Evolutie globala, evolutie particulara

Lumile par uneori izolate, fara vreo legatura cu celelalte lumi, si fara legatura cu trecutul lor, ca si cind ar fi aparut brusc, in toata complexitatea lor. De fapt, cine mai stie daca in ansamblu trecutul mai are vreo legatura cu prezentul, sau viitorul, desi logica ne spune ca ele ar trebui sa fie legate, sa depinda, sa devina unele in altele. Sau poate ca asta s-ar putea aplica doar la istoria lui homo ultra-sapiens. Totul e posibil, pina la urma, pentru ca omul face ca totul sa fie posibil. De ce oare nu se mai fac mai multe misiuni spatiale spre alte planete, ce, a disparut brusc curiozitatea explorarilor? Sau poate ca acuma se elaboreaza intens planurile de viitor? In fine, sa faca ce vor, dar sa mai reduca bugetele la partea belicoasa, si sa bage in dezvoltare, ca am trecut parca intr-o alta etapa a omenirii, ca dupa atita istorie si technologie am mai invatat cite ceva despre ce a fost rau din trecut, si parca mai vrem si altceva pentru noi, ca sa fie bine, cit mai mult bine posibil. Cu Internetul si telefonia mobila s-a cam democratizat pe bune planeta, desi, sigur, mai sint insule de mizerii monstruoase esuate din trecut, asta se intimpla, pentru ca exista o inertie a mentalitatilor, dar in curind vor disparea si ele, si planeta va fi libera, fara granitze..Ma gindesc la cum valori din trecut incep sa se descompuna incet, pina dispar, si asta e bine, ca unele-s depasite, e adevarat, dar sint unele care ar trebui pastrate, ca nu poti contesta orice, daca tu esti un bou care nu intelege prea multe, clar. Mai sint si manipulari destul de multe care se bazeaza pe asta, dar si ele vor disparea, ca omenirea pare ca devine pe ansamblu mai inteligenta..In fine..Pare ca mergem spre drumul corect, pe ansamblu, chiar daca unele societati mai si esueaza. Ma uit la ce e in Ro si ma gindesc ca meritam si noi ceva mai bun, dupa cite am indurat in istorie, dar na, prostia costa, si noi pare ca ne-o permitem..Pe ansamblu, in ansamblu, sau ceva, ca vad ca am tendintza sa repet "pe ansamblu", in fine, nimeni nu-i perfect.

Omul locurilor ce se vor schimba

Dincolo de timp e un alt timp..Dupa care vine un cu totul alt timp..Dincolo de spatziu e un alt spatziu, dupa care vine un altul, si un altul..Nu exista o limita pentru ceva, pentru ca exista un altceva care sa depaseasca totul..Traim printre infinituri..Atitea infinituri mari, ca ne coplesesc, si pe care nu le putem imagina..De aceea poate ne-am concentrat, in contrapartida, pe infiniturile fiintzei, si infiniturile mici, pentru ca am pornit in cursa descoperirilor cuantice..
De fapt, probabil ca ne cautam, in toate, pe noi insine..Ne cautam limitele de intelegere a tot, cumva..Ca sa ne vedem pe noi insine in toate oglinzile descoperirilor pe care ne grabim sa le facem..E firesc..
Lumea e un loc al tuturor..Imi amintesc de cel care am fost, dar cine isi va aminti de cel care voi deveni? Pentru ca eu, care sint al unor locuri, ma  voi schimba pe masura ce locurile vor deveni altele..

Observatzii pe cer

Cind observam cerul noaptea o facem relativ la constelatzii..Constelatziile sint niste grupuri de stele mai stralucitoare, care par fixe pe cer, si pe ele le luam ca baza cind fixam pozitia unui anume corp ceresc (mai apropiat, sau mai indepartat)..Constelatziile sint, de fapt forme imaginate de om, rezultate din unirea cu segmente a stelelor din grup..Pentru ca pamintul se roteste in jurul axei sale, asa si stelele par ca se rotesc, toate, in jurul stelei polare (steaua aparent fixa pe cerul noptii, prin care, teoretic, trece axa de rotatie a pamintului)..
Cerul e aparent acelasi, pentru ca evolutia e lenta relativ la scara timpului, si a vietilor noastre, dar el se schimba..Cind eram mic stiam toate constelatiile, de la taica-meu, care preda si astronomie, pe linga mate, dar le-am uitat, ca na..
Uneori pe cer mai vedem Calea Lactee, ca o dira luminoasa, si care e, de fapt, discul galaxiei noastre vazut din interior, in proiectie perpendiculara, in sectiune, sa zic asa technic..Observatiile le facem cam cum putem, pentru ca luminile orasului ne cam obstructioneaza, de aceea a fost trimis telescopul Hubble, sa observe din spatiu..
Astronomia si astrofizica sint absolut fascinante, pentru ca ambele studiaza universul cel urias, care ne inconjoara, dar pentru a intelege lucrurile  avem nevoie de timp, si energie, si studiu (si pasiunea de a cauta toate detaliile)..

Evolutia universului

Azi e o zi teoretica, asa cum a fost ieri, si va fi miine, pentru ca azi e ziua curenta, oricare ar fi ea, si oricum am fi noi..E un altfel de a denumi o felie de timp in care existam..Azi am facut ceva, ieri am facut altceva, lucruri care ramin ca urme ale mele in timp, si de care sa-si aminteasca cei care vor veni..Glumesc, pentru ca cei ce vor veni vor fi foarte ocupati sa-si traiasca vietile lor, desi, poate ca ei vor trai intr-o lume mult mai echilibrata si stabila, si cu ierarhiile mai bine bazate pe adevaratele valori, in fine..
Ieri am vazut pe youtube mai multe videouri documentare despre, ce altceva decit cosmos..In unul era despre citeva dimensiuni ale corpurilor ceresti, asezate crescator, pe marime, plecind de la Pamint, planete, Soare, alte stele sau gauri negre..Cele masi mari stele sau gauri negre sint imense, nu mai tin minte ordinul de marime, dar sint uriase comparativ cu soarele..In alt video am vazut ceva despre cum va fi universul intr-un googol years, adica 10^100 ani (1 urmat de 100 de zerouri), ceea ce e diliu deja, tinind cont ca de la aparitia universului au trecut approx 13 800 000 000 ani (14 miliarde ani), asta cind virsta soarelui e de 4 600 000 ani (4.6 miliarde ani), iar a pamintului 4 540 000 000 (4.54 miliarde ani). In video aratau o stea care din masuratori reiesea ca avea virsta de 15 miliarde ani, adica mai veche decit universul, ceea ce cam rasturna teoriile, in fine..Sint tot felul de corpuri ceresti cu tot felul de aparentze si virste, de la cele mai mici, la cele mai mari, stele, gauri negre, stele neutronice, pitice albe (ce va deveni si soarele nostru), planete, asteroizi, nori de praf cosmic, etc..Materia se aduna datorita fortelor de atractie gravitationala, se condenseaza suficient de tare, incit incep reactiile de fuziune, adica 2 atomi de hidrogen se combina rezultind un atom de heliu si un foton (parca) adica lumina..Cind materialul de fuzionat se termina urmeaza o explozie, dupa care steaua devine, dupa caz (functie de marime), stea neutronica, pitica alba, sau gaura neagra..Ma rog, spus asa in mare, ca sint variante..Iar galaxiile sint adunari de corpuri ceresti in jurul in general a unei gauri negre masive, care, probabil, in timp, va inghitzi respectiva galaxie, daca nu apar alte variatziuni/intimplari/transformari..Desi intr-un viitor mai indepartat universul nostru care pare intr-o expansiune continua va fi format de gauri negre care vor cam inghitzi tot, deci ciuciu stele, planete, sau altele.. Asa se spune ca vor evolua toate, intr-un fel de moarte sinistra..Asta dupa cine stie cite sute/mii/milioane de miliarde de ani..Bine, e greu de anticipat chiar pina acolo, dar na..Pina atunci mai e mult timp, foarte mult, si deja ne cam depaseste sa anticipam..
PS Nu am intrat in detalii, ca sint foarte multe, dar galaxiile pot avea diverse forme, a noastra este sub forma de disc cu bratze spirale, ideea e ca galaxia e o adunare de corpuri ceresti in jurul unui foarte puternic cimp gravitational dat de o gaura neagra masiva, cum e cazul galaxiei noastre (Sagittarius A 4310000 mase solare)

Previziuni invizibile

Nimicul e tot, si totul e nimic..Toate evolueaza in variante care par sa fie ceva ce pare nestiut..Sintem fiintze mici, de ce am gindi altfel? Vedem atitea si atitea par sa fie ceva ce nu au parut altfel, inainte..Stim ca s-a intimplat ceva inainte, si ca se a fost a fost pentru ca am anticipat felurile astea, ca partzi din infiniturile posibile.. Ard toate ca sa devina alte fiintze sau euri care ne-au privit de demult, de cind nu ne nascusem..
Nimicul s-a transformat, si a devenit o altfel de fiintza, care s-a luat de mina cu cea a infiniturilor, ca sa ne danseze impreuna acelasi dans al trecerilor noastre..Nu mai sint dezastrele de dinainte, pentru ca s-a intors in noi setea de a fi impreuna si intregi, asa ca in trecut..Nu fugi ca sa scapi de constringerile prezentului, nu fugi ca sa scapi de criticile pe care pot sa ti le aduc..Sintem inca, impreuna, la spectacolul asta greu, al lumilor.. Ne apasa responsabilitatea de a fi noi-insine printre atitea lumi nestiute ale celorlaltzi..E un joc pe care il jucam fara sa stim cum..Chiar daca e fara atingeri..Pentru ca ne lasam purtatzi de vietzi pe care le imaginam, desi nu le-am trait..Lumea arde, nu fugi, pentru ca va veni ploaia, cindva..Am in mine atitea ginduri bune care imi spun despre tot, si arunca cu detalii invizibile inspre ce sintem, ca sa fim constientzi de ce putem deveni..

