Zboruri

Daca esti cu adevarat, esti..Daca nu, nu doar nu esti, ci, cel mai probabil, nu vei fi, niciodata..Si asta e cel mai trist lucru din lume..
Dar cind esti, esti pentru ca ai toate lumile din tine care vor sa vorbeasca..Esti pentru ca asa ai fost nascut sa fii, si pentru ca ai vrut sa stii cit mai multe, si ti-ai pus sufletul deschis alaturi de altele, identice, si ai avut curajul sa fii cautator de adevaruri din lumi..Si esti pentru ca ai invatat sa zbori, sa explorezi toate spatiile pe care le-ai vazut deschise si largi, cu orizonturi fascinante..Ti-au placut culorile universurilor posibile, si ai cautat si tu sa pictezi cu ele planse pe care le-ai crezut noi si interesante..Ai simtit formele celorlalte constructii in felul tau, le-ai gindit, analizat, ca si cind ar fi fost facute de tine, mai demult, apoi ti-ai depasit conditia, si ai mers pe propriul tau drum al viziunilor posibil a fi construite..
Uneori simt constringerile ca o necesitate de care sa invat sa fug, alteori mi se par atit de subtile, si insuportabile..Sint de cele mai multe ori acaparatoare si stupide, o da..Ca si cum s-ar construi de la sine, unele peste altele, in siruri si suprafetze limitatoare..
Constringerile astea sint blocante, sint peretzi invizibili creati de mintile cretine dimprejur..Ca sa le poti depasi trebuie sa fii ori indiferent, ori sa fii prea determinat in drumul tau..Si ai o motivatie evidenta pentru asta, ca scopul tau e mult prea inalt ca sa te poata bloca niste constructii artificiale si prost construite..
Zborul nu are limite..Asta e lectia pe care am invatat-o demult, si care imi place cel mai mult..Pentru ca zborul isi depaseseste timpurile, si orice limite construite conventional..