Zboruri

Daca esti cu adevarat, esti..Daca nu, nu doar nu esti, ci, cel mai probabil, nu vei fi, niciodata..Si asta e cel mai trist lucru din lume..
Dar cind esti, esti pentru ca ai toate lumile din tine care vor sa vorbeasca..Esti pentru ca asa ai fost nascut sa fii, si pentru ca ai vrut sa stii cit mai multe, si ti-ai pus sufletul deschis alaturi de altele, identice, si ai avut curajul sa fii cautator de adevaruri din lumi..Si esti pentru ca ai invatat sa zbori, sa explorezi toate spatiile pe care le-ai vazut deschise si largi, cu orizonturi fascinante..Ti-au placut culorile universurilor posibile, si ai cautat si tu sa pictezi cu ele planse pe care le-ai crezut noi si interesante..Ai simtit formele celorlalte constructii in felul tau, le-ai gindit, analizat, ca si cind ar fi fost facute de tine, mai demult, apoi ti-ai depasit conditia, si ai mers pe propriul tau drum al viziunilor posibil a fi construite..
Uneori simt constringerile ca o necesitate de care sa invat sa fug, alteori mi se par atit de subtile, si insuportabile..Sint de cele mai multe ori acaparatoare si stupide, o da..Ca si cum s-ar construi de la sine, unele peste altele, in siruri si suprafetze limitatoare..
Constringerile astea sint blocante, sint peretzi invizibili creati de mintile cretine dimprejur..Ca sa le poti depasi trebuie sa fii ori indiferent, ori sa fii prea determinat in drumul tau..Si ai o motivatie evidenta pentru asta, ca scopul tau e mult prea inalt ca sa te poata bloca niste constructii artificiale si prost construite..
Zborul nu are limite..Asta e lectia pe care am invatat-o demult, si care imi place cel mai mult..Pentru ca zborul isi depaseseste timpurile, si orice limite construite conventional..

Linisti galactice

Uneori imi vine sa le las pe toate balta..Sa balteasca toate asa cum sint, sa creasca plantele si animalele liber, sa se dezvolte in bacteriile, sa evolueze toate in propria lor liniste neafectate de nimic, si nimeni..Sa fie toate asa, firesti, intr-o naturala liniaritate..Imi vine sa nu mai scriu in veci vreo silaba, pentru ca am fundamentala parere, ca ma repet..Si ca orice as mai scrie ar fi un atit de clar deja vu..Ca doar nimic nu e nou sub soare, vorba anticilor (cred)..Si sint si plictisit, si obosit de atitea mediocritisme, si locuri comune, care sint peste tot, oriunde, si oricum, si in orice context din orice spus, sau scris..Probabil tre'sa schimb mediul, ca asta de acuma ma aplatizeaza, da, probabil ca asta e, deocamdata..Da' m-am sictirit si de atitea schimbari, ca tot in aceeasi baltoaca inot, parca, nimic nu pare sa iasa din ideile fix-rigide in care s-au intzepenit toate..
Si totusi mai apare, uneori, ceva, o chestie care la inceput te uimeste, apoi scandalizeaza (hahaha), apoi te pune pe ginduri, pentru ca tinde sa schimbe felul in care ai perceput lucrurile..Si te miri iar ca te mai poate mira ceva..Dar asta devine o chestie noua, si atit de buna pentru rearanjat gindurile..Pentru ca simti ca traiesti iar, si ca te alaturi unei lumi care se misca iar..De fapt, poate ca lumile alea fantastice si universale au evoluat continuu, si te-au asteptat sa-ti rezolvi problemele, ca sa le fii din nou, alaturi..Poate ca asta e, ca toate merg inainte pe drumul lor firesc, si tu vii si pleci din ele, ca si cind ai intra, si iesi din ele, ca dintr-o sala de spectacol..Asta desi iti sta gindul la ele, tot timpul..Te surprinzi uneori ca gindurile ti se mai elibereaza spre alte dimensiuni, cind imprejururile sint asa de seci, si stupide..Dar, ca o fiinta rationala ce esti iti accepti acea conditie, de atunci, promitindu-ti ca, cu prima ocazie vei reveni la acele profunzimi, care, cum spuneam, par ca te asteapta..
Ducem o viata multipla..Ne impartim fiinta intre atitea lumi, ca uitam de multe ori, cine sintem, de fapt..Si asta e cu tot, si toate..Traim pe apucate, printre atitea picaturi de alte lumi straine..Si cind reusim sa ne luam ratia de libertate stam si cugetam, la toate..Stam calmi, dormim, mincam, socializam, sau ne eliberam spre adevarurile cele adevarate si profunde, si care ne dau atita liniste galactica..

Distantze

Distantele sint logice..Distantele dintre tine si ceilalti..Ei nu ar fi avut cum sa te inteleaga, la cit de alambicat esti..Si tu nu ai fi avut cum sa-i intelegi, la cit de simplificati sint..De fapt, na, poate ca si ei sint alambicati, da intr-un fel strain..Complet strain tie..Sigur, toate tin de logica, sau logicile fiintei..Dar diferiti sintem, si cit de diferiti, oho, sint universuri intregi intre noi..Ce ma mira e ca nu am descoperit piatra filozofala care sa permita comunicarea intre suflete, care sa transforme orice apropiere in aur pur..Na, elucubrez si eu pe teme sufletesti, de parca nu s-ar sti de cind lumea ca tot ce e in afara sufletului e strain, si nepractic a incerca sa descoperi..Si ca tu, ca fiintza iti conservi stabilitatea doar inchizindu-te in turnul clasic de fildes, ca intr-o camera dintr-un castel nedescoperibil..
Sigur, distantele sint si sanatoase, ca te tin departe de bolile celorlalti, mai ales de cele psihice..Esti aparat in singuratatea ta proprie de influentele ciudatilor..
Si distantele sint un spatiu in care tu poti sa te misti, in care poti fi liber..Si sincer cu tine insuti..