Cercurile promise

Mi-e singuratate, mi-e foame, si mi-e sete de iubire..Am uitat cum mai e sa fii legat de firele invizibile ale fiintzelor mele..Am mers prin atitea pustiuri, si am suferit de atitea dureri, ca parca ele mi-au devenit amante..Am uitat tot dupa atitea furtuni de nisipuri sufletesti, din care abia am reusit sa ies..Inca ma simt pierdut, desi am cu mine talismanurile tale..Le privesc, le string in pumni, si imi gasesc inca in minte vorbe care sa ma faca sa rezist..Armoniile mai zboara prin aer, si le mai aud..Stiu ca salvatorul intirzie, dupa ce a lipsit in toate locurile asteptate..Te aud cum cinti, si ma aud cum mai strig..Numele plutesc prin aer, in cautari de alte nume..Ecourile s-au lovit de stincile de la marginile lumilor, si s-au spart in taceri..Luminile mai baleiaza tzarmurile ca sa fie captate de priviri..O alta liniste vine sa aduca mai aproape limitele fiintzelor care se credeau nemarginite..Sintem la fel de singuri..Sintem ce am fost, si ce am stiut ca vom fi..Imi spui numele cu accentul acela care ma facea sa ma simt altfel..Te vad printre valurile care au trecut..Ai ramas la fel..Stiai ca am sa-ti spun asta..Eu am imbatrinit de cind nu ne-am vazut..M-am rasucit printre cercurile mele, ca sa ma intorc la fiintzele care mi-au promis ca am sa revin la mine, si la fericirile promise..

Locul iubirilor libere

Somnul schimba ritmurile..Ne culcam cineva, si ne trezim altcineva..Uneori mai uit de mine dupa transformarile somnului, ca si cind am revenit intr-o alta fiintza printre alte dimensiuni..Traiesc un altfel de bine al eurilor mele, si asta imi da noi perspective..Vad alte lumi, mai limpezi, si mai energetice..
In somn imi vad lumile cum se transforma, si cum isi construiesc scenarii..In somn te vad cum evoluezi intr-o impreunare a sufletelor care ne urmeaza..Ma vad pe mine cum ma transform ca si cind am stiut..
Locul asta e al nostru..E liber..

Un alt destin

Luminile s-au intors la alb, dupa ce s-au desfacut spectral ca sa contureze imaginile..Reflexiile au ramas suspendate in oglinzi care pare ca si-au oprit jocurile cu miscari..Timpul se invirte in cercuri concentrice in cautarea punctului de inceput..S-au adunat fericirile ca sa isi schimbe mastile intre ele, si sa mai danseze un ultim dans al timpului pierdut..Galaxia s-a mai rotit cu o mica fractziune de grad..Gaura neagra din mijloc o mai supravegheaza si o constringe sa-i fie aproape..E o teorie care spune ca ea e cheia spre alte universuri, pentru ca e o gaura, si e intunecata, pentru ca ce intra nu mai iese..E poetic, spus ca sa ne alimenteze visurile, desi stim ca acolo nu e ca in peisajul de toamna tirzie, unde mai mor sperantzele, ci e o trecere mai degraba ca cea spre necunoscutul rece al nestiuturilor..Tu stii ca asta e adevarul, si ca, dincolo de toate, nimic promis nu s-a intimplat, pentru ca drumurile au fost rupte de un real care a fost mai brutal decit anticipasem..
Linistile vin calm, ca sa ne mai spuna despre vremurile cald-trecute..Dumnezeu a trimis ploaia, atunci cine a trimis focul de dinainte? Si cine a fost cel care a pus primul prima intrebare fara raspuns?
Clipele au trecut la fel, nimicul s-a intors cu o putere mare spre noi..Ne privim la fel de speriatzi, ca in oglinzi care reflecta imagini ciudate, ce ne vin din ce am visat dinainte..Arat ca si cum nu mai stiu ce am fost atunci, si pe tine te vad transformata de timp..Ce ciudata e viata, si cum ne aduce pe marginea nebuniei..Vreau parca sa o incep iar, si sa merg pe alte drumuri, ca sa devin un alt eu, mai bun, mai hotarit, si mai capabil sa-mi implinesc un cu totul alt destin..

Visurile curcubeu

Lumile se intind pina la limita spatiilor..Ramin identice, si stralucesc tacut, ca sorii de deasupra planetelor.. Unele idei mai sint expulzate, ca materia stelara, si parcurg miliardele de ani lumina ca sa ajunga deasupra noastra, si sa ne imbarce in caruselul lor, pina ametim..E beata lumea de beatitudini date gratuit unor muritori capabili sa le culeaga..Sint singur pe un cimp cu plante verzi si galbene..Sintem singuri prin lumile de acum.. Te vad, desi te ascunzi dupa culori..Stiu ca ma vezi, desi ascuns dupa mastile  adunate, si aranjate atent..Stim, orice ar fi, ca, dincolo de aici mai exista acel altundeva misterios, cel care mai e in povestile povestite de oameni care nu mai sint..Uneori imi vine sa iti spun ca lumile nu sint in realitate asa cum sint in povesti, desi simt ca stii asta, dar nu pot sa ma abtin, pentru ca tu stii foarte bine ca eu am trecerile mele care mai sint blamabile, si pe care le mai ascund..
Am calatorit prin atitea lumi de foc si gheatza, ca ma simt responsabil..Spun ce simt prin variantele mele de cuvinte..Stiu ca totul e nimic, si ce pare e ce va fi, dar asta ramine un secret, inca..Sintem inca in lumea in care lumile au luat locul stelelor care sa arunce unele lumini..Te mai vad, te mai aud, printre crengile unor copaci fabricatzi din materie care e, inca invizibila..Stiu ca stii ca nu am fost niciodata acelasi, ca sa imi repet identitatzile..Nu ne mai ascundem, pentru ca jocul e deschis..Te simt, ma simti usor, fara sa fie nevoie de intimplarile dinafara..Spatiile sint la fel..Azi nu mai fac eforturi sa par, pentru ca variantele mele m-au desenat suficient de bine..Te vad la fel, din toate unghiurile..Semeni cu holograma clonei tale..Asa ca mine-eul cu toate egourile adunate evantai-curcubeu..Nu mai conteaza nimic din ce a fost..E suficient ce exista, inca..

Exist, deci cuget

Exista intotdeauna ceva dincolo de ce e vizibil, asa a fost dintotdeauna..Un fel de materie cu proprietati speciale, pe care o zaresc doar unii dintre visatori..Timpul a pastrat asta constant, si probabil o va mai pastra inca..Toate se transforma ca sa devina iar, si iar, si iar, cu totul altceva..Doar noi ne trecem pe secunde, incet spre neant, si ca noi, toti cei ce vor veni..Stim asta din istorie..
Am alergat strain, pe drumuri straine, cu pasi care nu erau ai mei..Mi-am mai revenit, dar inca am in mine parti din lumile lor, poate pentru ca n-am stiut niciodata sigur cum e sa fiu eu-insumi complet..E greu sa fii, si e greu si sa devii cind esti impins inafara de multa ostilitate, si cind singurul tau aliat e singuratatea..Dar e un drum inainte pentru oricine, si am sa ma concentrez doar pe el..Ieri am fost, azi sint, miine poate voi fi acelasi eu care lupta sa evolueze cum poate, printre picaturile ploilor celorlalti..Am trecut prin frici inutile, si pareri de rau absurde, si imi dau seama ca marca timpului nu e una prea fericita, dar mi-am vazut de drumul meu interior, si asta poate ca ma ajuta sa ma suport mai usor un pic..Stiu ca ceva s-ar fi putut dezvolta altfel, desi, parca timpul asta a fost in avantajul meu, cumva..E bine pentru moment..Lumile se desfasoara, si le pot observa mai bine, din turnul meu de control de deasupra norilor..Sint la fel de liber ca dintotdeauna, si asta imi da sperantza pentru viitor..Sint, deci am ratiunea valabila..Exist, deci cuget, invers de cum afirma Descartes, pentru ca a fi e o intimplare pe care am constientizat-o prima (si careia i-am dat rangul de miracol), dar a cugeta e un privilegiu smuls existentzei, greu, si cu eforturi uriase..

Evolutie prin revolutie

Cred ca de la istorie invatam ca toate lucrurile au o cauza, sint legate unele de altele, ca toate evolueaza, si ca natura omului e una salbatica. Bine, asta era evident daca citeam putina filosofie, dar istoria e pe baza de realitati intimplate efectiv. Am citit pe Wiki despre Revolutia Franceza, cum a terminat ea monarhiile absolute, ca sa dea drumul la o alta forma sociala mai evoluata, republica. Asta a cuprins si un regim de teroare, razboaiele lui Napoleon, si schimbari radicale in societate, de asta e remarcabila, pentru ca revolutiile care au urmat in alte zone ale lumii, si care au venit mai tirziu au avut ca model Revolutia Franceza. Ma gindeam ca asa a fost tot timpul in istorie, oamenii s-au luptat intre ei ca chiorii, apoi au ajuns la anumite consensuri ca sa se poata tolera, si aia care ajungeau mari sefi cautau sa se instaureze vesnic. Dar societatea evolua pentru ca apareau idei si variante mai noi si mai bune de societate, adica acelea care aveau mai multe solutii la probleme, si atunci iesea un scandal-revolta-revolutie, si se facea schimbarea, pentru ca asta e de fapt o revolutie, un salt in gindirea sociala aplicata efectiv. Acuma natura umana e aceeasi, oamenii se lupta intre ei continuu, sefii se vor vesnici la putere (ca dintotdeauna), si revolutiile mai mari sau mai mici se intimpla continuu, lumea evolueaza prin variantele mai noi si mai bune de societate..Dar puterea inca e la mina unor oameni care am vazut ce si cum pot face, si ma gindesc la ww2, si ca sticler a fost adus la putere prin vot democratic, in fine, sint si greseli in evolutie, dar toate au o cauza; aici totul a fost dupa marea criza economica de atunci. Acuma ca sa nu mai fie probleme c u sefii absoluti se fac adunari de mai multi intelepti care conduc, ca sa existe mai multi acolo sus care sa se bata intre ei, ca sa iasa lucruri bune, si valabile pentru toti, fara privilegii pentru unii. Cred ca ar trebui gasita o metoda de conducere care sa implice si ceva computere, alaturi de oameni, ca uneori oamenii cind au interese comune se mai aliaza la rele, dupa cum se vede cu ochiul liber ce se intimpla in Ro. Si zic toate astea cind ma gindesc cit de multi sefi cu probleme am avut, oho, nene, ce inseamna ne-studiul si ne-educatia in termeni de rau posibil de facut altora, mai ales cind pitecantropul se afla pe un scaun suficient de decizional. Era un film Planeta Maimutelor, da' cica era pura fictiune, ha.

