Singuratatile neintelese

Am gasit o melodie mai veche a Didei Dragan, se cheama Rug, si mi-am adus aminte de unele vremuri.. Atunci cind nimic nu era in afara, si toate erau doar in tine..Cind erai la fel de singur, si cind iti gaseai refugiul in acordurile unor alte singuratati..Diferite, si legate de alte locuri, si trairi..
Stiu ca singuratatile sint singulare; nu seamana in niciun fel, cum nici noi nu semanam unii cu altii..Desi aveam atitea in comun..
Nu stiu, noi am crescut intr-un alt fel..Aveam idoli, compusi dintr-un fel de legende ale unor valori..Oameni care erau creatori, deschisi, si care vorbeau din lumi profunde, care ne explicau, cumva, cum sint lucrurile.. E adevarat ca legendele erau folosite pentru a ne manipula gindurile, pentru a deveni spectatori pasivi..Desi, a fi activ era o alegere a ta, proprie, si inchisa in tine..Dar atunci, nu stiu, valorile erau mai clare, mai simple si direct-profunde..Era fara efecte speciale, si detalii absurde..Si parca si comunicam mai bine, toti cu toti.. Astazi ne ascundem dupa reguli, metode, criterii..Si nu ne mai vedem, decit foarte rar..Si atunci cind ne vedem nu ne mai recunoastem..Ne-am schimbat..
PS Noi, ca popor-parte din popoarele lumii avem si calitati, si defecte..Seriozitatea, consecventza, profesionalismul, nu prea ne-au iesit..Ni se aseamana felul in care ne-am insingurat, si durerile tristetii.. Ma uit la cintecele noastre de jale, baladele, doinele, cintecele de dor, cum sint cintecele horite culese de domnul Lese, cintecele la nai ale dlui Zamfir, sau Voiculet, sau chiar melodia Rug, de mai sus, si altele, si altele, mi se par de o profunzime absolut incredibila..Asa durere nu cred ca mai exista in cintecele lumii..E ca si cum ai merge alaturi de Isus pe Via Dolorosa, sau cum ai urca o scara infinita a durerilor..Iar asemenea cintece nu prea pot fi intelese de oricine, daca nu a trecut, in viata, prin drame autentice, asa cum ni s-a intimplat.. De fapt, poate si din cauza asta cuvintul "dor" cel incarcat de o uriasa, si profunda dorinta spre ceva, sau cineva ce nu mai exista, are o rezonanta in fiinta noastra autentica..Si poate, doar a noastra, cumva, motiv pentru care nu se poate traduce in cuvinte simple..Poate ca ar putea fi explicat in multe carti, in volume ce ar umple o intreaga biblioteca..