Friday, March 29, 2019

Singuratatzile fiintzei



Exteriorul ne bombardeaza cu imagini, cuvinte, si situatii pline de semnale senzoriale, care se proceseaza in minte, si pot deveni stari. Starile pot determina logici ale gindurilor, si sentimentelor. Si asa devenim oamenii momentelor. Sint acum ce sint, poate diferit de cel de acum 5 minute. Sau poate doar putin schimbat, dar tot eu. Si, ca om al momentului imi modific si perceptiile, sau pot determina venirea altor stari, care pot determina alte logici cu care reconstruiesc sentimentele si gindurile. Sint stabil doar o singura clipa, pentru ca in interior ma misc, si evoluez continuu. Starile si momentele trecute sint fiintze care traiesc putin, ca efemeridele. Vin, si se duc continuu. Unde oare se duc, in uitare? Poate, pentru ca au fost inglobate in minte, cu tot alaiul lor de trairi. Toate au reconstruit fiintza, s-au topit in eul nostru cel de toate zilele.
Azi a fost o zi a abundentzei. A fost soare, si totul s-a transformat. Primavara si-a inceput domnia. Poate ar trebui sa sarbatorim, sa ne bucuram de trecerea spre reinvierea naturii. Lumile ne-au privit tot timpul. Chiar daca au parut indiferente. Stiau ca le datoram toata atentzia, si au profitat de momentele noastre de fericire, ca sa ne observe trecerile. Uneori le invidiez, desi stiu ca ele exista doar prin noi. Poate mai invidiabil e timpul, pentru ca el chiar ca e indiferent, si ne vede de la nastere, la moarte, cu aceiasi ochi. Dar, nu-l invidiez, pentru ca am atitea de facut in viata asta, asa scurta cum e. Poate ar trebui sa abordez frontal singuratatea, pentru ca ea, desi mi-a adus unele linisti, m-a facut sa simt gustul absurdului. Poate ca asa era pre-scris undeva, inainte sa ma nasc, sau poate am descoperit-o pe masura ce invatzam sa fiu. M-a ajutat enorm, pentru ca ceilalti ma agasau in miliarde de feluri. Am fugit eu singur de ei, si asta mi-a apropiat singuratatea. A fost de un urias ajutor, recunosc. Pe viitor am sa incerc mai mult sa redescopar oamenii, si sa le accept mai usor defectele. Chiar daca pe ale mele le accept mai usor. E un drum inainte pe care am sa-l abordez cu mai mult curaj.

No comments:

Post a Comment