Singuratatea asteptarilor

De multe ori ne luptam cu fiinte imaginare create in minte de parti din realitatile traite pe propria piele, sau cu fiinte induse in noi de imaginatia altora..Ei sint oricum, adica pot fi oricum, construiti din bucati ciudate scoase din fiinte ciudate, si reasamblate, asta conteaza mai putin..Ce e important e ca lupta e foarte reala; loviturile sint brutale, si dor al dracului de tare..Primesti, dai, te feresti, iar primesti..E ca intr-o lupta nu cu 1, 2, un milion de dusmani adunati impreuna, ci ca intr-o lupta cu viata, cu soarta, cu tot, cu toti, si toate..
Simt ca sint obosit, uneori..Simt o oboseala a mintii, a lipsei de motivatie, nu a corpului..Mi-e sila ca lupta asta a devenit o chestie perfida, in care sint permise toate mizeriile imaginate, ceva ce parca te-ar degrada daca ai cistiga-o..De asta mai bine fugi de ea, fugi de toti, si toate, pentru ca nu are rost, si mergi inainte pe drumul tau, in care sa te lupti cu ceva, sau cineva cu un rang cit de cit acceptabil..
Cred ca cel mai mult doare lipsa de empatie..Traim reci si raciti de influentele unei lumi indiferente..E multa singuratate in lumea asta..Si e multa singuratate si in noi..Poate ca si virsta ne-a instrainat de toate cite am fi putut fi, si nu am avut norocul sa ni se intimple..
Inainte imi doream singuratatea, pentru ca simteam ca lumea imi e complet straina, dar acum simt ca ce era bun atunci e o mare durere de fapt, o neimplinire pe care am constientizat-o cu trecerea anilor..Poate ca vor veni, cindva, niste lucruri sa-mi implineasca asteptarile, poate, cine stie..Dar daca nu se va intimpla asta, stiu ca mi-am acoperit asteptarile cu unele impliniri care sa ma re-echilibreze..Am motive sa fiu linistit, cred, dupa toate, continuind sa astept, asa ca atunci cind, copil fiind, de Craciun, ma gindeam la cadourile aduse de un nene cu barba alba, imbracat in rosu, si care conducea o sanie magica, trasa de reni, care zbura prin aer..

Insingurari

Toate isi cheama sinele..Linistile isi cheama alte linisti carora sa se alature..Gindurile cheama alte ginduri, sentimentele se cheama, se aduna, si se sustin..La fel si urile, mizeriile, monstruozitatile..Toate cele care se aseamana se aduna, pentru ca asa e natura umana, sa raspunda identic..Actiune, si reactiune..Viteza, si supravietuirea succedind adaptarilor optime..Lupta continua de a-ti perfectiona mai intii armele, si apoi metodele, dezvoltarea organului care sa-ti dezvolte gindirea rece, cea care poate face analizele si sintezele atit de necesare propriei tale supravietuiri..Apoi evolutia gindirii, stiintele, tehnica, si eliberarea de pamint..Cercetarea altor lumi..Explorarile, depasirea propriei conditii, lupta pentru idei, incercarile dure, si linistea..Calmul unui aer umed, ce a urmat unor mari, si multe furtuni..Retrairile adincurilor, intoarcerea la lumile complicate dinauntru..Constientizarea istoriei, a unui trecut umplut cu evenimente si circumstantze.. Privirile adunate ale celorlalti..Eliberarea, si zborul pe deasupra a tot ce a fost..Un nou inceput..

E intuneric..Imi vad reflexia in hublou..Niste lumini mici apar acolo, in obscurul de dincolo de geam..Ce sa fie? Unde sint? In spatiu? Sau pe fundul vreunui ocean ciudat, de pe o planeta stranie? Cabina e mica, un pat, un birou, un dulap..Cum am ajuns aici? Usa e blocata, si inca nu stiu cum s-o deschid..Abia vad ce imi e imprejur..Ceva moale, ceva tare, o margine, o muchie, o suprafatza..Cald, rece, metal, plastic, lemn, sesizez materialul, ii simt densitatea, si formele..Patul e moale..As minca ceva bun, facut la cuptorul ala traditional, nu clonat de vreo technologie..E liniste, o liniste din aia delicioasa, ca de Craciun, umpluta cu arome, si mirosuri.. Mai bine as incerca sa ies de aici, poate imi dau seama unde sint..Nu se aude absolut nimic..Parca um zumzait de undeva de departe..Cum naiba am ajuns aici, ca nu-mi amintesc nimic..Si nici cine sint nu mai stiu..Ce data si ora e? Mai bine ma culc la loc, si las subconstientul sa ma ghideze pe urma..Totul e sa nu panichez..Trebuie sa-mi limpezesc ideile..Ma abandonez somnului..Vad lumini, amintiri, zimbete, oameni frumosi..E minunat somnul meu..Cind ma trezesc am sa fiu apt sa ies de aici..Cine stie ce o sa descopar..Pina atunci, somn usor, si toate bune sa se adune..