Pact cu trecutul

Lumile s-au aliniat in spatiile universurilor..Anotimpurile au trecut monoton pe linga ele, fara sa le atinga..Au ramas suspendate intr-o asteptare de ginduri de la oameni..Alte anotimpuri au trecut, alti oameni au venit sa le observe, dar gindurile nu au aparut..
Am  si uitat de necunoscuta din parc, pentru ca au urmat alte visuri programate, care sa ma faca sa uit rutina..M-am plimbat cu busul prin orasul nocturn de mai multe ori..Eram linistit in scaunul meu fix, din miscatorul sistem de referinta relativ, si priveam la tot ce se intimpla: oameni, peisaj, locuri, lumini stralucitoare care spargeau intunericul, miscari, taceri..Uneori adormeam pe scaun, ca sa ma trezesc iar, si sa observ ce era imprejur..Nu ma baga nimeni in seama, si asta ma facea enorm de fericit, pentru ca eram ascuns de toata lumea asta agitata..Am coborit intr-o statie pe care o cunosteam, ca sa-mi revad locurile amintirilor..Aici imi imaginam tot timpul ca e zapada care reflecta lumina felinarelor intr-o iarna eterna, care are in ea fericirile sarbatorilor..Acum era plat totul, era cald, strazile drepte, casele la fel de incuiate, si oamenii la fel de somnorosi..Am luat-o pe jos, prin intuneric spre vechiul liceu..Am  salutat casele vechi, aleile, copacii, blocurile, ca si cind ne-am fi recunoscut dupa o absenta indelungata..In fata liceului m-am oprit..Nu am mai avut revelatii..Doar m-am gindit la trecut, un pic, la 4 ani duri si disciplinati in care am devenit un alt om..M-am gindit daca liceul m-a schimbat, sau doar eu-insumi, traind si invatind acolo..Nu mai conteaza, timpurile alea au trecut demult, si au ramas in amintirile unor traitori care le-au cam inchis in ei..A fost frumos, totusi, parca, imi spun privind inapoi fara minie..Si vechea cladire parea ca e de acord cu mine..

Societate si feluri de cunoastere

Bai nene, e plina societatea asta globala de tot felul de dubiosi, care sint foarte fericitzi cu ei-insisi, ca ramii masca..Cind eram in liceu eram constrinsi sa invatam pe baza de rusine, care intra in noi, ca o a doua natura, in sensul ca era rusine sa nu stii cutare, sau cutare lucru, de exemplu formula generalizata a lui Pitagora, sau ecuatia lui Schrodinger (asta n-o stiu, ca era prea specializata, asa credeam), si nu stiam ca exista foarte multa lume care nu stie multe lucruri elementare, si care, cum spuneam e fericita asa..E bine sa fii fericit cu cine esti, si ce stii, dar trebuie o masura si aici, ca daca estiprea-fericit asta te impiedica sa cauti in continuare sa stii mai multe, si in general fericitii astia se si lauda mult, si bat cimpii complet aiurea..Ma uit pe net la youtuberi de toate felurile, si mi-e jena mie de jena lor, asta ca sa nu zic de facebook, ca acolo e drama, dar asta se rezolva in timp, ca se mai selecteaza. Bine, nu trebuie sa confundam lucrurile serioase cu cele facute pentru amuzament, de tot felul de lume, desi, pentru un om serios si aplicat, amuzamentul e pe baza de lucruri serioase. Na, acuma fiecare cu ce educatie are, ce ambitii, ce "pasarele", etc, in general cit ii duce mintea pe fiecare actioneaza ca atare, si ii poti cunoaste, ca azi e exhibitzia la mare moda de cind cu globalizarea informatiei..Am vazut video-uri cu tipi care maninca competitiv, adica baga in ei cantitati industriale de mincare, in viteza, sau altii care vorbesc de carti, sau despre ei, si experientele lor in tot felul de abordari semi-naive, unele semi-docte, dar probabil ca fac asta pentru show, si numar de vizualizari, ca na, astea pot fi intelese usor, nu-ti trebuie studiu inainte..Dar, toti astia, de fapt, nu stiu ce pierd nestudiind mai mult, si cautind sa inteleaga mai mult, chiar daca si cunoasterea asta aduce nesigurantza, neincredere, etc. In ultimul timp am studiat comportamentul uman al alora de care mi-era frica inainte: spalatii pe creier violenti, ca sa-i inteleg, ca astia-s o specie aparte, si ca sa ma feresc de ei, sa-i contracarez. Si na, am invatat sa ma descurc cu ei, desi, nene, e cam pierdere de vreme experienta asta, dar a trebuit s-o fac..Inteleg mai bine acuma cum e sa fii jignit, umilit, prostit, etc in toate felurile, si ii inteleg pe cei care sint persoane publice prin ce trec. A fost nunta regala britanica, am aflat, ca n-am vazut, si mireasa a fost o actritza, adica nu o profesoara, cercetatoare stiintifica, o maturatoare, economista, artista, etc, ci cineva din shoubiz, e clar ca pentru spectacol. De fapt si regalii de la noi au tot un actor casatorit cu nush ce printzesa. In fine. Simonica Halep a pierdut finala de la Roma, se pare ca e pe fond psihic asta, la ea, n-a gasit psihologul potrivit s-o ajute, na, se mai intimpla, desi are mult prea multi bani pentru activitatea asta a ei, ca nu stie decit sa dea cu tigaia in bila, hai sa fim seriosi. Acuma si societatea arunca cu bani in tot felul de zone, si toti cauta banii, asa ca na, fiecare cum se descurca, dar ar trebui mai multa educatie, un sistem mai relaxat, si mai incurajator pentru cei capabili, nu o batalie salbatica pe resursele primar-primitive-de-distractie, na, desi e o discutie lunga aici, si cu concluziile anticipabile.
PS In cazul societatii romanesti vad ca e la moda sa te umfli in pene, sa te dai mare umilindu-i pe ceilalti nu cu cit poti, sau cine esti, ci cu cit ai, si asta e ridicol, am vazut clipuri cu un nene Nelson, care se lauda cu ce maninca, el n-avind dintzi in gura (dar e simpatic), sau cu Banciu, care se da destept, si capabil sa fie consul in Franta, el nestiind lucruri elementare de stiinte exacte, dar care are talentele lui, evident; ma rog, nu ca in politica ti-ar trebui stiintele astea, de fapt nu-ti trebuie, ca daca ai valori autentice te feresti de asa ceva, clar.

Intelegeri

Ca sa intelegi ceva trebuie sa treci tu prin experientze, sau sa te identifici destul de mult cu ele, daca n-ai trecut, desi asta e relativ, pentru ca atunci cind treci tu vezi toate detaliile efectiv, nu-ti scapa nimic..Si intelegi pe masura ce imbatrinesti mai multe, si mai multe, din mai multe domenii, sa zic asa..Exista iluzia alimentata de ego ca poti sa intelegi ceva apriori, inainte de a a fi trecut prin, si asta e relativa, la fel. Cineva imi spunea mai demult ca ce chestie, doar noi doi am inteles cum functioneaza universul, asta dupa ce pusesem niste posturi cu nu mai stiu ce legat de evolutie, galaxii, etc, asta ca si cind ne-am face ca nu stim citi oameni de stiinta exista:))) Exista tot felul de experiente posibile, na, si ca sa le intelegi, repet, tre'sa treci prin ele, desi asta nu e usor deloc, pentru ca sint unele foarte dure, socante chiar. Imbatrinim invatind continuu sa intelegem, pentru ca asa sintem construiti, sa acumulam informatii, sa le separam, analizam, sa le aranjam ierarhic pe tot felul de rafturi de memorie, si sa le pastram acolo pentru mai tirziu. Fiecare din noi avem muzeul nostru, si de asta se spune ca atunci cind moare cineva dispare o lume intreaga. Na, asa e viata, o traim cum putem, si lasam ceva celor ce ne urmeaza..Exista si o anumita intuitie a intelegerii, asta dupa ce ai in urma foarte multe intelegeri experimentate, dar asta cere multa munca, si ridicari succesiv-spirituale..
PS Ideea asta a intelegerii se aplica si la nivel de societate, uite, de ex, cea romaneasca, care are nevoie sa recupereze handicapul ce o separa de Europa, si invata din mers, consuma valori urcind in viteza, lasind in urma valorile unor momente care devin depasite.

Talente benefice sau ne-benefice

Am mai multe talente, cred, dar unul maaaaaaare de tot cuprinde doua sub-talente: sa ofensez lume, si sa-i ajut pe idioti sa se coalizeze, asta da, recunosc ca e ale mele. Ofensez ipocritii, clar, ca lumea cu capacitate de intelegere, si umor (cu care se lauda toti ca-l au, culmea, tot aia care se lauda ca au citit o basculanta de cartzi, sau care au invatat sa citeasca de pe la 3-4 ani (asta e prea gogonata, dar na)) re-zo-nea-za, pentru ca e normal, nu zic enormitati, prostii, pacaleli, stupizenii, minareli, si nu incerc sa manipulez pe nimeni (ca n-am de ce, scriu aici ca sa nu uit ce am trait, la ce m-am gindit, etc), decit. Asa, si lumea ofensata ridica nasu' in sus, intoarce spatele, si nu mai raspunde la vreun mesaj (mi s-a intimplat tot timpul), asa ca am renuntat sa mai incerc vreun contact vreodata cu ofensatzii, ba chiar cu ofensabilii, ca am inceput sa-i detectez, mi-am format niste simturi in timp..Asta e bre, scuze, dar e mai bine asa, fiecare sa se separe daca nu se aseamana suficient, e o lege a firii, nu? Bun, pe linga asta am si capacitatea sa-i fac pe idioti sa se coalizeze, lucru pe care l-am inteles dupa muuulte experiente aproape identice. Daca de ex, sa zicem prin absurd ca impart un apartament cu 2 cretinopatzi care se urasc initzial suficient de mult cit sa-si dea in cap, ei bine, dupa o experientza gen contact zilnic cu mine, (in care eu incerc cit pot de mult sa-i evit, dar care sint amabil cu ei tot timpul, daaaar in care ma feresc de discutiile in care incearca ei sa ma bage, pentru ca-s jignitoare din partea lor), ei bine, o mare parte din ura care si-o purtau reciproc se indreapta fix catre mine. Asta in cazul asta, dar mai sint mai multe cazuri, nefericit de multe. Na, incerc sa ma adaptez, dar pentru ei genul asta de a fi mai vesel, optimist, deschis, cum chiar sint eu in relatiile sociale (asta mi-a zis cineva de treaba, mai demult) e nefrecventabil, ba chiar uri-bil la maximum.
Mai am si alte talente mai bune pentru mine, ca a trebuit sa invat miliarde de lucruri, dar au avut si ele bataie scurta, de ex puteam face multe joburi de dexteritate, care m-ar fi ajutat enorm in perioadele de ne-lucru, dar nu s-au intimplat, pentru ca oferta era pentru aia cu muschi mari, si oase tari si rezistente..Stiu ca trebuia sa accept niste chestii dure, sa fac niste compromisuri, dar cind era ceva sa-mi afecteze sanatatea am zis nu, clar. Si ca rezultat la toate astea a fost ca am invatat ce inseamna sa urasti in raspuns la ura primita, sa fii dur, grobian, si sa simulezi, in general ceva ce ei ar putea sa recunoasca la tine, pentru ca atit ii duce mintea, si au nevoie sa te "apuce" de undeva. Experientele astea mi-au ocupat timp mult, dar am trecut peste ele, ca am stiut ca e cu mult mai important sa evoluez cautind sa invat, si sa inteleg din cit mai multe, cit mai mult, chiar daca multe au fost neplacute, na, viata asta e uneori nedreapta, dar traibila, cumva..

