Ma gindeam de multe ori, inainte, ca eu sint omul orasului acela, de atunci..Ca am in mine toate cladirile, strazile, si intimplarile..Toate formele..Si ca simt, si sint asa, pentru ca am crescut acolo..Si ma mai gindeam ca nu ma pot intelege, vreodata, decit cei de acolo, care au crescut si ei printre acele locuri..
Mai am, printre amintiri, o frica nespusa, ca alti oameni, din alte orase, sint cu totul altfel..Din alte orase, care, credeam, le-au construit locuitorilor lui altfel de suflete..Mult mai tirziu am inteles ca, de fapt, e invers..Nu orasul ne-a facut sufletul, ci sufletul nostru a construit orasul din minte..Si am mai inteles ca se pot imprieteni foarte bine cei care locuiesc in acelasi oras al propriului suflet..Pentru ca acel oras e acasa pentru toti locuitorii lui..
No comments:
Post a Comment