Viata cautarilor

Imi cinta in cap simfoniile lumilor..Ce frumos etern, sa stii ca poti sa fii dincolo, unde limbile vorbesc melodios, si zimbetele iti insotesc toti pasii..Acolo unde toate sint pure armonii, si halourile fiintelor se acopera cu halourile fericirilor care vin din inima galaxiei..E un noroc sa te fi nascut acolo..
Ranile singereaza inca..Mi-am facut bandaje din haine..Am luat citeva capsule de antibiotice..Ma mir ca sint inca intreg..Nici o fractura..Robotul imi merge, robotul meu exoscheletic, cel cu care am sarit impreuna, cind mi-au atacat nava..Sint norocos..Copilotul meu e mort..Era un tip haios, si plin de viata, tinar, abia iesit din Academie..Imi povestise toata viata lui amoroasa, toate iubirile pentru care suferise atit, si pe care incerca sa le uite..Era un idealist care pusese mai presus de orice onoarea, si spiritul, si care a crezut ca poate salva universul..A vrut sa salveze nava cu orice pret, desi l-am avertizat sa se catapulteze..A ramas acolo, ca un capitan ce nu-si paraseste corabia..Fie-i sufletul etern in spatiu..
Acuma am ramas singur..Robotul a murit si el, in lipsa de energie..Mi-am lasat mintea eliberata..Imi cinta in cap simfoniile lumilor..Sint viu..Am in retina imaginile planetei asteia..Dealuri si curbe de teren si spatiu alambicat, care ma inconjoara..Cint un cintecel care sa ma faca sa rezist..As bea un cocktail cu aroma de viatza undeva pe plajele Athornului, sub soarele Gnixtolului, si as dansa cu mytholdele vizionarului Mym.. Oh, ce iluzii..Ce vedenii..Sper sa nu mor..Vreau sa mai traiesc, cit sa-mi vad nevasta, iar, pe dulcea mea Brona, mama copiilor mei..Mi-e rau, scuip singe, si pielea mi-e aramie..Am sa rezist pina ma vor salva..Mai vad dunele..Incep sa am viziuni..Viata a inceput sa-mi defileze inaintea ochilor..Imi plac paradele, dar nu vreau sa mor..Vreau sa traiesc, mai am atitea de facut..Salvati-ma, salveaza-ma tu care esti acolo sus, si poti..Vreau sa mai traiesc, nu se poate sa se termine totul atit de stupid..Ma doare tot, salveaza-ma si iti promit ca am sa fac tot ce imi vei cere, vreodata..Si am fost salvat de o nava a natiunilor, care cauta ranitii pe cimpul de lupta..
Azi sint un pensionar care isi duce viata intr-o casa pe Betha, cultivind legume si crescind animale..Am alaturi de mine o doamna respectabila, Greta, de o dulceatza si finetze absolut incredibila, si care imi e o partenera de experientze si pat cum greu as putea spune in cuvinte..Cu ea pot impartasi experiente pe care doar le-am visat, efectiv, si le-am trait compulsiv..
Misterul asta al vietii parca ne depaseste, cumva..E ceva ce ne dorim, parca, sa ne vina, continuu, si sa ne faca sa cautam..

Intrebari din ceruri

Cerurile sint asezate in straturi paralele, intre care mai sint nori, sau stele..Cerurile au fiecare o culoare proprie, si o forma proprie, delimitate matematic de plane, sau suprafete curbe..Si cerurile sint infinite, pentru ca acopera tot universul, nu doar pamintul. E adevarat ca in jurul pamintului cerurile par sferice, dar asta doar pentru ca pe pamint, asa ca si pe alte planete locuite, cerurile se orienteaza de-a lungul liniilor de fortza ale cimpului generat de inimile locuitorilor..E simplu..Iar perdelele luminoase ale aurorelor boreale o confirma..
Si cerurile au aparut in tot felul de scrieri si credintze religioase, dar acolo ele sint spiritualizate, si etape ale trecerii sufletelor fie ca sint, sau nu, legate intr-un fel,  sau altul de o carcasa vie si pulsatoriu-vibranta..
De fapt poate ca cerurile sint o pura speculatie, sau o inventie a mintii omenesti, care sa-si gaseasca un refugiu cosmic dupa trecerea in neant, un loc in care sa-si traiasca fericirile postume..Poate, tot ce se poate, pentru ca omul viseaza foarte mult, si isi doreste ca macar dincolo sa aiba o protectie si o liniste adevarata..
Sau poate ca cerurile chiar exista, si ne sint apropiate si acum, cind existam in realitatea asta reala..Sau poate ca exista intr-un fel inca imperceptibil, pentru ca nimeni nu a demonstrat vreodata cu argumente reale ca ele chiar exista..Poate ca ele exista pentru ca noi vrem ca ele sa existe, ca sa ne fie bine dincolo, si sa nu ne mai sperie singuratatea, si etc, si etc..
 Cerurile sint de fapt dorintza noastra profunda de a fi alaturi de cineva, sau de un ceva de dimensiunea universului, si care sa ne dea senzatia de comunicare cu o alta simtzire asemanatoare..Poate..
De ce oare cautam in formele galaxiilor ceva care sa ne semene? De ce acoperim misterele cu entitati ce vin din lumi cu alte dimensiuni, si de ce vrem sa intelegem proiectia lor in lumea noastra, de acum? De ce cautam? De fapt, ce cautam? Sa ne regasim in lumi pe care nu le-am putea intzelege? Sau cautam sa devenim? Si daca da, sa devenim ce? Si cum?