Filmul de dupa film

Am pus poezia Anywhere the heart goes, pentru ca am plecat de la Thorn Birds, filmul super-incredibil de dur, dramatic, pe care l-am redescoperit, ca si eu le am cu dramele, oho, nu ma laud, care din ele reale si darimatoare, care imaginate, na, ca la toata lumea..Bine, unele, de fapt multe, sint legate de ceilalti, ca se mai aliaza contra ta, unii mi-au facut mici inscenari, ca e la liber, si se poate cind se poate, asta e clar inevitabil, dar ce ma frustreaza e ca lumea judeca semi-irational, nu are suficient antrenament sau experientza sa mai si gindeasca la ce spui tu, sau spun ei, ca na..Si asta ma face un mic geniu neinteles, hahaha, ca nu vorbesc pe limba lor de multe ori, ca mai am si idei, ginduri, etc. Mai sint si exceptii, si alea te umplu de mici fericiri pe care te mai bazezi, ca om esti, nu robot social-eficient, si ai si tu nevoie de ele..Bun, ziceam ca am pus poezia ca am revazut filmul, apoi re-ascultat melodia, si gasit versurile (in film era doar varianta instrumentala) care mi s-au parut incredibil de bine facute, si la obiect: inima, drumurile ei, drumul meu alaturi de ea, drumul tau, al inimii tale, etc, care mi-a inspirat postul cu Drumul inimii. E frumos, si e rar, si are anvergura, ca vorbeste despre oricine, ca doar toti avem o inima care face alegeri, si care se arata a fi bune, sau mai putin, na, ca in viata..Dar am observat ca dupa filmele astea bine facute in stil american, adica cu show, eroism de toate felurile, ramii in gura cu un gust cam amar, parca, pentru ca sint genul de creatii inchise, adica dupa ce se termina e ca si cum, gata, iesi afara din sala, si cara-te la treaba ta, ca aici s-a inchis cashcarabeta..Nu e ca atunci cind filmul ar lasa variante deschise posibile, la care sa te gindesti, sa meditezi, si sa le continui pentru tine..Sau asta o fi doar la ce filme am vazut eu, ca nu-s toate la fel, na..Mie imi place genul asta de opera care te pune pe construit in minte, care lasa variante posibile de explorat. Si asa si incerc sa scriu, ca asta e scopul pina la urma, bine, eu nu fac opere complete, stabile, eu doar pun in cuvinte lucruri la care ma gindesc, sau care ma framinta, despre mine, sau altii, ca na, probleme are toata lumea, si niminea nu-i perfect, ca daca ar fi, oho, am trai prea bine, si atunci ar aparea multe drame inchipuite..
In Anywhere the heart goes e link spre melodie, de aia e colorat in verde, nu e greseala de eroare de cromatica din cauza de lentile defecte, ca in optica din manualul de fizica de liceu.

Batalia cu diavolul detaliilor

Tot timpul fac revisions la proiect, l-am dezbatut si analizat de l-am ametit, dar sint pe drumul cel bun, daca exista asa ceva, hahaha.Mi-am revazut in cap metode, variante, solutii de design din tot, n-am lasat nimic pe dinafara, ca trebe facut profesional, sa fie safe, usor de folosit, adica practic, ca altfel degeaba il fac, ca na. Mi-am stors creierii ieri mai ales la safety, bai nene, ai asa, iti trebuie o chestie care sa faca o anumita functie, ei bine, cum o faci? Bun, inainte de asta trebuie sa-ti definesti destul de riguros cum sa functioneze treaba, si pleci de la un fel de set de date..Pe traseu iti dai seama ca mai ai de adaugat la datele din ipoteza, care implica alte si alte variante de solutii (pe care trebuie sa le cauti, ca nu ti le da nimeni mura in gura), sau imbunatatiri/modificari la cele care sint (alte cautari), sau reduceri la altele, etc, e un mozaic-haotic de nou si vechi care se imbina-combina cum fac reuniunile-intersectiile de multimi in matematici. Asa, dupa ce ti-ai aranjat ipoteza esti deja obosit, decit ca nu trebuie, pentru ca, de fapt, de abia acuma incepe travaliul, ai ipoteza, acuma sa te vad cum construiesti chestia..Si, na, incepi cu un ceva pe care il gasesti in memorie (daca il gasesti din experientele anterioare), dupa ce rascolesti tot, si faci varza amintirile din alte cazuri asemanatoare, iar daca nu, ultima solutie, inventezi, ca asta e chestia, nu doar sa combini ce stiai ca exista (asta e prea usor deja), si na..Greul cel mai greu e sa imaginezi din aproape in aproape cum sa arate in final "inventia" (asta faci tot timpul, ca asta e jobul de designer) care sa satisfaca scopul propus, sau sa ai asa, un fel de "viziune de ansamblu" (asta e mai greu) mai nebuloasa pe care sa o elaborezi cu toate detaliile trecind prin mai multi pasi de aceleasi viziuni. Na, daca ar fi fost usor ar fi fost facuta deja chestia, si ar fi aparut pe scara larga, ai fi gasit-o peste tot. Bun, dupa ce construiesti variantele posibile trebuie sa le iei la analizat din absolut toate punctele de vedere, asta e si greu si usor, pentru ca doar cauti defectele posibile, si iei decizia.. Asta e etapa in care tremura de frica "variantele" ca e posibil ca unele din ele sa fie eliminate, clar, dar asta e viata, ce vrei, ce e bun cu efort si sacrificii se face, na, nu te plingi ca ti-o furi, hahaha, e ca la armata, comanda se executa, nu se discuta, ca faci culcaturi si instructie de front cu masca pe figura pina leshini..Dar mai am de lucru destul la proiect, nu ma pling, ca na, diavolul e peste tot in toate detaliile, si ma bat cu el tot timpul. Dar sint pe drumul cel bun, cred, hahaha, ca nu e nimic sigur, azi toate sint interpretabile (cum e si ideea de "bun" de exemplu). Imi da energie buna sa ma gindesc, si mai refresh-uiesc mintea si ideile, mai fac curatenie, le mai sterg de praf, etc. Bun. Sa vedem ce iese. Tre'sa fiu pozitiv, ca altfel na, e nashpa, ca e plin de negativi care fac mizerii si nasoale, si te urmaresc sa ti-o traga, ca daca n-ar fi ce bine ar fi. Ca sa fie bine, ca e bine cind e bine, clar, adica na..

Drumul inimii

Mergem pe drumurile inimii, cind stim ca putem crede vocea instinctului ei..Alteori mergem pe drumurile pe care le-am strabatut inainte, pentru siguranta..Greu de spus care e mai bun, in absolut, pentru ca noi sintem trecatori care aleg, fara sa stie ce va urma..Mai demult credeam ca totul e posibil, si drumurile ma vor conduce singure acolo unde trebuie sa ajung..Am vazut ca totul e altfel, in timp..Am mai vazut ca si ceilalti fac la fel, ascultind de invataturile timpului prin care au trecut..Uneori se mai intimpla sa mai ratacim drumurile, si atunci intrebam iar inima, o ascultam, si o urmam..Nu e usor sa acceptam ratiunile ei, uneori, pentru ca avem si alte conditionari..Mai ales ca inima e imprevizibila, si poate cauta sa depaseasca unele adevaruri evidente.. Poate ca are cel putin o scuza, ca se afla in cautari de alte inimi dintre care sa aleaga una de care sa se ataseze..Inima are drumul ei..

Anywhere the heart goes - Henry Mancini

You know I will follow
Anywhere the heart goes
I will go until I know
All life can be

Love can hurt when you go
Anywhere the heart goes
Don't you know it isn't easy
Being me
I hold you inside 
Where my love never dies
And you will always be
Somewhere in me

If you want to follow
Anywhere the heart goes
I will be there when you want me
Any way you want me
And good years bad years
Would all fall away
If I knew that your heart
Would follow my heart
Someday

