Utopii

E bine sa visam..Sa ne imaginam tot felul de lumi, mai bune..
Poate ca intr-un univers de asta, asa, paralel, eu eram iubit, si aveam linga mine un om care sa ma inteleaga.. Cu tot..Cu ce sint..Asa, dificil, si singur..
Si, poate, intr-un univers paralel, as fi avut ceva ce nu imi imaginez..Nu stiu ce anume..Ceva care sa ma faca sa simt ca exist, si ca pot comunica liber, cu toti..Si ca ei imi pot fi prieteni..
O lume fara granite, si religii..Cum spunea intr-un cintec John Lennon..Ce frumos..

Vis

Cred ca am viziuni care nu sint conforme..Sau ceva..E asa, albastru, imprejur..Culori peste tot..Turcoaz de Caraibe, bej de nisip, si verde de palmier..Cerul si apa la fel de albastre..Cu nori artistic desenati, si reflectati..Cu o caldura care simt ca ma acopera..Cu un aer ce tot vine, de undeva, dintr-un infinit al lumilor..
Sint beat..De beatitudine..De tot..E bine..Daca as muri asa, nu mi-ar parea rau..
M-am trezit..E intuneric..Ce frumos am visat..Ce uimitor e dincolo..Mai bine ma culc la loc..Poate visez si o petrecere pe plaja..Poate ca acolo, pe plaja, sint, de fapt..Si viata asta, de dupa vis e doar o alternativa.. Un univers paralel..

Noroc de septembrie

Cind si cind am in minte asa, un timp de toamna..Nu stiu de ce..Poate pentru ca am regrete care revin.. Si aud iar, asa, printre zgomotele lumii, melodia aceea de demult..Try to remember, the kind of september..When life was slow, and grass was green..Ce autentic in tot..Sa iti imaginezi cum septembrie e iar, acum, si noi ne mai uitam unii la altii, confuzi..Cum ne intrebam iar aceleasi intrebari, stiind ca, iar, nu vom primi raspunsuri..Intr-un septembrie de anotimp, care ne mai umbla prin ginduri..
Sintem iar intre oglinzi, care, parca, se joaca cu reflexiile..Si ne arata atitea..Noi..Si o toamna, in spate, pe fundal..In spatiul acela care s-a umplut cu frunze, copaci goi, si atitea ploi de o absurda tristete..
Sintem iar in unele locuri, despre care mai spun povestile..Cind ne simteam atit de bine sa evocam tot.. Tot ce apartine unei lumi trecute, dar, care, traieste atit de fabulos in noi, inca..Lumile lui septembrie..Lumile unor amintiri calde si rotunde, si atit de delicioase..
Try to remember..Viata toamnelor traite cu fericirile inconstiente ale virstelor..Cind aveam curajul sa punem pe masa vietii tot, si sa ne imaginam ca doar tristetea asta a anotimpului mai poate depasi depresiile ce vor veni odata cu frigul iernilor..Pentru ca tristetile astea erau un fel de ziduri, pentru atitea fericiri interioare..
Ne amintim, pentru ca ne face bine..Si pentru ca lumile acelea chiar merita..Chapeau bas! A la votre!

Talent

Am citit mai demult, parca in almanahul Anticipatia o povestire, se numea Cassandra, despre o tipa cu capacitati de predictie in viitor, care avea viziuni ciudate, si care isi traia viata intr-un fel de drama continua, pentru ca putea anticipa tot ce se putea intimpla..Ea vedea fiintele ca prin raze X, ca un fel de umbre, si totul, imprejur ca o lume de ruine, care se prabuseau..In fine, nu mai tin minte care era sfirsitul povestii, stiu doar ca se indragostise de cineva care ii parea mai real decit ceilalti, si ca fusese inselata..Ea, cea care putea prevesti exact viitorul, dar, care, era considerata nebuna de ceilalti..
Am ascultat iar melodia Cassandra, de ABBA, si mi-am adus aminte de ce am citit mai demult..Ce interesant.. Ma gindesc, oare cum ar fi sa stii tot ce ti se va intimpla?
Poate ca talentul tau te ajuta, in viata..Poate iti aduce success..Sau, cine stie..Pentru ca talentul e un dat.. Ramine doar sa vezi daca te ajuta in ce-ti propui sa devii..Dar, el, in sine, talentul, e un lucru uimitor.. Si merita sa-l celebram..Pentru ca, daca e sa fim seriosi, restul celorlalte din viata, sint pure iluzii..Nu?

