Pasi prin noi

Iubirea nu exista, a spus ea. Am ramas masca. Cum? Nu exista, pentru ca tu nu iubesti fiinta, ci doar proiectia ta mentala a ei. Pai da, ca fiinta, am continuat eu..Plus ca nu stii ce diferenta e intre iubire si dragoste, tu te lasi sedus de perceptiile tale, a zis. Pai da, ca perceptiile, mmm, aaa. Ori omul e fiinta, nu ce crezi tu despre ea. Pai da, omul e, mmm. Iti place sentimentul asta ca te scoate din tine, si te face sa te crezi generos, a spus. Pai da, eee, ca atunci cind, mmm. Si noi sintem diferiti, tu ai partea psihica masculina, ca esti fizic mai puternic, si esti crescut asa, sa iti asumi partea ta de emisfera, pe cind eu am jumatatea mea, deci sintem construiti sa parem teoretic compatibili. Pai da, asa e, caaaa. Dar cit e dincolo de asta? Cit e si comun, ca sa avem sansa sa ne intelegem? Stai, am zis, ca nu e asa, ca de aia ne asociem, care cu care, pe baza de ce avem in comun, ce valori, sentimente. Daaaa, valori care sint iluzii pe care le imprumutam de la mediu, si pe care nu le intelegem suficient. Bine, am zis asa,  ca valorile, aaaa. Valorile ne sint stabile, dar ele nu ne spun ce sa facem..Asa e, sint, aaa. Si a continuat sa-mi vorbeasca despre altele, si altele. Ma uitam la ea cu uimire, ca preluase total controlul conversatiei. Eu abia apucam sa mai spun cite o silaba, ca ea imi taia macaroana. Si o intelegeam, pentru ca mergea foarte bine pe drumul ei logic, si imi aducea cele mai adevarate argumente. Gindurile nu puteau urmari tot, dar inregistram in minte ce spunea, si le derulam in minte cu incetinitorul, ca sa le vad sensurile. Din cind in cind ma uitam la ea cum trecea de la o stare la alta, si ce subtil isi folosea body language-ul. E incredibila, mi-am zis, cum e ea, cum avea atit de multe de spus, de aratat, ca sa ma faca sa inteleg cit sintem de diferiti. Si asa, mi-a aratat ca iubirea nu exista, dupa care a adaugat "qed". Pai da, am zis, asa e, daca folosim logica exterioara, cea a realului captabil in formule. Pai realul din formule e realul adevarat, nu? a spus. Este, dar noi avem partea dinauntru, care e altfel. Crezi? Baaaai, pai asta ne face oameni, de asta sintem cum sintem. Hm, mi-a intors ea o figura sceptica. Dupa care a explodat intr-un ris absolut adorabil. Am glumit, a zis, asta era discursul tau, eu doar l-am copiat din mintea ta, si l-am adaptat. Dar am vazut ca ai vrut sa ma contrazici cu sentimentele pe care le avem in noi. Era evident ca e asa, si ma bucur ca te-am facut sa admiti ca si tu ai ce am si eu; doar ca in doze diferite, hahaha, nu poti sa ma contrazici. Si asta ca sa-ti demonstrez ca in mintea ta iubirea exista, de fapt. Bine, dar stiam, am raspuns. Stiai cit sa declari doar, ca nu mergeai cu sinceritatea mai departe. Acuma ca ne-am pus de acord hai sa ne plimbam. Unde? Pe malurile iubirii, hahaha, ca doar nu spre o bodega unde sa ne imbatam. Pai da, asa e, nu la bodega, ca nu ameteala si mediul ne vor da vreodata vreun scop. Era serioasa discutia asta, si de asta am continuat-o cu multe argumente, ca si cind ne-am intors in noi, si ne plimbam prin locurile cu amintiri..