Glaciatziune

Cind zgomotele zilei se retrag catre o alta zi, si cind luminile ferestrelor se sting, incepe sa vorbeasca sufletul, sau ratiunea..Le ascultam, si incepem sa ne jucam cu ideile ca cu piese dintr-un joc de asamblat..
Entitatile sint la inceput goale, doar suprafete inchise, sau deschise, ca niste cutii de carton..Si sint undeva, intr-un loc din spatiu, nemiscate, intr-o asteptare dezordonata..Apoi entitatile se umplu fiecare in parte cu ceva; una cu iubire, alta cu tristete , alta cu nostalgie, senzatii, ginduri, etc..
Apoi, entitatile umplute isi schimba numele, in functie de continut, si se ordoneaza pe un cerc cu raza stabilita ulterior, echidistant, asa ca si cum ar fi virfurile unui  poligon regulat. Si toate incep sa se invirta accelerat, in jurul unei axe fixe care trece printr-o inima imaginara..Apoi planul poligonului aluneca de-a lungul axei, ca intr-o incercare de a scana tot..Miscarile se repeta pina inima oboseste, si atunci totul incetineste pina la repaus, iar continutul entitatilor se intoarce in inima, inapoi..
Si se aseaza peste toate linistile adunate zapada, fulg cu fulg, incet, pina albul acopera tot ce a fost, si incepe o hibernare glaciara..Intr-o lume glaciala, de cristale si suflete congelate..
As vrea ca dupa iarna sa vina toamna, primavara, vara, toamna, si iar iarna..Sau ceva asemanator, ca prea se repeta anotimpurile identic..

Eternul clipei

Clipele se leaga unele de altele ca pe un fir invizibil, se apropie tangential, se cerceteaza intre ele, comunica prin mici punti superficiale, ca sa se inteleaga reciproc, parca, apoi se unesc mai bine, sau se separa definitiv.. Clipele seamana cu fiintele unicelulare, au propria lor inteligentza dezvoltata, parca, in timp..Si pare ca isi inteleg si contextul dat de celelalte clipe, de mecanismul intregului care o face pe ea cea unica, si nerepetabila, necesara in tot ansamblul succesiunilor..Una precede, alta succede, conform unor logici superioare, si fiecare isi respecta rangul propriu, cu un pic de arogantza, asa cum respecta rangul predecesoarei, si succesoarei..Pare ca clipele astea sint fiinte care inteleg un loc, si un rol care le e doar al lor..Tot ce se poate..Ar putea fi mult mai complicate decit ne-am imagina noi, cei care le percepem ca fiind construite de timpul lor propriu, doar..Ar putea fi chestii vii cu constiinta proprie, care s-au eliberat de noi, si de timp, si traiesc independent..Clipele in ele insele, care ne-au luat parti din noi, cei care le-am trait, ca sa fie..Desi fara noi ele nu ar fi, pentru ca noi le-am generat..
Bun, ca sa nu mai teoretizam, ele, clipele vin continuu sa ne aminteasca de noi, de cei care sintem, datorita lor..Pentru ca toata viata noastra vis e compusa din clipele acelea, cum e timpul compus din unitati ca secundele, orele, zilele, anii ce au fost, sau vor veni..
Timpul e umbra intelegerilor si trecerilor noastre..Si unitatea de masura a trecerilor noastre, prin timp, ramine clipa, cea infinit mica in propria ei eternitate..

Linistea din adincuri

Drumurile iti seamana..Drumurile vietii iti seamana, pentru ca nu te-ai incumeta sa le incerci, altfel..Ai destinul incriptat in ADN, in toate profunzimile profunzimilor profunzimilor fiintei tale profunde..Sigur, te mai revolti uneori pe ideea asta cu destinul, desi realizezi ca te revolti, de fapt, pe tine, pe ce esti, gindesti, si simti..Desi nu pe tot..Doar pe defecte, sau slabiciuni..Sau calitati ce pot deveni slabiciuni, cum e sensibilitatea, sau capacitatea de a iubi, pentru ca simti ca iti limiteaza actiunile, si nu poti face chestii pe care multi le fac fara probleme..Pentru ca stii ca mai tirziu vor aparea regrete care se vor agatza de tine, si poate de aia te feresti de ele, si asta te revolta, de fapt..Te revolta lipsa unor valori din constiintele celorlalti, si libertatea lor de a face mizerii..In fine, poate ca nici nu conteaza ce fac ceilalti..Poate nu conteaza nici altceva, nici valorile, nici eu, nici ceilalti..Poate e totul haotic si intimplator, asa cum e si cosmosul..
Am fost sa ma plimb prin ploaia de ieri..Am vrut sa vad reflexiile luminilor orasului pe asfaltul ud, ca pe un tablou mai linistit al realitatii..Imi face bine singuratatea asta a fiintei sociale, a fiintei mele intre socialul celorlalti..Noaptea e mai echilibrata..Intunericul e mai plin de ginduri, si de cautari interioare..

Misterele asteptate

Curbele pleaca din origini..Fixam un punct ca reperul lumii, fata de care le vom raporta pe toate cele geometrice, care se vor aduna pe rind..Apoi totul va capata o structura, si un sens, pe masura ce constructia inainteaza..Si din confuziile si nedeterminarile de inceput vor ramine doar intelegerile celor ce au devenit ce sint reale, ca inceput pentru celelalte alte mii de intelegeri ce ne vor umple clipele cu fericiri..
Curbele conturului pleaca din barbie, urca hiperbolico-parabolic (hahaha, sau parabolico-hiperbolic, acuma depinde daca de baza consideram parabola, sau hiperbola) spre timple, de unde incepe semicercul craniului.. Un ou vertical..Urmeaza liniile paralele ale nasului, de unde incepe jocul curbelor ochilor, si al sprincenelor.. Aici e centrul de greutate al fetei, pentru ca aici e locul unde ori intelegi pe deplin si in adincime tot, ori nu intelegi absolut nimic..Cind intelegi e bine, iar chipul e comun, totul aduce a familiaritate, si confort..Dar cind nu intelegi, ei bine, asta declanseaza in tine mii de intrebari fara raspuns, si asta te aduce inapoi intre mistere.. Si iti dai seama ca e timpul sa-ti pregatesti mental tot bagajul mental necesar, ca sa pornesti iar pe drumuri lungi ale unor explorari mentale..

