Nu imi place subiectul asta, al depresiei, pentru ca mi se pare artificial, si indus, si nu vine din interiorul fiintei.. Bun.. Dar, hai sa vorbim, asa ca sa intelegem mai bine lucrurile, si sa invatam sa ne ferim de ele..
Nu mi-a fost niciodata frica, nu stiu de ce, poate asa m-am format, ca sa resping ceva ce simt ca mi-e strain, ca sa ma concentrez pe lucrurile care chiar consider ca merita..Frica te face inactiv, si stupid, si e absurda, intr-un fel..Bun, exista miliarde de forme de frici, mai mici, mai mari, mai colorate, etc..Si frica asta e cumva in afara unei fiinte constiente, si calculate..Asta cind lucrurile dinafara sint, cit de cit, normale..Dar, cum e cind ce e imprejur se schimba haotic, pe directii demente? Cum e cind lumea se transforma intr-un razboi dus de abrutizati-robotizati, si hotariti sa taie orice, fara discernamint? Ce spirit mai ai, ramas, in tine? Cita speranta mai ai cind idiotii se coalizeaza, folosind metode elaborate?
Exista un instinct al fricii, pe care fiecare il gestioneaza pe cont propriu..Dar, traind in lumea asta instabila, fricile se genereaza singure, se aduna, pina te duc la marginea depresiei..Eu am trecut peste unele incercari, asa, ca fiecare, pe care am refuzat sa le constientizez, pentru ca m-ar fi dus la o dileala clara..Asa ca le-am negat, continuu..
Scriu asta sub impresia unor schimbari care nu imi sint prea clare..Nu stiu cine, ce, cum, si de ce trebuie sa fiu eu bagat in ceva cu care nu am nici o legatura..Sa fie ceva legat de trecut? Adica de unele greseli care nu imi apartin?
No comments:
Post a Comment