Urme

Iubirea ne da sens. Iubim pentru ca asa ne eliberam de noi insine, si ne lipim sufletele insingurate de alte suflete..Iubim ca sa vorbim lumilor despre ce sintem. Iubim ca sa ne construim perceptiile dupa fiinta noua, pe care o cautam..Iubim pentru ca totul este un loc stabil al cautarilor noastre de adevar. Un loc de unde plecam, ca sa stim ca ne vom intoarce mai buni..
Ieri m-am intilnit cu Tiana..Am ramas mut..A venit spre mine incet, s-a oprit, m-a privit atent, si mi-a spus ca a trecut o eternitate de cind ne-am cunoscut. N-am stiut ce sa raspund. Mi-a spus ca nu e un robot, si nu are resentimente. In jocul numit Muzica noptii era o holograma a unui om real, aflat intr-o camera, si care ma vedea si pe mine ca pe o holograma. Eram doi oameni care pretindeau ca sint holograme doar.. Stiu, a fost ciudat, dar asa a fost jocul. Viata ei a fost un sir de nefericiri, ca si a mea..Acuma ne intilnim ca doi oameni care au imbatrinit, si s-au eliberat de toate trecuturile..Nu mai putem intoarce timpul de acolo, si de atunci, dar mai putem sa ne vorbim, privindu-ne in ochi..Ne e bine, cumva, cum sintem..Nu stiu daca iubirile trecute mai pot reveni, dar acum e cald, si bine, si totul e altfel, parca..