Diavolul din detalii

Am de suportat un dobitoc sinistru care da televizorul la maxim, urla in telefon mascari, buseste, trinteste, izbeste pina pe la 2-3 noaptea, gateste, maninca tot noaptea, evident, rigiie foarte tare, tuseste violent si ostentativ, ca el e smecher, si isi permite sa-si bata joc deoricine, ca doar plateste chiria la landlord, si billuri, si in general e foarte important. Are epilepsie (imi pare rau pentru el, dar si-a facut-o singur, pentru ca s-a batut mult, a fost un fel de bodyguard la un bar, si a luat multi pumni in cap, cred, altfel nu i s-ar fi intimplat asta ca era perfect sanatos inainte, a avut si alte joburi), nu are voie sa munceasca, si statul ii da un fel de ajutor in bani, mai ia si de la mine, si inca unul chirie, si isi bate joc si de bani, si mai ales de timp, ca nu face nimic constructiv, nu invata nimic, ca nu a invatat niciodata nimic, si o duce mai bine ca mine, evident. Si mai si sare la tine, e artagos, grobian, si nu se spala niciodata pe miini dupa ce foloseste wc-ul. Probabil ca asa imi trebuie, oi fi facut ceva sa merit asta, sau am mostenit de la stramosi vreun blestem. Abia astept sa plec de aici. De asta vorbeam despre oameni ca-s plini de ura, ca il am pe asta continuu, in fine. Mi-am reparat masina, de fapt m-a ajutat un tip, ca el se pricepea, bateria era terminata, am luat una noua, am mai umflat un pic si cauciucurile, si merge. Mai am de platit niste chestii, si sa vad cum gestionez si treaba cu banii, ca-s cam constrins, sper sa rezolv si ce mai am, si sa nu ma blochez pe vreundeva, ca nu stii niciodata ce mizerii se pot intimpla. Tre'sa umblu si sa-mi recuperez actele, ca mi-am pierdut si portmoneul, de bou ce sint, asta e.Principal e cu gasitul unui job cit mai repede posibil, ca e greu fara bani, si toti se poarta ca ciinii, nu te ajuta nici dracu', bai ce lume, da' nu-i iert nici eu cind o sa fie, ca asa lovituri nu cred ca chiar meritam.
Mi-am mai revazut proiectul meu, am avut idei bune, prinde contur toata treaba, incepe sa se lege pe masura ce si vad mai bine cum tre'sa functioneze. Pe ansamblu e cam facut, asa ca-conceptie, dar detaliile sint criminale, aici am de lucru mai mult. Nu degeaba se zice ca diavolul e in detalii, ca alea te uzeaza, pentru ca e o munca de cautare uriasa pina sa gasesti exact ce si cum sa fie. Si pe masura ce te gindesti mai vezi si variante constructive noi, asa ca lejer pot sa fac vreo 10 prototipuri, si toate simple, nu complicate inutil, sau fancy-ite. Din toate evident ca exista o solutie mai simpla si efectiva, care functioneaza mai usor, e mai ieftina de produs, si de intretinut, normal, acuma talentul e sa imi dau seama care din ele, ca le vezi mai bine la prototipuri, acolo e momentul adevarului. Una peste alta se pare ca o sa-l fac pina la urma, dar n-am nici o idee cum. Era bine sa fi avut un prieten de incredere cu care sa lucrez in echipa, si ar fi fost infinit mai usor, dar de unde prieten, de unde incredere, ca azi cam toti sint tradatori si lovesc pe la spate, si nu vreau asta de nici un fel, e mai preferabila singuratatea, asta e, dureaza proiectele mai mult, dar e mai sigur..Daca as fi avut o partenera eram mai linistit in perioadele fara job, ca nu ma stresam asa mult cu supravietuirea. E nasol ca in perioada asta de criza nu mai era nevoie de designeri, ca toti produceau aceleasi chestii..Eu sint cautat cind au nevoie de produse noi, sau custom-izate, ca le trebe designul la ele..In fine, vad eu cum fac, imi pare rau ca am trecut prin iadul asta al "relatiilor" cu ceilalti, fix cind imi era mai greu. Si nu-ti spune nimeni macar o vorba buna, ca sa ai o speranta ca mai exista ceva uman ramas prin lumea asta. Miine tre'sa-mi iau mincare, eh, iar conserve, sau orez, paste, vad eu. Conservele misto sint alea de fasole, chili, alea de macrou, si mai sint si alea cu carne procesata gen cremvursti, sint si ieftine (am scris "alea" si nu "acelea" ca mi-e greatza de atita fudulie cretina cu corectitudinea gramaticala). Mai si gatesc ciorbe la viteza, destul de comestibile (mi-as face o ciorba de aia adevarata cu carne de pui sau vita, si legume reale, dar cam consuma timpul). Tigari mai am, nu fumez mult, maxim 3-4 tigari pe zi, dar cind ma gindesc la proiect imi trebuie sa trag citeva fumuri ca sa mai refulez din incarcatura psihica..Altfel sint destul de relaxat. Am scris astea si ca sa nu le uit, ca nu mi-e jena de ele, ca asa e viata, cu bune si cu rele, si  invatam din toate, cit si cum putem, na. Atita dacit am avut de scos afara din sistem, ca informatii, ca restul nu le zic, ca sa am si eu misterul meu, pai altfel cum..Daca n-ai mister nu esti interesant, nu intrigi, ca asa daca toate-s la vedere ciuciu interes, hahaha. Beton. Am gasit titlul la postul asta Diavolul din detalii, ca asa fac, pun titlul la urma, ca sa reflecte mai bine despre ce am scris, ca asa se intimpla cind scrii, stii cum incepi, dar nu stii cum se continua, si cu atit mai putin cum se termina.

Caldura singelui din vis

Femeia e un fruct exotic din arborele pasiunii..Sufletul ei e o pictura complicata in culori calde si vii, care nu se poate decit descoperi daca ai si tu sufletul naiv , si deschis, ca al unui copil. Femeia e dor, dorintza, cautare, si ginduri nespuse.Ea vine catre tine, te ia de mina si te duce prin locuri pe care nu le cunosteai..Si doar ea stie sa isi conserve sensibilitatea si afectiunea in ciuda corpului mic, si cu mult mai vulnerabil decit cel al celui care, privind-o nu poate decit sa o salute discret, si admirativ..La asta ma gindeam dupa ce am intrebat-o pe necunoscuta de pe banca mea, din parc, dupa care am stat sa o vad ce imi raspunde. Apoi mi-au venit in minte imagini din locurile mele de demult, si am revisat retraind, printre amintiri, senzatiile acelea dulci si parfumate ale inceputurilor de lume..Timpul parea ca s-a oprit, iar, si eu am uitat aproape tot, de parca as fi luat un drog adus de pe o planeta desertica pierduta in infiniturile intunecate..Pluteam prin fluid, inert, si simteam ca parca ma dizolv incet si sigur in apele nestiute ale tuturor trecerilor care s-au adunat impreuna si s-au lipit de corpul meu, presindu-ma parca din ce in ce mai tare, ca si cind as fi alunecat inspre acele adincimi care ma asteptau..Lumile sint doar in senzatiile tale, in simturile, si gindurile tale, mi-a spus mai demult un scriitor..Totul e un vis, a continuat el, o iluzie care pare atit de reala, ca te face sa o crezi reala..
Nu am mai stiut ce sa mai simt..Am ramas in asteptare, in tacere, cautind sa imi revin revenind la ce am stiut ca am avut demult, demult de tot, cind locurile straluceau, si oamenii erau calzi, frumosi, limpezi si atit de primitori cu toti cei care le bateau la portile sufletului..

Necunoscuta din parc

Spatiile s-au intins pina la marginile universului..Timpul si-a continuat mersul lui relativist..Lumile si-au pastrat traiectoriile lor confuze, ca intotdeauna, ignorindu-se parca, trecind indiferent unele prin altele, sau ciocnindu-se violent ca adevarate entitati cosmice, desfacindu-se in evantaiuri de alte lumi separate spectral, sau combinindu-se in grupuri, dansind parca impreuna pe aceeasi muzica a sferelor..Apoi timpul , spatiul, si lumile s-au amestecat omogen si au devenit o uniformitate care a ramas suspendata..
Am ramas si eu confuz, ca dupa un vis neinteles..Tipa din bus a iesit din raza mea vizuala, si mi-a parut rau ca nu apucasem sa-i spun ceva, dar nici ea nu parea prea interesata..In fine, asa e viata, se intimpla..Ma gindesc ca poate ar fi trebuit sa fiu mai curajos, si sa o abordez direct, fara sa-mi fac probleme, pentru ca macar as fi stiut ce e cu ea..Cica mai bine e sa-ti para rau de ce ai facut decit de ce nu ai facut, desi cine stie, uneori, ce consecintze poate avea ce faci, ca asa si sa te arunci de pe bloc poate fi ceva de facut, dar nu e de recomandat, totusi..Bine, acuma sa incerc o conversatie nu e ca si cind m-as fi aruncat de pe bloc, e adevarat, riscul maxim ar fi fost sa ramina ca in gara, ceea ce a si ramas, de fapt..Ma simt ca un fraier, desi na, nu e vina mea , pentru ca am si eu timiditatile mele, ca orice om, asa cum am si curajurile mele, tot ca orice om..In fine, am sa vin si miine la aceeasi ora in bus, poate o intilnesc, cine stie..
Azi m-am plimbat in parc, sa vad muuuulta clorofila, si sa ascult cum cinta pasarelele cele mici si vioaie..E atita armonie in jocurile astea ale naturii, ca te pierzi in reverie..M-am plimbat un pic in admiratie, si m-am asezat pe o banca..Am inchis ochii, si am inceput sa imi programez un concert de Beethoven, sa ma mai energizez..Stiu ca era de dorit un Chopin, ca e mai romantic, si in ton cu locul, dar computerul stie ca pot avea si dorintele si preferintele mele proprii, si mi le respecta..Pe la mijlocul concertului, cind pianistul era dezlantuit in duelul cu orchestra am simtit o mica vibratie in banca pe care stateam..Am deschis ochii, cineva se asezase linga mine..Eh, o tipa, am zis, si m-am intors la muzica..Apoi parca m-a trasnit ceva, ecranul s-a facut alb, si am realizat ca computerul mi-a atras atentia..Iar am deschis ochii, sa vad ce se intimplase..Pe banca, linga mine se asezase tipa din bus..Maaaaai sa fie, ce coincidentza, asta e prea de tot..Ce smecher computerul asta, a vazut ca simteam ceva si mi-a adus-o iar pe tipa..Probabil ca misterul era descifrabil, ca intr-o carte politzista, si asta putea incepe chiar acum, si aici..M-am uitat cu atentie la ea..Citea la fel de concentrata aceeasi carte, avea fesul pe ochi, si aceeasi atitudine relaxata, cu aceleasi grimase, cind si cind..  Oare ce sa-i spun? Ca nu vreau sa ma inteleaga gresit, sau sa creada cine stie ce despre mine..In fine, ce-o fi, o fi, gata, de data asta ii vorbesc..Buna, i-am zis, ce carte citesti?

