Thanks Freddie, I hope you're doing fine.
M-au inspirat citeva versuri din The Great Pretender, si m-am gindit ca e real ce spune el acolo..Dragostea e o varianta de joc, asa cum sint multe alte variante de orice, care se aseamana mai mult, sau mai putin..La inceput inveti regulile, desi o poti face si pe parcurs; de fapt pe parcurs le inveti, ca daca le-ai fi stiut dinainte ce usor ti-ar fi venit (vezi cazul particular amorul)..Iti iei curaj, sari cit poti peste emotii, si te arunci inainte.. Incerci sa actionezi cind dupa creier, cind dupa inima, apoi iar creier, inima, inima, creier, etc..Din cind in cind mai iei pauze, ca sa nu ametesti prea tare..Pentru ca se mai intimpla sa cazi, sa te ridici, sa simti ca timpul s-a oprit/repornit cu viteza dupa intreruperi, ca ai trecut in alte universuri, etc..
Fiecare isi poarta stilul, in felul lui, prin lume..Unii poarta haine scumpe, altii technologii scumpe, case, averi, cuceriri, etcetc..Dar mai sint unii care isi poarta cu o mare mindrie inima..Sufletul si-l pun pe masa, apoi il iau si-l aseaza pe umeri, il tin in miini, si chiar il pun pe cap..Atunci imprejur ii cresc multe arabescuri, si devine o coroana..Si ramine asa, o coroana de purtat o viata intreaga..Inima..O coroana a unui rege singuratic..
No comments:
Post a Comment