam personale, specifice mie. In fine, plus ca stilul care imi place e cel de, nu stiu cum sa-i zic, ceva intre proza, poezie, filosofie, viata practica, etc, adica nu e cel frecvent intilnit, sau care sa povesteasca ceva concret, care sa aiba inceput-cuprins-incheiere. Cum ziceam, cind incep sa scriu habar n-am cum va iesi. Si cind termin caut si titlul,  care sa sugereze despre ce e vorba (mai mult, sau mai putin, dar conexiunea exista, e reala). E un talent sa gasesti titluri bune, pentru ca alergi ceva prin cap sa gasesti combinatia de impact emotional, pentru ca asta e rolul titlului, sa dea un impuls, si o mica sperantza ca nu-ti pierzi timpul citind. Totul e sa spui ceva, desi ce spui pare acum ca e derizoriu, daca esti tare la cum spui. Forma acapareaza fondul, desi, na, depinde si de inteligentza si preferintzele cititorului, cel avid de senzational, nou, sau, macar spectaculos.