Singuratati comparabile

Viata a fost un dat, o realitate in care am aparut de nicaieri..In care am inteles ca avem un timp limitat, dupa care ne vom duce tot nicaieri..Totul a fost o intimplare..Sintem pentru ca am aparut..Fara sa stim nimic despre nimic intr-un univers pe care l-am descoperit din aproape in aproape..Ceilalti ne-au dat adevaruri amestecate cu minciuni despre tot, iar noi le-am invatat asa, la inceput, ca apoi sa le separam..Am invatat, am adunat informatii pe care mai tirziu le-am ordonat pe ierarhii..Si am inteles ca nimic nu e cum pare, si viata nu e un sir ordonat de promisiuni..Pentru ca in viata trebuie sa luptam, si vom primi ceva, la schimb, care, functie de multi parametri e, mai mult sau mai putin, meritat..Am primit in pachetul de inceput cantitati diferite de energie, iubire, determinare, vointa, calitati fizice, etc, pe care am invatat sa le folosim..Timpul ne-a dus pe drumuri nebanuite..Noi am trait, am imbatrinit, si acum ne mai gindim la unele momente in care am fi putut fi cu mult mai intzeleptzi..
Ieri am fost sa ma plimb prin nava, ca sa mai uit de figura din oglinda..Am intilnit si oameni, si roboti, si animale..Mi se parea ca, dincolo de zimbetul de plastic e un vid urias incarcat cu reprosuri..Parca toti imi cautau greseli pe care sa le foloseasca ca motive de a ma face sa nu-mi mai placa nimic, si sa incerc sa fug.. Mai demult am vrut asta..Plecasem cu o nava pe o planeta terraformabila, si m-am ascuns linga un lac..As fi putut trai acolo toata viata, pentru ca nava imi era ca o casa, si aveam provizii suficiente, si mai aveam si masini care puteau fabrica mincare din atomii de acolo, pentru ca planeta era bogata in resurse..Si mai aveam si citeva biblioteci la indemina, cu care mi-as fi ocupat tot timpul, si citeva roboate frumoase pentru conversatie..As fi fost singur, dar asta s-ar fi intimplat oricum si pe nava mare..Aici macar as fi fost izolat, si fericit cu decizia mea, mi-as fi facut destinul meu asa cum as fi vrut..Dar m-au gasit repede, si m-au adus inapoi pe nava mare, si m-au obligat sa promit ca nu se va mai intimpla..Era evident de la inceput ca asa va fi..Stiam, dar am crezut ca am libertatea sa pot fugi..De atunci tot visez la asta..Poate ca, vreodata voi avea norocul..Desi ma gindesc daca singuratatea izolarii nu e mai mare ca aceea a fiintei sociale..