Necunoscuta din bus

Ieri computerul mi-a construit o poveste interesanta, si care m-a surprins, pentru ca nu-l credeam capabil, e adevarat. Acuma computerul e tot o masina, si nu are emotii, nu simte asa ca oamenii, si nici nu gindeste, pentru ca gindirea umana e altceva, e mult mai complicata pentru ca noi vehiculam idei, pe care le simtim mai mult, le analizam, selectam, etc. Sigur, computerul ne bate la orice joc imaginabil, pentru ca lucreaza perfect cu lucrurile imediate si palpabile, care se supun unor logici stiute, si asta il face perfect folosind o gindire artificial-non-umana, dar cind e vorba de conceptie, ei, atunci e altceva, si de asta am vazut intimplarea mea din visul construit de computer mai neobisnuita, pentru ca m-a pus intr-o situatie mai speciala, probabil ca sa ma cerceteze, sau ceva, el, sau echipa uriasa de programatori din spatele lui, in fine.
Scena, busul, acelasi, noaptea, eu pe scaun, la geam. Scaunul din stinga, liber, ca de obicei, pentru ca asa era ipoteza de plecare tot timpul. O tinara se aseaza pe el, deschide o carte, isi trage fesul pe frunte, si incepe sa citeasca foarte concentrata. Busul era gol, toate scaunele libere, de ce naiba a venit chiar linga mine? La inceput m-am uitat discret la ea, pentru ca ma enerva ca s-a bagat in sufletul meu, si imi venea sa o iau la rost, dar ma opream de fiecare data cind vroiam sa-i vorbesc. Avea o atitudine indiferenta, si nu intelegeam de ce, daca tot a venit linga mine nu arata nici un fel de interes pentru o minima comunicare, macar asa, de complezentza..Si atunci am zis, hai sa incerc s-o cercetez, sa vad daca pot sa imi dau seama cine e, asa, de la distanta, ca intr-un joc mut. Nici body language-ul nu ma ajuta, ca era relaxata..Im-pe-ne-tra-bi-la era ce imi venea in minte, aparata bine de orice exterior..Uneori parea ca zimbeste, sau se incrunta la carte, ca la un om care ii vorbea, dar erau lucruri firesti, nimic altceva..Dupa un timp am incercat sa mi-o imaginez cum arata dezbracata, sau ce fantezii are in intimitate, ca de multe ori oamenii nu arata nici 1% din ce au in minte, ori ea probabil ca ascundea ceva dupa felul in care se purta. O fi un geniu, care stie muuuult prea multe, si s-a deghizat, ca un agent sicret in spatele unui comportament banal. Sau poate e proasta de bubuie, si nu are ce sa ascunda, pentru ca asa e ea, cum e cazul comun cu aratatul in public..Orice ipoteza e valabila, ca in stiintze, clar. O fi prea sensibila? Indiferenta? Oare ce preferintze are? Ce pasiuni, ce talente, ce experientze de viata ascunde? Nu-i vedeam ochii, si asta ma frustra si mai tare..Chiar cind ma aflam in mijlocul intrebarilor ea s-a ridicat de pe scaun, s-a agatat de bara, a facut citiva pasi, si a coborit din bus..Usile s-au inchis, si eu am ramas privind-o cum silueta ei devine mai mica, pina a disparut de tot..Hm, asta e buna, asa ceva nu parea posibil, o intilnire atit de apropiata..Imi trebuie o reintilnire, ca aici e o enigma si un mister, combinate..Miine o sa vad continuarea..Seamana povestea asta cu intilnirea mea cu Tiana, din Muzica noptii. Hai ca am ceva experientza la rezolvat mistere, o sa vad cum e si cazul asta, il iau asa, din aproape in aproape..

Legenda Cristian Topescu

Azi a murit Cristian Topescu.....Nu poti sa crezi asa ceva, pentru ca el era acolo, tot timpul, si ne vorbea continuu, avea toate cuvintele pregatite sa le spuna, ca noi sa fim iar, si iar, impresionati de ce ne spunea, de cite povesti desfasura metodic, sub ochii nostri mariti de un fel de curiozitate-mirare-dorintza..A fost unul dintre cei care ne mai incalzeau vremurile alea, avea o carisma speciala, tot ce spunea era important si placut, sau amar-dulce, uneori, dar era ceva uimitor ne facea sa simtim ca traim, si ca e un suflet cald, deasupra, care ne apara, cumva..El era parte din spectacolul acela al unor satisfactii-aproape-de-fericire construite din imagini si cuvinte, efemere e adevarat, dar atit de puternic-convingatoare..Cred ca orice roman care a trait pe vremea descreieratului-prost-dictator il stie pe Cristian Topescu, dupa voce..A fost clar o legenda a televiziunii, si a vremurilor, un simbol al faptului ca, dincolo de realitatea asta sinistra mai exista sperantza.. E ciudat sa concep ca si legendele mor, pentru ca el e viu, si vorbeste tot timpul pe limba noastra, ca unor prieteni. Na, asta e avantajul sa fii cunoscut, ca macar apari la tv cind pleci de pe planeta, pacat ca de noi, oamenii obisnuiti nu o sa-si aminteasca multi, si mult timp..In fine, eu si daca as muri miine, nu cred ca mi-ar parea rau, ca na, asta e, viata e un miracol care se intimpla dacit o data. Sa-i fie tzarina usoara. O sa ne amintim intotdeauna cu placere de el, pentru ca ne-a fost ca un prieten.

Calatorie de noapte

Lumile apar, traiesc, si dispar, asa ca stelele, planetele, fiintzele..Sint complicate, si stabile, desi uneori nu par, dar ele ramin conforme cu ele-insele, pentru ca asa sint entitatile cu geometrii suprapuso-constrinse-sa-existe-in-acelasi-spatiu-fizic..Si lumile traiesc mult mai mult ca oamenii, oho, pentru ca au avantajul de a fi entitati..
Azi am vorbit cu soferul de pe bus, am avut curaj, si am vrut sa aflu cum gindeste, pentru ca depind de el, adica toti din bus depindem de el, inclusiv el, chiar daca merge relativ incet, e adevarat. Am profitat de intuneric si am mers direct la el; Nu va suparati, i-am zis, opriti si la facultate? Care facultate? a zis el; Mecanica, am zis eu. Da. Multumesc. Apoi m-am intors inapoi la scaunul meu de la geam, dupa ce am scanat tot. Nu era nimic special, tipi si tipe comune, nimic extravagant. Odata computerul cred ca a luat-o razna si mi-a dat extraterestri, al'data tipe dezbracate, am cazut pe jos de ris, dar acuma e ok, ca e mai fun asa ca totul sa fie monoton-previzibil. Ce comod e pe scaunul meu, si ce frumos alearga peisajul, vad becurile cum se auto-duc pe o traiectorie perfect liniara, de parca ar fi meteoriti incandescentzi care zboara razant. In fine, peisajul e comun si cam intunecat, trecatorii sint rari, restul ori dorm ori au plecat pe alte planete, hahaha, au fost deportati in viteza ca e supra-populime sau ceva. Adevarul e ca pot sa-mi imaginez orice, am voie, ca si asa computerul rareori ma asculta si-mi face ce vreau sa vad, ca e masina el, n-are vointza, in fine. Daca de exemplu acuma vreau ca busul sa opreasca pe o plaja de nudisti nu o sa se intimple, pentru ca trebuie ca scenariul sa fie continuu, asa e programul. Trebuia sa fac mai multa conversatie cu soferul, sa vad ce spune, ca sa vad cit au mers cu detaliile la programare, desi sigur ar fi dat raspunsuri simple, de dobitoc spalat pe creier care se protejeaza de straini. In fine, la facultate cobor, teoretic, desi as mai merge muuult, cit de mult posibil, si sa ma uit pe geam pina uit de toate. Chiar, oare de ce nu imi aleg alte aventuri, ca doar computerul genereaza orice, poti sa te plimbi prin locuri super-exotice, sa maninci orice e mincabil, sa faci orice, ai ai orice aventura cu oricine care a existat pe planeta de la dinozauri incoace, hahaha, asta e buna, sa te duci la shticler si sa-i dai un sut in coaie, sau in coi ca cica dacit unu avea. In fine, probabil ca aleg busul noaptea, ca e o amintire dintre primele, si revenirea la ea ma mai linisteste, e posibil, ca cica ne place ce stim, sau macar recunoastem, si celelalte ne sperie, ca cica creierul nu-i asa dastept, si nici curajos, ci mai degraba lash si comod..Aha, bun asa, de asta e lumea cum e, ca merge pe minima rezistentza, e cel mai usor sa faci orice, in afara sa gindesti, ginditul e cel mai greu din lume, incomparabil cu orice fel de alt efort, dar iti trebuie antrenament pentru asta, trebuie exercitiu mult, si continuu..Multi fac efort fizic, invata sa se miste repede si eficient, si se dau mari daca reusesc asta, pentru ca arata, ca e vizibil, pe cind multi fac eforturi in cap, si asta nu e deloc spectaculos, ca na, e ascuns de ochii idiotilor procesul asta atit de profund, si complicat..In fine, nu conteaza..Te afecteaza nerozia lumii, dar cel mai bine e sa o ignori, si sa-ti vezi de drumul tau, sa-ti faci zilnic antrenamentul intelectual, si sa cauti continuu, pentru ca-cautatul e scopul, nu gasitul, pentru ca gasitul e un mic efect, un rezultat de moment, dupa care urmeaza alt cautat, alt rezultat, etc..M-am luat cu meditatul si am uitat sa cobor. Mai fac o tura, ca si asa am timp, ma mai uit pe geam, poate adorm, hahaha, ca de ce nu, ma dau in spectacol in public, lume, ote omu care doarme si viseaza ce vedeti pe ecran..N-au curaj sa-mi proiecteze visele, ca asta e simulare, nu-s oameni reali in bus, doar chestii  super-technologice foarte bine facute..Acuma si daca ar fi fost oameni reali, sa faca ce vor, mi se ba-lan-ga-ne, si asa nu sint mai ridicol ca ei, ca nu as avea cum, ca-i stiu, in fine..
Lumea e lume..Ce profund, hahaha, sint mai bun ca Shexpir cu afi-sau-anufi, doar ca eu am zis-o simplu, n-am mai adaugat restul de la o posibila capodopera..Sa faca asta cititorii daca-s dashteptzi , nu sa astepte mura-n gura de la scriitori, ca nu stiu decit sa critice, si sa injure, n-au nici 1% din imaginatia unui scriitor, na.
Gata, am ajuns la statie. Acuma cobor si astept in statie urmatorul bus, hahaha, doar n-o sa o iau pe jos pina acasa, desi ar fi interesant, cred, ca mi-as aduce aminte de locuri, si de cum eram eu pe vremurile alea..Sau vad eu, ca mai am timp, oho, cacalau, pot sa merg pe unde vreau, daca vreau, ca am liberul arbitru..