Sarbatori noi

La mulzi ani! Mericrizmas! Toate sarbatorile de iarna sint puse in prima luna de iarna, si pe urma, ciuciu..
Si ce intense sint, Craciunul, se taie porcul local, se fac mincaruri grase, se bea mult, hai mai toarna un paharel, se danseaza, toti sint veseli ca au supravietuit si anul asta:)) Pe urma revelionul nene, alt motiv sa ne facem prastie. Pai na, daca murim miine si ramine alcoolul nconsumat? Nu? Si asta e motiv de alte petreceri, iar mincam si bem pina cadem sub masa..Bun..Dupa care, liniste..Da o liniste din aia nefireasca..Nu pricep de ce nu au aranjat sarbatorile astea mai uniform, pe toata lungimea iernii, ca sa fie mai natural..In fine..Mai vrem sarbatori! Ca daca nu ni le da, le facem noi..Ca meritam..Ca si asa viata asta e scurta..
Zic sa ne punem pe inventat..Ca imaginatie avem..Feliz navidad! Vint din pupa! (asta e din alt film)..

Fiintele timpului

Spatiul e o constructie proiectata pe timp..Pe un ecran care se misca, si care ramine stabil doar acum, in clipa asta..
Am ramas aceiasi..Chiar si atunci cind toate, imprejur s-au schimbat..Noi, ce conformi..Care au acceptat doar reflexiile din oglinzile care aveau logicile noastre..
Ma mai gindesc la ce am trait..La toate experientele de acolo..Si ma gindesc daca totul e cum am crezut ca ar fi putut fi..De fapt, ce mai conteaza..
Noi traim acum..Pur si simplu..Cu tot..Daca am fi trait in anul 5000 am fi fost cu totul altfel..Altfel de fiinte..
Soarele nostru mai are de trait cam 5 miliarde de ani pina sa se stinga..Pe linga el, viata noastra pare o gluma..Ce nasol e sa stii ca vei muri, dupa un timp..Ca tot ce ai facut va fi sters de timp, asa..Si ca vei fi uitat, de toti ceilalti..Desi, chiar daca ai fi fost un remarcabil, omenirea, in generozitatea ei, iti va pastra, in istorie doar numele..Si asta doar daca ai fi adus ceva memorabil..
Ce uimitor..Traim prin memoria celorlalti, citi vor fi fost..Citi prieteni, citi dusmani..
Noi venim dintr-o lume, de undeva..Dintr-un colt de spatiu, si de timp..Venim..Si plecam, la fel..Spre un colt de spatiu, si de timp..Plecam fara sa lasam prea multe urme..
Sintem fiinte trecatoare..Si asta cred ca ar trebui sa constientizam..Ca venim, ca sa plecam..Asa..

Privirile ramase

Cred ca am trait intre lumi..Cele care au fost, cu valorile lor..Lumile alea, care se vedeau in ceata, din trecut, rigide, si lumile astea, noi, care apareau, din aceeasi ceata..Asta mi s-a parut fabulos..Sa vezi cum se sting trecuturile, ca sa dea nastere la ceva nemaivazut, inca..E un mare, si unic privilegiu..Si am constientizat ca etern, in tot, e doar transformarea..Drumul inainte..Cu valorile elaborate a ce a fost, mai demult..Si ma simteam ca intr-un joc, in care toti etaleaza tot, si in care, doar adevarul conteaza..Un joc in care doar unele mize au reusit..Cele care au pariat pe evolutie..Este enorm de spus, pentru ca toti am trait asta..
Supravietuim confuziei lumilor..Ne cautam un drum, si o identitate printre schimbari..Sintem ce a mai ramas din noi, dupa toate..Mai privim spre lume cu ochii copiilor de atunci..Care eram..