Drumul vietilor

Stiu ca inca nu te-am gasit..Dar te sarut pe toti obrajii pe care mi i-ai aratat, asa, in incercarile tale..Si te mingii peste tot, ca sa-mi reprosezi, iar, ca-s indecent..Si ma uit iar, la tine, si la corpul tau frumos tot asa de indecent..Pentru ca toata indecentza asta mi-a adus inapoi tot ce am simtit atunci, pentru tine..
Acuma am uitat atitea..Sint ce am ramas..Am pastrat in mine toate comorile din trecut..Jumatate iti apartin, pentru ca ai fost cu mine, cind le-am descoperit..
Acuma te recunosc, si stiu ca ai fost ce mi-am dorit, atunci, omul pe care sa stiu ca ma bazez cind sint singur, si slab..Omul visat de mine cind ma inconjurau toate singuratatile din univers..Si singurul om din lume care sa ma simta asa cum eram, atunci..
Stii, acuma sint la fel..Si singuratatile mele te mai cauta..Ma simt aparat de trecut, dar sint la fel de singur, pentru ca nu am inteles, inca, ce si cum sa caut..
Drumul cautarilor poate dura cit o viatza..

Linisti aduse

Mi-e liniste, mi-e acea liniste care mi-a venit din mine..Mi-e linistea aceea in care pot sa te privesc si sa simt ca pot sa spun orice, pentru ca orice as spune, stiu ca m-ai intelege..Mi-e linistea de dincolo de mine..Cea in care tu esti o proiectie  a unui eu insumi in lumea asta etern posibila..
Mai vad ce inca simt ca e o varianta a fiintzei eu..Sint o relicva a vremurilor ce au fost atit de determinate, cea in care am putut fi autentic..Si cea in care stiu ca ma privesti la fel..Pentru ca mi-am pastrat trecerile..
Mi-e o liniste ca un tot..Sint la fel de acelasi..Mi-ai adus linistea cea de dincolo de atitea nebunii pe care inca le mai vad..
Ma mai plimb printre toti, ca sa incerc sa simt, dupa toate, cit a mai ramas din mine, aici, ca sa-mi controleze fiintza..Sint la fel de singur, si de preocupat de a gasi un drum care sa ma elibereze..Si stiu ca si tu cauti acelasi lucru..De aia fac efortul asta, pentru ca stiu ca si tu..
Mai zi-mi ce crezi despre mine, pentru ca ma ajuta sa ma descopar..Simt ca am timpul prieten, si totul e o varianta posibila..
Sint acuma, aici, si privesc la toate..Cit iti e familiar? Cit din mine se mai regaseste in tine?

Spatiul dorit

Variantele de noi, din noi astia care sintem, sint variantele de noi, care au trecut prin timp..Ca si cind ne aratam, in ce sintem acum, toate trecuturile..Noi, asa, cu tot, si toate, cite au fost, si cite deriva intr-un posibil viitor..Noi, ca existentze, sau ca posibil experiment social, si istoric..
Uneori obosesc sa mai cred in determinari, si ma las dus de viitor, acel viitor in care conteaza doar ce esti..Si imi place, ca ma simt eliberat si doar eu cu mine..Sint singur, si atit de deschis, asa cum am simtit tot timpul ca am fost..Imi place asa..Desi, clar, mi-ar fi placut sa comunic tot ce sint intr-o conversatie directa cu un alt suflet, care sa nu fie pudic in a-si arata limpede, fiintza..As fi vrut sa vad ochi care sa spuna direct tot ce simt, si gindesc, in lumea asta a tuturor posibilitatilor..Ochi simbol de atitea posibile deschideri sufletesti..Ochi de sint aici, ca sa aprobe deschiderile dintre noi..Ochi cu viziunile pe care mi le-am incercat si eu..
Fiinta se mai acopera cu variantele trecerilor posibile, ca sa se simta aparata..Desi e constienta ca e sub priviri, si ca e sub spectrul etern al relativului, asa cum a si fost..
Sint multe spatii imprejur, si multe deschideri nespuse..Sintem impreuna de dinaintea tuturor, inca inainte de a fi stiut, dar nu am stiut sa le simtim..E bine ca acum am invatat sa stam, si sa acceptam, asa cum stim ca sintem determinari ce isi asteapta drumurile posibile..
Sint aici, eu, in locul asta, cu ale mele..Tu esti acolo, acum, cu toate determinarile tale..Sintem fiintze cu spatiul asta imprejur, si ne dorim sa ne fim impreuna..Oare cum am reusi asta?