Razboiul fara inceput si sfirsit

Energia e in vis..Dincolo de marginile visului e intunericul..Nu mai conteaza ce a fost, ce e acum e totul absolut si iremediabil si transformabil in altceva. Au trecut atitea, si vor veni atitea, dar ele sint iluzii. De fapt cine stie exact care sint iluziile, si cum sa le deosebim de non-iluzii? Eu am intilnit foarte multi oameni iluzii, care isi traiau vietile la intimplare, si care aruncau mult rau imprejur..E asa felul in care se presupune ca trebuie sa traiesti, acceptind atitea? Pina la urma se ajunge la care-pe-care, indiferent de gene, educatie, experiente, calci in picioare ca sa nu fii calcat, asta e lectia pe care o inveti luptind in razboiul asta dintre fiintze, cel fara inceput, si fara sfirsit, etern ca timpul......

Timp discontinuu

Lucrurile se schimba prea incet, oamenii se misca si mai incet, si gindesc si mai incet..Parca s-a oprit timpul in loc, si aerul a devenit viscos, de e atit de greu si sa mergi prin el..Lumina arata ciudat, si sint curcubee peste tot, probabil s-a descompus, si nu s-a mai recompus la loc..Ce de oale cu monede de aur or fi ingropate peste tot, si aici, si acolo, la capetele curcubeelor..Sint greu de gasit, pentru ca pamintul are duritatea diamantului, iat frunzele si firele de iarba sint de otzel, taie la cea mai mica atingere..M-am si zgiriat pe drum, de la diferite pufuri care pluteau prin aer..In fine..
Timpul si-a revenit, o fi reusit sa-l repare vreun nene priceput in mecanisme complicate..Miscarea a continuat de acolo de unde ramasese..Mi-am adus aminte si de ce plecasem si eu..Ca sa ma intilnesc cu cineva pentru prima oara, si aveam emotii..Cit ne plimbam impreuna, evident ca timpul a incetinit, si s-a oprit de citeva ori, de simteam ca o iau razna..Cind ne-am despartit ea a luat-o efectiv la fuga, probabil ca ma vazuse miscindu-ma foarte repede cit era timpul incetinit, si isi facea si cruci in alergare, avea o dexteritate buna..In fine..
Probabil ca am sa traiesc mai putin, pentru ca viata mea continua normal si cind timpul se opreste, pentru ca e invers ca la navele relativiste, unde timpul e accelerat in celelalte sisteme de referintza, fata de al tau..Tot ce se poate, vad eu cit traiesc, dar oricum am o viata mai interesanta, asta ma  consoleaza ca nu-s o fiintza standardizata,  cum par toti..Nu mai conteaza oricum, ca e mai important sa fii disperat dupa o calitate a vietzii pe care o cauti..Sigur, cu bani rezolvi tot, dar mai sint si unele lucruri necumparabile..Timpul si iubirea, probabil, desi unii ar contesta..In fine, asta e, traim cum apucam, doar sintem si noi pierduti prin zona, am aparut pe pamint asa fix cind s-a decis, ca doar n-or fi lucrurile la intimplare, am trait fix destinul prezis, avem fix ideile care trebuiau, si asa mai departe, de aici inainte vom avea destinul scris, doar ca nu ni se permite sa-l vedem, dacit..Cam manelareala-kitsch varianta asta propusa doar, si nu stiu cit de acceptata de noi, dar asta e..Miine o sa facem ceva neasteptat, sa spargem previzibilul din destin..Le aratam noi lor..
Oare ce o sa se intimple cu rasa umana, pleaca de pe Terra, oare? Oricum, timp mai e, in citeva miliarde de ani se pot intimpla foarte multe, mai ales ca acuma istoria e accelerata..

Peisajul din intuneric

Lumile se refac din bucatile ramase de la ultimul impact, se aduno-coaguleaza si isi reconstruiesc cu atentie geometriile interioare, in paralel..E un joc mai mult imaginat, pentru ca geometriile sint suprapuse toate in acelasi spatiu, si ce se vede e un conglomerat in care apar la exterior doar culorile marginilor din cite o componenta a uneia din mormanul de geometrii..Apoi lumile se solidifica, si ramin, in  asteptare..
Ieri am visat cum se compun si se descompun lumile, si m-am trezit speriat..Pe viitor am sa-mi programez si visele, pentru ca pare ca, lasat liber, creierul o ia aiurea, si uita ca am avut grija sa nu se afunde in mediocritate, in fine, probabil ca si functionarea lui neconstienta e ciudata; tot ce se poate..
Ieri nu m-am mai plimbat cu busul, noaptea, cum am tot programat generatorul de vise, am vrut sa ma duc pe jos, pe faleza de sus..Era prima data cind faceam asta, asa ca am  luat-o ca pe un experiment..E uimitor cum apar lucrurile noaptea, prin detalii subtile..Peisajul era perfect pentru un vis programabil, pentru ca aveam mult spatiu, si putina lumina galbena, data de cele citeva becuri leshinate, si puteam umple spatiul cu absolut orice..L-am lasat pina la urma asa, in simplitatea lui, si am decis sa merg pe jos pina la capatul falezei, si sa inregistrez toate panoramele..La punctul de elevatie maxima am facut dreapta, si am intrat intre blocurile din tiglina, apoi am luat-o de-a lungul strazii spre rezidentza mea teoretica..Peisajul a fost divin, era ca in paradis, nu stiu, poate ca oricine ar spune ca sint ciudat, dar la mine paradisul arata fix ca in cartierele orasului copilariei; blocuri si copaci, verdeata,  apoi strazi cu copaci, iar blocuri, etc..Tot timpul ma uitam la blocuri, si ma gindeam la sufletele dinauntru, la cum erau oamenii  asa ingramaditzi in spatiile alea inguste..In fine, probabil ca-s nostalgic dupa blocuri, desi ele erau un fel de simbol paralelipipedic al spatiului acela plin cu amintiri incredibil de incredibile:).
Cind am ajuns in fata blocului meu m-am oprit, si parca m-am intristat, pentru ca mai vroiam sa merg, era prea ciudat sa termin asa brusc aventura, asa ca am luat-o inapoi spre faleza..Am zis ca poate o intilnesc si pe ea pe acolo..Nu era, eram doar eu, si orasul fara lumina..In fine, a fost bine, am mai uitat de probleme.. Miine imi programez un vis cu o petrecere, asta ar fi tare, ca nu suport petrecerile, sint petreceri-fob, si prosto-fob, si ipocrizio-fob, si fac alergie la tot ce pare ca e de bon-ton, sau ceva..

Finala din semifinala Eurovision 2018

Am vaz't semifinala a 2a de la Eurovision 2018, slaba de tot, parerea mea, o varza de la un capat la altul, nicio melodie sa atraga atentia, balareli si mediocritisme pizdolocu' (hahaha, scuze, da erea in ton cu starea de dupa). Erau citeva tanti prezentatoare care si ele, incolore, inodore, si insipizde (hahaha, idem) varza din nou, atita dacit ca aratau bine, ma rog, se putea si mai bine. Adica sa le dezbrace mai mult, in pelea goala ca la plaja, ca si asa la cite showuri cu femei goale sint pe planeta, ar fi culmea sa ne ipocrizim ca prostii, in fine. Acuma le vrem dezbracate, ca erau imbracate, dar daca ar fi venit dezbracate ne-am fi scandalizat, ca uite dom'le un's-a ajuns, sa le dezbrace fara mila pe saracele prezentatoare, asta dupa ce ne-am fi holbat bine la anatomia lor detaliata, clar. Asa, si, in marea asta de melodii proaste si veselie fara motiv, ote ca pesa cu care Romania se dadea mare n-a trecut de semifinala..Acuma probabil ca dashteptzii natziei se vor scandaliza zgomotos, vor tine prelegeri arhaico-natzionaliste, si, dupa ce ii vor injura bine pe "aia", vor trage concluzia ca "aia" au conspirat sa ne fure locul binemeritat, si ca, in asa conditii, mai bine ca nu ne mai obosim sa mai cintam o data in finala, ca oricum piesa erea prea valoroasa pentru  specia de dinozauri de mlastina, din care fac, evident, parte ei, clar..Mai bine ca am iesit cu totul in plina glorie din competitzia asta de nerecunoscatori si votantzi geo-politic. O sa fie nasol la intoarcere, mi-e mila de cintaretzi si de echipa, ca  o sa-i faca toti albie de porci, chiar daca na, nu-s ei de vina ca altii n-au ales ce trebuia, cind trebuia, pentru ca na, atita dacit ca-i ducea capu; si asta desi le-am zis, printre injuraturi, am strigat cit am putut in fata monitorului sa aleaga ceva bun, nu sa o dea de gard doar asa, ca sa se dea mari, da' na, uite ce dezastru a iesit..De fapt io de ce ma scandalizez oare? Ca si asa nu stie nimeni de mine. Si nici nu aspir sa obtin vreun titlu, sau premiu, sau vreo recunoastere a meritelor mele. Asa ca dacit retrag tot ce am spus mai sus. A fost totu mirobolant, si rezultatele esceptionale. Bravo! La mai multe!
PS A fost greu sa ne depasim pe noi insine, si sa venim cu o melodie mai proasta ca toate, dar uite ca am reusit, asta cind toate au fost jeni-bile. N-am vazut semifinala 1, poate ca de pe acolo sa iasa cistigatorul, sau din una din tarile alea care au sarit de semifinale.