Generatii

Totul e foarte complicat..Dupa atita evolutie e normal..Au avansat toate..Avem o stiinta incredibila..Si o media care a atins un maxim de manipulare, si dezgust..Avem variante technologice la care nu am visat, cu putini ani, in urma..Avem..Lucruri noi..Technologii care ne-au modificat mediul..Si care ne-au transformat profund, si pe noi..
Sintem la un click distanta de cunoasterea omenirii..Asa ceva nu au visat nici cei mai libertini dintre ginditori.. Sa ai access la tot, oricind, si oricum..Sigur, ca varianta pentru perioada asta a evolutiei noastre..Pentru ca, sigur, ai putea sa te gindesti ca generatiile de dupa noi vor putea comunica prin telepatie, toti cu toti..Daca va mai fi necesar..
Ma gindesc la mine..Cum am fost eu..Ce bine ma simteam ca puteam sa analizez si elaborez chestii ce veneau din mediul meu..Si cum simteam ca ma detasez de ei, de toti, si ca pot gindi liber..Facind o sinteza, la tot..Asa, pur, si simplu..
Generatiile de acum fac la fel ca mine..Vad, gindesc, analizeaza, si isi depasesc conditia..Fara complexe..Fara remuscari..Merg inainte firesc, cu vointa cu care si eu o faceam, la virsta lor.. E normal.. Traim atit de multe transformari..Atit de rapide..
Generatiile depasite se mai agata de trecutul lor..E normal..Doar ca nu vor rezista mult..Pentru ca timpul se misca foarte repede..

Centroid

Avem intotdeauna un punct de referinta, pentru momente..Un punct fix, imprejurul caruia ne rotim substanta fiintelor..La care ne raportam continuu..Punctul origine, matematic definit..Fata de care facem tot felul de miscari, si gesturi..
Avem si un punct reper al vietii..Care se misca, si, fata de care, punctele momentelor par niste pozitii atit de relative..
Avem puncte, sau repere, de toate felurile, in orice moment..De care ne legam fiintele, tragind linii drepte, sau curbe, linii de stari, si nedeterminari..Viata ne e un graf cu virfuri, laturi, si variante..Intr-o lume cu foarte multe dimensiuni..Dimensiuni determinate, sau nu, dar atit de stabile in instabilitatea lor..
Traim legindu-ne de atitea..Mai mult sau mai putin vizibil..Sau subtil..Traim construind legaturile vietii..Care sa ne justifice substanta fiintelor din noi..Cea care e reperul pentru imprejururile de acum..Centrul universurilor posibile..Si care ne dau energia vitala..

