Jocurile iubirii

Lumile se dilata si se contracta ritmic..Asta se vede ca o unda care trece continuu, venind de undeva din nu stim ce infinit, ca sa se duca in alt infinit..E poate ceva ce se transmite, o informatie, o energie, o inflexiune spatiu-timp, poate fi orice, pentru ca nu vom sti niciodata..Sau e poate un sentiment care trece prin lumi ca si cind ele ar fi neuroni parte dintr-un creier infinit care e format din tot, care aduna impreuna toate lumile ca sa construiasca un fel de constiinta a eternului nestiut..Sau poate e doar o briza de toamna a universului, care trece printre galaxii in cautarea drumului catre trecerile spre alte anotimpuri cosmice..
Ultima intilnire cu Tiana m-a lasat  confuz..Chiar nu stiam nimic din ce a fost, si ea mi-a lamurit misterul. Dar misterul asta al ei (si al jocului) era mult mai profund, pentru ca totul parea aparent mai clar.. Totul arata ca, dincolo de inceputuri multe alte mistere apareau, care, si ele, la rindul lor deschideau drumuri infinite spre alte, si alte mistere..De ce ea, si de ce eu? Si de ce jocul asta? Era ceva ce trebuia sa inteleg inainte de a incepe? Era vreun sens pe care sa il dau, dupa ce legam logic toate intimplarile? Era o noua logica pe care sa o descopar pe masura ce jocul inainta? Are sens ce spun? Are sens la ce ma gindesc? Eram amindoi cobai pentru un experiment pe care nu il intelegeam? Poate eram alesi special ca sa verificam unele teorii, sau poate eram cei perfect compatibili, si care sa fie testati pentru evolutiile cuplurilor..Eu cu femeile eram perfect paralel, pentru ca la mine doar teoriile existau, iar practica le doborise pe toate, hahaha, poate din punctul asta de vedere eram perfect de studiat..Poate ma studiau pe mine in detaliile fiintzei..Sau poate doar pe ea.. Cite intrebari, cite necunoscute, cite motive de ingrijorare..Sa-i ia dracu' de idioti, ca toti au interesele lor. Mai bine sa ma gindesc doar la mine, si la ea. Si eu am interesele mele, si viata mea..Oare chiar ma iubea? Si eu chiar o iubeam, sau am cazut intr-o capcana psiho-afectiva subtila a smecherilor aia? Ea parea sincera, nu era ca si cum juca un rol, cred..In fine, e prea mult, mai bine o caut iar sa discutam ca de la suflet la suflet, si pe urma vad ce, si cum..Poate ca totul e real, poate ca intre noi chiar exista ce arata din ce ne spuneam..Poate ca noi, in tot ce faceam eram intr-un alt joc, diferit de cel programat, poate eram chiar intr-un joc al iubirii adevarat..