Jocuri din Jocul Vietii

Am senzatia ca am trait 1000 de vieti, pentru ca simt o oboseala mai grea ca niciodata. Poate ca e doar o senzatie trecatoare ca celelalte de dinainte..Simt asa, nu stiu de ce, ca sint un suflet care a alergat prin lume incercind sa evite alte suflete, mai rele, sau mai bune, de frica..Pentru ca, uneori am trecut, din greseala, prin unele corpuri, si am vazut sufletul expus, si ce era acolo m-a speriat..In fine.
Am trait mult timp cu frica de ceilalti, pentru ca imi puteau face mult rau. Atunci cind cineva va avea oportunitatea sa isi bata joc de tine, ei bine, isi va bate, oricine ar fi, si oricit de bine ai crede ca il cunosti, si ca n-o va face. Oricine ar fi..Eu nu mi-as bate joc, dar poate ca as scapa niste cuvinte dure, daca m-ar enerva, dar asta e normal, pentru ca nu eu am provocat situatia..Urasc conflictele alea in care se spun brutalitatzi, pentru ca de multe ori am avut de-a face cu ele, si, la fel, e posibil ca sa mi se intimple venind de la absolut oricine, pentru ca asa se intimpla de obicei, in viata, ai de-a face cu oameni care traiesc salbatic intr-o lume salbatica, si ala/aia se poarta asa cu toata lumea, si doar n-o sa faca exceptie pentru tine..Ca, de fapt, tu cine esti, cine te crezi, ca sa ai privilegii de alea de fandosit, si care vrea o batalie pe argumente, si nu jigniri grele si primitive aruncate haotic? Tu nu vezi lumea cum e, tu de ce vrei sa fii altfel, si de ce refuzi sa te intelegi cu ala, sau cu aia, ca uite, toata lumea face asa, ca asa e normal, asa sint oamenii, fac compromisuri, si se inteleg pina la urma, oricit ar fi de prosti sau rai.........Astea sint genul de argumente pe care le auzeam de la parinti, adica aia carora aparent le pasa de mine, teoretic, pentru ca jucau jocul asta al aparentzelor, in care relatia parinte-copil era o componenta esentiala..Asta intr-o lume in care statul dictatorial romanesc reusise sa robotizeze robotizabilii, adica-cam toti. Nu aveai nici o sansa sa intilnesti rationalo-cerebrali pe acolo, pentru ca toti erau autisto-fericiti care nu intelegeau mai nimic din nefericirile altora, ca na..Se simula convingator spiritul si seriozitatea, si pompa, si morga, ca si cind totul ar fi fost o reprezentare a ceva mult mai inalt, dar care e neterminat, ca e inca in constructie..In cadrul oficial atitudinile erau bine jucate, dar cind se lasa cortina, si toti isi reveneau la ei-insisi reveneau tiriturismo-grobianismele, loviturile sub centura, sau pe la spate, si atitudinile pline de o ura din aia, infinita..Greu de trait, cind astia se invirt continuu, in cerc, in jurul tau, ca intr-o viziune apocaliptica, si cind dincolo de cercul lor nu mai trec gindurile bune, privirile intelegatoare, sau zimbetele..De asta mi-e frica, si de asta ma feresc de ceilalti atit cit pot, desi nu as vrea.. Cred ca o sa trebuiasca sa ies la cautat pe cei cu care sa ma pot intelege, cit de cit, ca asa, teoretic toti au potential, dar parca iar le vad figurile cum se strimba cind le spun niste adevaruri cu care nu s-au intilnit inainte..Daca ar fi sa incerc sa descriu ce am trait ar trebui sa o fac pe capitole distincte, cu exemple concrete, cu analize, etc. Acuma am vazut "Declaratie de dragoste" si mi-au venit in cap toate detaliile din lumea aia in care am crescut..Acuma lumea romaneasca s-a schimbat, dar in rau, pentru ca nu avea valori stabile pe care sa se sprijine, si asta, desi previzibil, doare tare, pentru ca tu nu meritai sa vezi cum se prabusesc toate in urma, acolo unde ai crescut, si unde ai toate amintirile..Na, asta e, daca am plecat de acolo se pune ca m-am instrainat, si daca am venit aici, la fel, m-am instrainat..Nu mai am un acasa, am doar locul fizic in care exist..Sau poate ca acasa e undeva in mine, in ginduri, visuri, sperantze..Cele pe care le tin aparate de ceilaltzi, ca sa nu fie conturbate..

Marea-singele-femeia

Se spune ca cele mai adinci sentimente ies din tine cind vezi marea, sau singele, sau femeia. Nu stiu daca e asa, pentru ca lucrurile semnificative sint diferite pentru fiecare. Singele e simbolul vietii, asa cum inima e simbolul sufletului..Femeia e omul care te completeaza, fiintza fina si sensibila care pare venita special de pe steaua fara nume ca sa te intimideze, si sa-ti elibereze fanteziile, aparent..Pentru ca ea e altfel, e atit de reala pe cit ii este fiintza, si atit de infinita inauntru, ca in matematici, cind infinitul e acel ceva ce depaseste orice limita imaginabila..Da, femeia e observabila, dar nedefinibila vreodata, si desi asta s-ar putea spune si despre barbat, ea e, cum spuneam, altfel..Pentru ca are infiniturile care sint doar ale ei..
Dar marea e cu totul speciala..Fata de singe, sau femeie, ea nu te obliga la jocuri de personalitate, ci iti aduce spatiul ca sa te desfasori..Sigur, si singele, si femeia pot face asta mai bine uneori, si o pot inlocui, un timp.. Dar ea ramine mult mai stabila, pentru ca e timpul si spatziul adunate care vin parca din miezul universului ca sa-ti arate un pic din cit de mare e realitatea..Fata de mare esti un etern copil, care nu poate decit sa admire tot, si sa se joace in nisip construind forme ce vin din aceeasi imaginatie care iti vorbeste si despre efemerul fiintzei..Pentru ca asa e, nisipul e urma ramasa din fiintzele care au fost vii, odata, si care au disparut ca urmele pasilor tai, pe acelasi nisip..
Pe linga mare, singe, sau femeie, mai sint multe lucruri care ne transforma neconform (sa zicem asa pseudo-stiintific)..Poate arta, pentru ca ea e o viziune a unui suflet deschis si visator, poate stiintza, sau poate altele muuuulte. Asta poate pentru ca sintem, de fapt, sensibili la cam toate..Nu sintem masini, sau simulari pe un computer galactic, sau creiere tinute in borcane carora li se induc stari si senzatii, sintem cei care sintem, intr-o lume care este cum este..

Printre fericiri si nefericiri

M-am gindit noaptea trecuta la un miliard de variante si solutii technice. Imi trebuie un mechanism de ridicare simplu si usor de folosit, ca celelalte le-am cam rezolvat, in mare. Am avut in 2 zile idei bune una dupa alta, la plesneala, nu stiu cum naiba de s-au ingramadit, cred ca de stress, sau ceva. Am in cap acuma multe variante de design, ca din ce era la inceput s-a schimbat mult de tot, am simplificat cit am putut, am cautat ceva ieftin, si usor de folosit, si inca mai am de lucru destul de mult. Parca am inventato-inteles, sau inteleso-inventat, tot universul asta si o parte din alea paralele. Imi face bine sa ma gindesc la ceva aplicat, ca pina acuma am fost complet aerian, ultimele luni cel putin. Trebuie sa iasa proiectul asta al meu, macar intr-o varianta mai simpla, si sa aiba success mondial, hahaha; desi, mai stii, la cit de relative sint toate. As vrea io, ca na, am ashpiratziuni, dacit. Tre'sa-mi rezolv si din problemele mele aminate, si de care imi era frica. De fapt  toate lunile astea mi-a fost o frica imensa cam de orice, in special de oameni, ca na, am de-a face cu doua creaturi violente, si spalate pe creier, captivi in propria lor prostie, dar asta e viata, asta o fi destinul asta al meu, oi fi avut niste stramosi cu probleme, sau ceva, in fine. Imi pare rau ca n-am gasit partenera, si ceva prieteni ca sa-mi usurez viata, am zis ca pot sa le rezolv singur pe toate pina cind n-am putut, ca nu am avut cum. Mi-am ordonat un pic lucrurile de facut, si ies eu cumva si din impasul asta, ca sigur sint solutii la orice. As vrea sa plec din locul asta ca e greu cu ce personaje am de-a face, si stiu ca mai exista si lume normala la cap, si optimista, si care sa nu-mi vrea, totusi, raul, ca nu cred ca merit asta, cel putin nu am facut rau ca sa cred ca mi se intimpla pentru compensare, in fine. Bine ca am acuma mai multe bune la care sa ma gindesc. Tipul de la universitate cu care am vrut sa fac un parteneriat, ceva, pentru proiect, a zis ca ei fac doar cercetare, nu aplicatii practice. Cel putin a fost dragut, si mi-a urat success, si asta a fost de bine pentru mine, ca nu mai credeam ca oamenii mai au la ei si cuvinte de incurajare. Cred ca am trecut prin iad, sau foarte aproape, cel putin asa mi s-a parut. Iar ma apuca frica cind ma gindesc la probleme. Mai am o speranta ca o sa apuc sa mai intilnesc si oameni buni. E grea viata asta. La-bi-rin-ti-ca.

Aiureala la plesneala

Am vrut sa fac device-ul ala alimentat de la o baterie separata, care sa fie incarcata de motorul de la masina, am vorbit si cu un tip de la universitate de la engineering, a ramas ca in gara. Ce timpenie, tot singur tre'sa fac tot, de parca m-as pricepe la toate sistemele din lume, ca na, la construit ceva nu se baga nimeni ca nu se pricepe, in schimb abia asteapta sa sara pe tine sa te critice, e plin de astia. Nu-i nimic, o sa ma mai gindesc la chestia aia, o fac pur mecanica, pina la urma, ca am avut ieri niste idei bune, pe care le adun, si sa vedem ce iese, nu e complicat, dar sint multe chitzibusuri technice pe care tre'sa le rezolv, in fine. Am facut designuri mult mai complicate, dar alea erau mai usoare technic. Acuma tre'sa ies din criza asta financiara care ma tot bintuie de citiva ani. Apar mai multe joburi se pare, acuma ca s-a mai incalzit. Era fain daca gaseam niste alti ingineri cu care sa fac o echipa sa lucrez, oameni de incredere; adevarul e ca nu mi-a fost prea bine cu optimismul, si m-am cam izolat de ceilalti. Si aici unde m-am mutat, tot asa, de bine ce stateam cu banii, am doi tembeli cu care nu se prea poate comunica, ca sint prosto-arogantzi de aia de sar la tine fara motiv, ca na, atita stiu sa faca, daca nu muncesc e normal sa isi ocupe timpul cu  timpenii, ca astia n-au citit o carte in viata lor. Tre'sa imi revin si sa-mi vad de ale mele, ca astia m-au deturnat destul de mult, ieri am avut un conflict cu ei, bai nene, din lumea asta asa de mare, a trebuit sa-i intilnesc fix pe ei, asta da ghinion. Tot ingineria e mai buna, ca macar acolo sint reguli, e cunoastere, oameni calmi si rationali, e alta lume. Tre'sa-mi repar si masina, sa mai platesc si unele datorii, asta e, macar am avut timp sa ma gindesc la ale mele, ca-s talentat, hahaha, cre'ca, asta ca sa ma incurajez singur, ca e prea mult negativism imprejur, si prosteala ieftina, si mitocaneala fara motiv.. Clar, imi trebuie mediul meu profesional, ca acolo e mai normal, mai ciu-vilizat si mai mult respect fata de job, si colegi. Nu mai stiu ce sa mai zic. Sper la mai bine.