Valori transmise

Traim angrenati intre atitea mecanisme..Ca-s sociale, spirituale, sau de alte naturi, determinate, sau nu..si noi ne simtim ca niste roti care trebuie sa se roteasca intr-un anume fel cind li se cere sa se conecteze..
Traim intr-o societate-ocean de informatii si date..In care trebuie sa comunicam, raspunzind conform la intrebari..Sintem asediati de tot..Mediul ne obliga..Interesele proprii, la fel..
Prea mult stress..Asta nu e viata, e doar o robotizare metodica..Natura noastra profunda e alta..Sigur, trebuie sa si socializam..Dar nu sa devenim dependenti..Ma rog..Daca putem si alege..
Fiecare are felul lui propriu de a gindi, si simti..Unii sint buni la ceva, altii la altceva..Si, fiecare ne cautam un drum in viata care sa ne fie conform cu propriile valori..Unii vad o satisfactie in a se imbogati, a face bani, a deveni mai puternici social..Foarte bine, e un fel de a fi fericit..Si incurajat de societate..
Eu cred ca cel mai adevarat fel de a trai e sa poti gindi liber..Si de a-ti putea desfasura imaginatia..Asta da, e ceva profund adevarat, si nu iti va aduce regrete..Sau, ma rog, regrete mai mici..Ca acelea de a nu fi devenit bogat..Dar asta nu e asa ceva de neiertat..
Sigur, lipsa unei familii, sau a unor prieteni e un motiv de regret..Dar, cumva, poate ca in tot ce ai facut a fost ca si cum ai fi avut satisfactia  de a fi avut mai multe familii, si copii, toate spirituale, desigur..Poate ai trait mai multe vieti concentrate in una..Cine stie? Nu e usor de analizat, si comparat..Pentru ca tu traiesti singur, tot, asa ca toti, si, nu e nimeni sa te critice, sau incurajeze..Si iti asumi tot..Si reusite, si esecuri, impreuna.. Totul e sa fi lasat ceva, in constiinta celorlalti..Ceva cu adevarat important..Nu?

Valorile vietii

Azi a fost frumos..O zi de primavara, asa, in mijlocul iernii..Un cer albastru, si un soare mare si plin de lumina.. A fost ca o venire a primaverii inainte de timp..Sau poate o pacaleala de iarna..
Acuma, cind ai cu tine omul vietii tale, care sa-ti inteleaga gindurile si pasiunile, poate prea putin conteaza anotimpul de afara..Pentru ca, atunci, traiesti ce simti..
Care ar fi felul optim de a-ti trai viata? Adica ce sa faci, ca timpul sa fie de partea ta? Si cum sa faci? Sa-ti faci vise, si sa cauti sa le urmezi? Sa ai idealuri in minte, pe care sa le cauti, orice ar fi? Sa fii dus inainte de anumite idei adevarate? Sau sa traiesti momentul, asa cum este dat el, si sa incerci sa-l faci mai bun?
Poate ca e inteligent sa ai si idealuri, dar si sa-ti traiesti clipa..Sa le imbini pe toate, intr-un fel, pentru ca viata e amestecata, si neliniara..Aici mai conteaza si norocul, dar si valorile tale..Si fiecare viata, daca o studiezi, e o mica opera de arta construita din mers, in timp..
Oricum, si orice ar fi, viata ne e limitata, si nu stim niciodata cit va dura, si cum sa o programam..Incercam doar, traind ce traim, sa invatam, si sa adunam valori..Materiale, sau spirituale..Fiecare, dupa posibilitati..

Traditii si decolari

Mai nene, ce e limba? Adica, care e scopul ei? De ce s-a inventat, si cum functioneaza? Si zic asta pentru ca, se pare ca limba romaneasca e din ce in ce mai greu de folosit..E inzorzonata, aranjata, fardata, coafata, plina de tot felul de reguli, metode, artificii, care mai de care mai detaliate, ca te uiti la ea, la limba romaneasca adica, si te miri ca nu s-a blocat, ca mai functioneaza inca..Ca doar scopul e ca sa comunici cu ea, nu ca sa te dai mare ca ce multe cuvinte alambicate stii..Adica sa spui IDEI, nu lucruri stupide.. In fine, oricum limba va evolua spre simplificare, e clar asta, altfel si-ar pierde ratiunea de a fi..Ca doar nu vorbesti ca sa te afli in treaba, nu? Si, oricum, vorba lunga, saracia omului..
Ma mai uitam la poeziile patriotice romanesti, alea scrise ca sa motiveze patriotismul local..Mai nene, or fi fost actuale pe vremurile lor, si cind se lupta in razboaie grele..Dar acuma? Pentru ziua de azi sint bune doar ca obiect istoric..Ca e cu totul alta lume..Si multe altele..
Societatea romaneasca are prea multe legaturi cu trecutul, si poate de asta evolueaza mai greu.. Trebuie regindit totul, ca sa fie cit de cit actual..Altfel cine stie ce se va intimpla..
Plus, ca vorbeam de patriotism..Desi romanii antici spuneau ca tara lor e cam acolo unde le e bine..Ce gindire pragmatica si moderna..Clar..Azi Pamintul s-a cam globalizat, granitele incep sa dispara, o sa fie totul o tara doar, cu un guvern global..Si ar fi mai bine, pentru ca vor disparea razboaiele..Ca nu vor mai exista state separate, care sa se razboiasca intre ele..Na, alte vremuri vor veni..Legati-va centurile de siguranta ca decolam spre ele..