Picaturi de istorie

Vin vremuri pline de ginduri, cind te asezi pe un bolovan de la marginea drumului, sau pe o banca, intr-un parc, si te gindesti la ce a fost, toate bunele si relele trecute, la toate cite au fost, si s-au intimplat..Si te gindesti daca asa a fost sa fie, de vreme ce chiar asa a fost, sau au fost doar treceri valabile, si care s-au intimplat doar pentru ca au avut cea mai mare probabilitate sa se intimple asa..Greu de spus, pentru ca e greu de inteles cum au actionat toate intru acea devenire a lucrurilor, pe ACEL drum, si nu pe altul..Trecutul pare la fel de misterios, cum e viitorul..Am trait sa vedem, si sa simtim ce s-a intimplat atunci, in acele secventze, fara sa prea pricepem cum, si de ce, am luat doar lucrurile, ca atare, si ne-am adaptat fiintzele la vremuri..Si pare mai clar ca oricind ca nu vom putea niciodata anticipa ce va fi, pentru ca sint multe detalii care pot deveni cruciale, la un moment dat, lucruri pe care le-am subestimat ca fiind valoroase atunci, si in acea situatie data..Poate ca totul depinde de moment, de ce a fost vital sa se intimple, chiar daca nu a fost corect, sau moral, dar s-a cerut a fi, si zic asta gindindu-ma la social, la mentalitati, la tot cit pot sa cred ca le pot pune intr-o posibila ecuatie..
Asa s-au intimplat pentru ca asa a cerut acea situatie, in acele conditii, ale acelor vremuri..Mentalitatea timpului a cerut asta..Istoria e o insiruire de treceri, in special negative, fara o prea mare intelegere a contextului, desi pretinde asta..Pentru ca substantza o intelege fiecare, in parte, asa cum fiecare isi are propriile puncte de vedere, si teorii..Poate ca istoria are ca fundament evolutia mentalitatilor, cea care se citeste printre rinduri..Tot ce e posibil..Acum ne conformam timpurilor, si analizam din punctul/punctele de vedere ale post-post-modernismelor  de tot felul..Bun, si, dupa toate, noi ce mai credem, ce fel sa incercam sa privim un trecut care sa genereze un posibil viitor?
Si cum relativul e in toate, asa concluzionam, ca toate au fost generate de fiintza care sintem..Sintem masura tuturor lucrurilor, si am fost asa in toate, incluzind istoria, cea care ne da lectii de bune si rele din ce a fost..Pentru ca privind in oglinzile istoriei ne vedem foarte clar pe noi insine, nici mai buni, sau mai rai, ci exact ce sintem, cu o precizie matematica..
Viziunile s-au schimbat, istoria s-a intors, si noi am privit destul de surprinsi, toate, uneori placut surprinsi ca adevarul a revenit, si noi am inteles bine ce a fost atunci..Dar am trecut peste toate, si ne-am continuat sa ne ducem fiintzele inainte, spre tot ce timpul ne-a aratat a fi o trecere, printre atitea alte treceri..Si ne-am continuat drumul, posibil infinit, al unor fiintze cumva infinite, printre infiniturile celorlalte fiintze..Si printre infiniturile posibilitatilor ce se vor arata iar, si iar, deschise..Pentru ca si noi sintem parte din tot, mecanisme infinit mici, in ansamblul unui urias mecanism social..

Timpul iubirilor

Privirile se reflecta in oglinzile sufletelor,  le vedem, si le simtim, si ne afecteaza, ne conturba starile de acum.. Sintem dependenti de suflete..Am vrea sa fim impreuna tot timpul, desi stim ca nu se poate..Am vrea sa ne jucam unii cu altii, si sa ne descoperim ce sintem, impreuna..Am vrea sa visam impreuna, sa ne argumentam vietile impreuna, in jurul unui motiv, oricare ar fi el, ca e o bautura, sau o masa delicioasa, sau o plimbare prin locuri de vis..Vrem sa fim alaturi, si acceptam chiar si eforturi, dureri, trairi neplacute, tristetzi, nostalgii, sacrificii, doar pentru a ne simti ca ne traim starile, impreuna..Facem orice ca sa ne stim aproape, desi, iar, e atit de greu, uneori..
Iubirea e uneori, si ea, un sacrificiu..Pentru ca ne cere sa ne schimbam, sa iesim din fiinta de acum, si sa invatam sa ne plimbam, iar, prin univers..Ne obliga sa invatam, iar, sa zburam..Iubirea ne elibereaza de tot ce am fost..Iubim pentru ca vrem sa ne intoarcem la esentele spiritului..Iubim, pentru ca asta sintem, firi pasionale, care isi cauta sensul propriu printre sensurile accesibile..Iubim ca sa ne depasim tot ce vreodata, am fost..Iubim pentru ca doar asa invatam sa speram iar, ca, viitorul e un infinit de deschideri..
Si iubim, pentru ca asa sintem construiti, si totul e afectiv..Cu iubirea putem controla totul..Chiar si timpul.. Pentru ca si timpul se opreste in loc sa admire cum o mare iubire reconstruieste lumile..

Cautari si descoperiri

Lumile au urmat firul timpului, s-au asezat echidistant intre ele, si si-au rasucit paralelismele..Fire infinite si-au aratat culorile, si s-au legat intre ele intr-un dans amintit demult..Apoi toate s-au retras in cilindrii fiintelor.. Formele geometrice au mai dansat un timp, dupa care s-au oprit, ca sa-si schimbe culorile, si formele..S-au rostogolit apoi, ca sa-si rotunjeasca muchiile, dupa care au reinceput baletul..Paralelismele s-au reconstruit in intuneric, si totul a redevenit la fel, cind luminile s-au aprins, iar..Si am vazut iar, in lumina sferica, aceeasi scena de iarna, cu strazi singure, zapada alba, si ferestre cu beculete colorate..Am ramas un timp, sa imi transfer in minte imaginea de pe retina..E o liniste a inchiderilor in sine..E o noapte calma, dupa apusul tristetilor, si bucuriilor..Viata doarme acoperita de noapte, si lumile par sa viseze iar..Am ramas singur cu Timpul, sa ma mai plimb printre imaginile sarbatorilor, si sa imi mai amintesc frumusetile si fastul celebrarilor de altadata..Mi-e bine asa, singur, pentru ca ma simt ca atunci..Am in mine tot, si profit de lipsuri, ca sa-mi refac imaginarile, ca in fetita cu chibrituri..Imi danseaza in fata mincarurile, si luminile, si zimbetele, asa le vad acum..Si toate imi cinta toate cintecele pe care vreau sa le ascult..E frig imprejur, dar sper sa supravietuiesc.. Pentru ca nu vreau sa mor acum, cind toate, si toti imi sint prieteni..
Am facut citiva pasi prin zapada..Ce calda e lumina asta care pare ca s-a reflectat din suflete..Vad, si simt inca, toata atmosfera vesela, dimprejurul bradului..Le zimbesc tuturor la fel, pentru ca imi plac la fel de mult.. Sintem cei mai buni prieteni..Stam alaturi in liniste, si ne conversam pe toate temele din univers..Ne privim direct in ochi, cautind sa ne descoperim toate frumusetile din amintiri..Ne exhibam timid, viata, dupa care incepem sa ne povestim vietile cu un curaj pe care l-am descoperit acum, atit de adevarat..Viata e frumoasa, pina la urma, totul e sa stim unde sa cautam, si mai ales, ce, si cum, sa cautam, chiar daca nu e chiar atit de simplu..

