Olimpiada vietii

E o mare uriasa, de pamint, imprejur..O mare solida, cu valuri fixate in stinci de atitea vinturi, si ploi, cite au putut aduce anotimpurile..Pina departe..O mare infinita, si dominatoare, oprita doar de linia infinit subtire a orizonturilor circulare..Ce ciudat..Suna poetic, o mare construita dintr-un lichid solid..De fapt, aici e un amestec de notiuni, sau o schimbare a intelesurilor..In fine, ce mai conteaza..Poate ca sensurile sint construite doar de noi, ca sa putem abstractiza, si lucra cu notiunile, ca sa intelegem ceva din ce exista.. Si poate ca sensurile astea sint asa doar aici..Poate la capatul marii e un pamint lichid..Sau poate un pamint solid, de alta consistentza..Poate ca dincolo de orizontul asta vizibil e cu totul altceva, inca nedescoperit..Un loc in care nu mai exista sensuri fixe, ci fluide, care se amesteca incontinuu, ca intr-un joc magic..
De fapt, poate ca asa cum sint spatiile amestecate, si timpurile  ar putea fi..De acum, de atunci, evenimentele apar iar, ca sa dispara, ca sa apara iar, putin schimbate..Cine stie, e complicat..Poate ca important nu e faptul de a intelege ceva, care sa ne reconstruiasca mintea, dupa cite o revelatie din asta...Poate e mai important drumul nostru logic..Cursa noastra cu noi insine, si placerea descoperirilor.. Cea in care invatam sa depasim obstacolele, si sa punem in echilibru reusitele, si esecurile..Cursa propriei vieti..