Secvente suprapuse

S-a asezat praful timpului peste tot..Peste tot ce a trecut, asa, aproape neobservat de incet, in miscarile aparente..
Mai vizitam uneori amintirile..Sau poate ne viziteaza ele..Sau poate ne intilnim asa, din intimplare, pe strada, sau in parc..Sau atunci cind intram adinc in noi insine, si ne inchidem acolo, un timp..
Imi plac filmele din perioada lor de glorie, cind erau vedete mari, idei interesante si surprinzatoare, si intimplari neobisnuite..Asa..Si filmul se intimpla, si, la un moment dat, eroul traia un moment deosebit, si atunci secventele se derulau cu incetinitorul, dispareau sunetele, si se auzea doar muzica..Era ca si cum se blocase timpul real, si totul trecea intr-un alt univers..Ca in Rocky, in scenele de bumbaceala, sau de antrenament, sau 2001 Odiseea spatiala, etc etc..Foarte interesant..Chiar, se spune ca in viitor se va ajunge la un asa nivel de grafica pe computer, ca oricine va putea sa faca un film virtual, cu actori virtuali, locuri, peisaje, etc..Doar imaginatie sa ai..Cine stie cum va evolua lumea..Dar va fi interesant, probabil.. Altfel n-ar avea nici un haz..Nu ca ar trebui, sau ceva..

Eu, asa

Ceva e ca si cum ar veni de deasupra, din ce simtim, parca, cu toti, intr-un fel..Si ceva e ca si cum simtim ca primim energie cosmica..Un om e o varianta a firii..Cu tot..Cu tot ce e in el..Cu sexul propriu..Cu atitudinile proprii..Ca si cum..Iar restul ramine deoparte..Cu toate variantele imaginate..Cu tot..Oricit am fi de ce am fi, posibil..
Am uitat unde sint, ma uit doar imprejur, si caut sa-mi imaginez..Cine, unde, cum sint..Ca varianta de a fi, intre lumi..Eu, asa, pur si simplu..Nu?

Noi, printre ceilalti

Poate ca nu conteaza trecutul fiecaruia..Ce a fost, a fost..Adica am studiat un domeniu, asa, din pasiune, dar, viata, cu toate meandrele ei ne-a aratat alte posibilitati..Si atunci am mers pe alte variante..Asa..Am invatat din mers, sa ne construim un alt drum..Si ce fabulos de frumos e totul, privit asa..Ca nu, tu esti specialist in ceva anume, perfect definit, dar, te indrepti spre o alta varianta de destin, pentru ca ai si alte talente..Imi plac oamenii astia, cu spirit, si resurse, care se pot duce pe alte directii..Pentru ca imi par atit de speciali, si adevarati..Sint deschisi..Si asta e rar, cred..Atit de mult cit ar fi suficient nu doar sa ne uimeasca pe noi, cei privitori, cit sa-si faca lor insisi un drum nou, printr-o noua realitate..E uimitor..Si ma gindesc la ei, asa cum ma gindesc si la mine, si la tot travaliul asta necesar, ca sa devenim ceva nou si util in societatea asta atit de schimbatoare in stiluri, si atitudini..
Stii, am muncit mult pina aici..Am fost ca salahorii..Am tras din greu, am trecut peste multe mizerii, si cretini, ca sa incercam sa fim, asa, printre tot ceva ce chiar sintem..Acuma ca pot reusi sa devin in anumite domenii chiar nu ma limiteaza..Pentru ca doar eu imi stiu variantele de a fi, a munci, si a deveni..Mi-e perfect paralel de tot ce a fost, mai demult..Nu depind de joburile alea, asa cum nu cred ca pot depinde de criticile unor altora..Sint eu, cu ce sint, asa cum pot fi, prin ce sint, si cum sint..Am o capacitate care poate gasi solutii ingineresti, si poate anticipa, descrie, spune, vedea, etc..Asa..
De multe ori fiinta noastra e redusa la anumite capacitati..Care te mira..Pentru ca nu reflecta nici macar 5
% din tot..In fine..
In ritmul asta universal mai vin linisti..Si alti oameni..Care ne accepta, si ne sustin gindurile..