Drumuri discutate

Am stat un timp, cu M, dupa ce am reusit sa-i povestesc despre mine, am stat sa privim, in liniste Dunarea.. M-a privit curioasa un timp lung..S-a uitat cind la mine, cind la peisaj, a baut, a fumat, si m-a intrebat, asa, din senin: Si tu cum vezi toate astea? Am ramas tacut, desi am stiut ca natura feminina din ea vroia un raspuns dat din sentiment: Nu stiu, stai sa ma gindesc, sa-mi revin, eu nu am viteza de reactie a ta, imi trebuie un timp sa imi dau seama de tot..M-am lasat pe spate, pe scaun, si m-am adincit in tot ce trebuia sa fiu, ca sa dau un raspuns..
Stii M, viata e complicata..Si eu sint un barbat singur, si tot ce pot sa spun e un raspuns al meu, relativ..Nu stiu ce dracu ar fi putut fi, pentru ca ce mi-am imaginat ca ar fi putut fi determinare a mea s-a dus pe toate pustiile posibile..?Viata e un rahat, vezi si tu, te lupti singur contra tuturor ca sa te realizezi, faci tot ce poti tu mai bine, inveti, iti elaborezi toata fiinta, ca sa vezi, ca, aproape in toate variantele ti se opun tot felul de fiinte tiritoare si monstruoase care nu au limite..Si atunci? Ce fel sa lupti cu ei, cum sa faci, daca ei folosesc metode lashe si perfide?
Da, mi-a raspuns ea, stiu, nu ma pot pune in pielea unui barbat luptator..Voi, barbatii va bateti ca chiorii, si fara motiv..Si sinteti capabili de barbarii incredibile..Ati omori pe oricine, fara discernamint, doar pentru ca vi s-a opus..Stiu..Mi-e sila de societatea asta masculinizata si fara nuantze, in care totul trebuie distrus.. Sinteti toti obsedati de a reusi, indiferent de viata, si fiintza..Sinteti capabili de crima, toti, doar ca sa ajungeti acolo unde gindurile voastre bolnave v-au ghidat..Sinteti dezgustatori in tot, si veti fi blamati de toti cei carora le-ati distrus vietile..Si viitorul va va arata in toate mizeriile, exact cum va aratati, si acum..
Am ramas perplex..M, eu sint eu, nu sint ca ceilalti..Am partea mea de vina, recunosc, dar nu am omorit pe nimeni..Sint barbat, dar nu am nimic de-a face cu ce a fost..Am trecut si eu prin multe greutati..Si nu inteleg de ce sa fiu eu simbolul ororilor trecutului? Pentru ca si eu am suferit, ca si tine..
Da, a zis ea, sigur..Dar te pot asocia cu multe..
Pe mine? De ce? Nu stiu, a zis ea, intr-adevar nu e vina ta ca lumea arata cum arata..

