Saturday, January 23, 2016

Eternul clipei

Clipele se leaga unele de altele ca pe un fir invizibil, se apropie tangential, se cerceteaza intre ele, comunica prin mici punti superficiale, ca sa se inteleaga reciproc, parca, apoi se unesc mai bine, sau se separa definitiv.. Clipele seamana cu fiintele unicelulare, au propria lor inteligentza dezvoltata, parca, in timp..Si pare ca isi inteleg si contextul dat de celelalte clipe, de mecanismul intregului care o face pe ea cea unica, si nerepetabila, necesara in tot ansamblul succesiunilor..Una precede, alta succede, conform unor logici superioare, si fiecare isi respecta rangul propriu, cu un pic de arogantza, asa cum respecta rangul predecesoarei, si succesoarei..Pare ca clipele astea sint fiinte care inteleg un loc, si un rol care le e doar al lor..Tot ce se poate..Ar putea fi mult mai complicate decit ne-am imagina noi, cei care le percepem ca fiind construite de timpul lor propriu, doar..Ar putea fi chestii vii cu constiinta proprie, care s-au eliberat de noi, si de timp, si traiesc independent..Clipele in ele insele, care ne-au luat parti din noi, cei care le-am trait, ca sa fie..Desi fara noi ele nu ar fi, pentru ca noi le-am generat..
Bun, ca sa nu mai teoretizam, ele, clipele vin continuu sa ne aminteasca de noi, de cei care sintem, datorita lor..Pentru ca toata viata noastra vis e compusa din clipele acelea, cum e timpul compus din unitati ca secundele, orele, zilele, anii ce au fost, sau vor veni..
Timpul e umbra intelegerilor si trecerilor noastre..Si unitatea de masura a trecerilor noastre, prin timp, ramine clipa, cea infinit mica in propria ei eternitate..

No comments:

Post a Comment