Labirinturi de variante

Un text e o constructie, o alaturare de secvente, care pot contine si descrieri, trairi, actiuni, cum se spune, un melanj de liric, si epic, asa, care sa arate ceva, care sa creeze in mintea cititorului un film, in care e si el un erou..Sau ceva..Un text e o fantezie, o alaturare de cuvinte si imagini bine facute, ca sa dea ideea de posibil, fie ca e real, fie ca e poveste, cu toate libertatile permise sau nu..Dar, pina la urma, textul e ceva ce il asamblezi din cuvinte, muncinda ca un rob ca sa gasesti chestia potrivita, la momentul potrivit, care sa se potriveasca, si sa faca un mozaic-ansamblu stabil, si legat..Ma rog, cit de cit, pentru ca si la analiza unui text sint foarte multe variante..Unii vad valoare in ceva, altii in altceva, e cu dus-intors totul, pentru ca viata textului depinde de inteligenta, educatia, si imaginatia cititorului..Unii scriu ca sa reproduca imaginile din mintea lor, altii scriu din orgoliu, altii din plictiseala, sau ca sa-si explice lor-insisi cite si mai cite..Scrisul e o forma de manifestare, adica poti construi din cuvinte tot felul de lumi, pentru tot felul de oameni..Poti scrie ca sa arati lucruri practice si imediate, sau ca sa explici anumite chestii, dar scrisul are partea lui de abstract, adica de subiectivitate, sigur, pentru ca-cuvintele au semnificatii speciale si diferite, pentru fiecare..In scris sint foarte multi specializati pe domenii inguste, ca in stiinta, sau arta..Sint carti peste carti scrise de la aparitia tipariturilor..E un morman de cunostinte adunat, in timp, poti gasi, practic, cam orice..Totul e sa si intelegi ce citesti..Adica sa fii capabil sa inscrii anumite valori pe o scara cit de cit universala, sa simti cum este, si functioneaza mecanisemele lumilor..Ceea ce cere, evident, multa munca, cunoastere, spirit, relaxare, si intelegere, si, care, apare in timp..Nu poti intelege ceva la un anumit nivel, pentru ca pur si simplu te depaseste..Dar il poti intelege mai tirziu, cind nivelul valorilor tale atinge acel nivel..
Cunoasterea lumii ti-o construiesti singur..Poti avea sansa unei educatii, de devreme, sau, daca nu, poti munci singur la separarea valorilor, si atunci recompensa rezultatului e mult mai mare..Dar totul, fie ca e cu ajutor din exterior, sau nu, se bazeaza pe munca ta proprie..Si nimic nu e mai greu decit travaliul intelectual..Oho.. Ce greu este sa iti depasesti propriile lumi, si sa inveti sa o iei de la inceput iar, si iar..Si asta, tine minte, nu doar depasindu-ti propriile inertii, cit trecind peste atitea si atitea prejudecati venite de la societate..Ca e plin de minti inguste, si cretini, oho, ei sint peste tot, ei decid, ei conduc, pentru ca cica ei au minte manageriala, aha..Pina cind se vor supara inginerii pe idioti, si vor lua conducerea..Ca na, inginerii, oricit de anosti ar parea, au o minte si o imaginatie cum rar intilnesti, chiar si la scriitori..Spun din incercate, traite pe viu..Si nu sustin cauza inginerilor doar pentru ca si eu sint unul..Nici pe departe, pentru ca totul e dupa o mare evaluare, a tot, cita a fost posibila..In fine..Viata si socialul decid..Acuma e asa..Sa vedem cum va fi pe viitor..

