Glaciatziune

Cind zgomotele zilei se retrag catre o alta zi, si cind luminile ferestrelor se sting, incepe sa vorbeasca sufletul, sau ratiunea..Le ascultam, si incepem sa ne jucam cu ideile ca cu piese dintr-un joc de asamblat..
Entitatile sint la inceput goale, doar suprafete inchise, sau deschise, ca niste cutii de carton..Si sint undeva, intr-un loc din spatiu, nemiscate, intr-o asteptare dezordonata..Apoi entitatile se umplu fiecare in parte cu ceva; una cu iubire, alta cu tristete , alta cu nostalgie, senzatii, ginduri, etc..
Apoi, entitatile umplute isi schimba numele, in functie de continut, si se ordoneaza pe un cerc cu raza stabilita ulterior, echidistant, asa ca si cum ar fi virfurile unui  poligon regulat. Si toate incep sa se invirta accelerat, in jurul unei axe fixe care trece printr-o inima imaginara..Apoi planul poligonului aluneca de-a lungul axei, ca intr-o incercare de a scana tot..Miscarile se repeta pina inima oboseste, si atunci totul incetineste pina la repaus, iar continutul entitatilor se intoarce in inima, inapoi..
Si se aseaza peste toate linistile adunate zapada, fulg cu fulg, incet, pina albul acopera tot ce a fost, si incepe o hibernare glaciara..Intr-o lume glaciala, de cristale si suflete congelate..
As vrea ca dupa iarna sa vina toamna, primavara, vara, toamna, si iar iarna..Sau ceva asemanator, ca prea se repeta anotimpurile identic..