Drumul regasit al sensurilor regasite

Dupa ce M imi facuse confidentzele care m-au socat, am ramas un pic privind in gol, dupa care ne-am despartit, urmind sa ne intilnim a doua zi. M-am gindit mult, si am rasucit lucrurile pe toate fetzele, ca sa inteleg de ce totul s-a intimplat asa..Am trecut prin toate starile, de la furie si ura, (pentru ca, dupa mine, ea, sau oricine altcineva, nu ar fi avut dreptul sa se joace cu sentimentele cuiva), pina la nostalgii, regrete dupa iubirile ratate, sperantze pentru cele ce poate vor veni, dar si o anumita incredere, un confort al unei legaturi posibile, data de toata discutia..Dupa furtuna de trairi ajunsesem la o oboseala psihica, si la o dorinta de calm, si liniste. Noaptea care a urmat am dormit adinc, un somn fara vise. Dimineata m-am trezit greu, m-am dus la baie, si mi s-a parut ciudat sa ma vad in oglinda un om matur, cind era mai nimerit sa ma vad adolescent, iar..In fine, mi-am facut programul de dimineata, si m-am pregatit de intilnirea cu M..M-am imbracat elegant, dar simplu, sa n-o sperii pe M, si sa nu-i incurc naratiunea vietii, dar imbracat ca de spectacol, ca eram sigur ca ce-mi va spune ea e o poveste interesanta..
Ne-am intilnit la locul stabilit, si am mers sa ne plimbam prin locurile prin care ne plimbasem si atunci cind ne cunoscusem, urmind ca apoi sa ne imbatam intr-un restaurant cochet, cu vedere la Dunare..
Stii, a spus ea, eu eram constienta de atunci, de fapt nu pe deplin, dar destul de constienta de lumea in care traim, lume care nu s-a schimbat deloc..O lume urita, rea, plina de minciuni, manipulari, si mizerii..O lume de care am fugit, si m-am ascuns, cit si cum am putut..Dar nu a fost suficient, si, atunci am incercat sa o dizolv in indiferenta pe toata, sa uit, si sa-mi construiesc eu singura fericirea, din ce puteam, si din ce gaseam..Si, atunci, a aparut el. Mi-am dat seama de la inceput ca nu era nici pe departe ce visasem, dar era un prieten, si un suflet deschis, si sensibil..M-am agatzat cu tot ce puteam de relatia asta posibila, am facut tot ce a depins de mine ca sa fim impreuna..L-am lasat sa se simta liber, nu i-am ingradit nici o pornire, am vorbit tot timpul despre noi, lume, visuri, viitor..A fost singura poveste a vietii mele care mi s-a parut atit de vie, si de reala, de ca si cum as fi visat un vis care n-as fi vrut sa se termine niciodata. Stiu, suna ca un cliseu, sau ca Disney, dar chiar asa era..Traiam ceva impreuna alaturi de un alt suflet..Mi se parea incredibil, ca eu, cea timida, si trista, sa am norocul asta..Am inventat tot felul de situatii, sau jocuri, ca sa ne mentinem relatia, poate pentru ca simteam, ca, incet incet lucrurile alunecau, si ne instrainam unul de altul..Iar unul din jocurile astea a fost sa demonstram ca avem putere de seductie..Si de aici a inceput aventura celor 10 inimi, sa le zicem asa..
Am intilnit tot felul de oameni intre cei 10, tot felul de firi, caractere, temperamente, cu care m-am legat prin tot felul de fire sufletesti..Chiar am reusit sa-mi compun, in minte, o fiinta ideala, asa cum o vedeam eu, atunci, din calitati si defecte ale lor. Seara ma intilneam cu prietenul meu, si discutam despre intimplarile de peste zi..Uneori rideam de cadeam pe jos, alteori deveneam tristi, pentru ca povestile astea aveau si dimensiuni foarte profunde..Dar treceam peste toate, si ne continuam jocul..Asta a fost pina sa te intilnesc pe tine..Prima data mi-ai parut cam distant, sceptic, si inchis, si asta m-a provocat, pentru ca erai ultimul din cei 10, si cercul trebuia inchis..Erai foarte dificil de abordat, imi vorbeai despre stiinte, cunoastere, adevar, natura umana, ori asa ceva mi se parea ca nu le poti discuta in ceea ce era, pentru noi, o posibila cunoastere romantica..Dar, vezi, feminina de mine a intrat in joc, simtindu-te in latura ta umana, si sensibila, cea pe care o protejai foarte foarte bine..Ti-am invatat limbajul, variantele, si ti-am raspuns cu cuvintele pe care am simtit ca le asteptai..La inceput te-am vazut contrariat, apoi din ce in ce mai energic, pentru ca am simtit ca ma vedeai ca un partener de conversatii..Si sa stii ca mi-ai dat multe dureri de cap, ca din cauza asta a trebuit sa studiez destul de multe, ca cu tine nu o scoteam la capat asa usor..Dar, pina la urma, te-am invins, asa credeam atunci, pentru ca te puteam determina sa te conformezi adevarurilor MELE..Acuma imi dau seama ca atunci nu invinsese, de fapt, nimeni, pentru ca eram doi combatantzi pe un front deschis contra lumii, eram, de fapt, alaturi. Ce a urmat a fost, cum stii, un fel de retragere de pe pozitii..Am incheiat armistitziul, si ne-am despartit prieteni..Si, pe urma eu m-am intors la prietenul meu, m-am casatorit cu el, dupa un timp ne-am despartit, si asta a fost..Dar povestea celor 10 a ramas povestea vietii mele, de care, intr-un fel, mi-a parut rau, pentru ca m-am gindit cum ar fi fost sa fiu eu in locul lor, de aceea m-am reintilnit cu ei, si m-am spovedit, ca in fata unui preot..
Am stat un timp pe ginduri, pentru ca m-a nedumerit ce mi-a spus ea..Apoi i-am zis: Bun, asa a fost, si acuma? Acuma, a continuat ea, povestea e deschisa, ca in romanele adevarate. Mergem sa ne imbatam, si sa-mi povestesti si tu despre tine. Mergem asa, tinindu-ne de mina, ca doi vechi prieteni, sa stam la o masa, sa privim Dunarea, si sa ne eliberam sufletele..
Si chiar asa am facut..Ne-am privit direct in ochi si ne-am lasat vietile sa curga, ca si cind am fi fost singuri, pe o barca, dusi de marele fluviu al Timpului..

Spiritul promis

Uneori ma simt constrins, sa ma recunosc in lumi ce mi se arata, asa, in  bucati detalii..Ma vad in piese din alte existentze, care imi vin nestiute, si haotice..
Un trandafir cristalizat in pietre cu proprietati nedefinite..O floare ce apare o data la 100 de ani ce-si sublimeaza parfumul in umbrele cristalizate ale unor pietre de culori incriptate, ale caror contururi le vedem desfacute, acum, dupa atita timp..Pietrele devenite spirit, intr-o lume a cautarilor..
Lumile din noi s-au desfacut in spatii deschise..Ca sa ne arate ca am devenit o extensie a unor alte spirite, pe care le veneram ca si cind ne-ar fi deschideri spre variante posibile ale unor divinitati pe care inca nu le-am cunoscut..
Iubim ce am fi putut fi..Sintem la fel cu tot ce ni s-a promis..Aici, si dintotdeauna..