Tu, ca un eu

Lumile se transforma, si ne arata tot felul de fetze. Sintem ramasi singuri, sa le admiram. Lumi construiesc alte lumi, imprejur. Sintem asediatzi cu variante de versiuni al unor posibilitatzi inca neimaginate. Uimirea ne-a blocat orice atitudini. Ne lasam prada unor iubiri-uri pe care nu le-am intilnit inainte. Totul e atit de coplesitor, cit sa nu ne mai permita sa schitzam vreun gest nedorit. E atit de complicat tot; si noi sintem ramasi atit de simpli. Mai emitem priviri, care ne intorc raze de culori complicate. Oamenii interfera. Suflete se interpun. Un social urias intervine. Gesturile revin. Nu esti aici, si toate sint necunoscute. Pentru ca doar prin tine am vazut toate lumile. Urlete haotice ma blocheaza, iar. Stii ca doar pe tine ma bazez, ca sa ma eliberez. Ai putere absoluta asupra mea. Doar tu stii ce ma face sa fiu iar, eu. Nu profita! Urasc tot timpul cit nu esti aici. Nu te visez, nu te lauda cu asta, ca nu esti chiar ce imi doresc, esti doar ce imi trebuie. Bine, stiu, nu sint omul care sa te foloseasca asa, pur, si simplu, sint asa ca sa fim  amindoi intr-un fel de dialog, daca se poate, chiar daca ne criticam ca idiotii, cind putem, si ne mai si urim, tot asa, cind putem. E adevarat ca in pauze ne mai iubim, dar doar cind ne e permis, hahaha. Lumea asta are reguli, stii, si, ca sa ne iubim trebuie sa avem documente scrise, ca, altfel ne blocheaza permanent personalitatea, si ne trezim iar intr-o absoluta singuratate, ca atitia altii..Te vad, ma vezi, sintem la fel. Ma visezi? Indecent? Asa ca mine? Semanam? Bine, tu ai un bun simtz infinit, nu esti grobiana in atitudini. Si, totusi, daca eu pot sa visez mai mult, ai sa imi reprosezi asta? Sau, daca tu visezi mai mult, ai sa ma crezi ca te admir, si te invidiez? Si, daca si asa, cu relatia dintre noi cum ramine? Sintem straini, ca inainte? Sau evoluam spre ceva mai prietenos? Ne tutuim? Ne spunem indecent ce simtzim? Sintem atit de apropiatzi? Stiu, ne expunem sufletele asa, pur si simplu, cit sa lasam adevarurile sa fie aratate in goliciune. Rusinea e depasita. A ramas o ploaie care sa ne inconjoare. Si un sentiment care vine spre noi cu liniste, ca o primavara care seamana prin ploi cu o toamna fara de sfirsit. Eu mi-am completat fiintzele cu ce, inca, vad..Te astept..Stii asta, de la primele mele cuvinte..