Uneori am impresia ca nu mai e nimic de spus, ca totul s-a zis cu mult timp inainte..Si s-a spus mai bine, de oameni cu mult mai talentati..Bine, scrisul e si o terapie, si il folosesti ca sa spui ce crezi, iar daca ce crezi are valoare, ramine, daca nu, e uitat. Sint multi scriitori, si multi scriitori buni, de care nu-si mai aduce nimeni aminte. De fapt de ce si-ar aduce, daca ce au scris ei intra mai mult in zona obisnuitului, a cotidianului, si a vietii firesti? Pentru ca o opera, ca sa fie memorabila trebuie sa fie ultra-dramatica, semi-abisala, si sa cuprinda niste lucruri absolut exceptionale, sa construiasca lumi mari si uluitoare, pe care sa le surprinda fix in esentza lor. E mult de spus. Fiecare vede lumea in felul lui, si asta il face original. Oare cum va arata literatura peste 1000 de ani? Oamenii de atunci vor mai scrie, sau vor folosi cuvintele spuse, sau imaginile, ca in filme? Cineva spunea mai demult ca valoarea conteaza, restul sint detalii. Dar si valoarea e si ea functie de vremuri, mentalitati, oameni, etc..E adevarat ca sint anumite valori care au rezistat timpului..
Azi am fost iar sa ma plimb prin oras, cu busul. Am stat singur, la geam, ca sa admir noaptea, luminile, oamenii. A venit toamna, si e mai frig. Oamenii s-au inchis in ei, si pare ca si-au dat seama de ce repede a trecut vara.
Lumile s-au retras in izolare. Pare ca toamna le-a afectat si pe ele. Poate ca au inceput sa simta asa, ca oamenii, ca timpul trece, si anotimpurile le schimba. Doar universul a ramas la fel. Pentru ca stie ca timpul ii e prieten.
No comments:
Post a Comment