La route chante
Quand je m'en vais
Je fais trois pas...
La route se tait

La route est noire
À perte de vue
Je fais trois pas...
La route n'est plus

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n'a
Pas assez

Mains de dentelle
Figure de bois
Le corps en brique
Les yeux qui piquent

Mains de dentelle
Figure de bois
Je fais trois pas...
Et tu es là

Sur la marée haute
Je suis montée
La tête est pleine
Mais le cœur n'a
Pas assez

Lhasa de Sela La Maree Haute
gasita intr-un interviu foaaaarte interesant cu CTP 

Timp evident

Pasiunea ne conduce uneori logica..Si ne lasam, si noi, dusi de pasiuni, cu placerea unor copii ce descopera senzatii noi..Ca si cind..
Drumurile prin oras ne mai arata locurile pe care le mai avem, in amintiri..Si ne mai ducem in vizita, prin oras, asa, ca sa ne revedem trecuturile, sau ca sa descoperim alte posibile amintiri..
Vedem imprejururile cu pasiune..Traim asa de intens tot..Ne lasam inconjurati de imaginile vazute, pe care le suprapunem celor din amintiri..Si ne place atit de mult sa ne complacem in placerile vinovate de atunci, cind gustam atitea variante, si experiente noi..Ce zimbete frumoase ne apar venite de la atitia oameni frumosi care ne mai populeaza amintirile..
Azi locurile s-au mai schimbat..Dar mai au, in ele frumusetea de atunci..Atunci, cind eram asa de tineri, si frumosi, si naivi, si cu toate visurile la vedere..Si indecenti..Si cind puteam visa asa de nepermis..
Azi locurile sint transformate..Desi, cumva, nu cred ca ne afecteaza, pentru ca noi, oricum, raminem cei ce sintem..Azi retraim, traind..Si pasional, evident..Perfect identic..De fapt, poate azi sintem mai lucizi, ca niciodata..Asa cred..Timpul ne-a dat ceva intelepciune, si spirit de aventura..In rest, toate la fel..

Ceva oricum

Lumea asta e o varianta de variante de variante posibile si imposibile, amestecate in toate felurile imaginabile.. Na..Cind eram mic am fost in tabere pionieresti, cu multi copii..Si traiam impreuna, asa, ca si cind am fi fost legati afectiv..Cind eram la Navodari, la Delfin, cu echipa de fotbal am cistigat campionatul pe toata tabara..Am jucat si eu, la inceput, dar pe urma m-au dat afara..Si, la sfirsit, cind ma manifestam, asa, ca tot omul, fericit de rezultat, un bou m-a intrebat ca de ce ma bucur, ca doar nu am participat cu nimic.. Corect..Asa e, eu am fost doar un joker, fara putere de decizie..
Habar n-am, nu sint genul care sa impuna ceva, pentru ca ma simt mai confortabil sa stau sa privesc.. Cind observ e mai bine..Nu-mi place sa decid ceva, sau sa trebuiasca sa ma cert pentru ceva..De asta nu pot sa conduc, pentru ca mi se pare absurd ca sa fiu contestat de altii care nu se pricep, si doar isi dau cu parerea.. Si de asta stau asa, pe margine, ma uit, si ma gindesc la variante..Asa..Hahaha, e fabulos..Ma simt de parca m-am nascut prea devreme..Sau ceva..Oricum..De fapt..Asta e..

Parti

Ceva vine din ceva, sau de undeva..Si te face sa simti ceva..Sau altceva..Pentru ca simti ca acel ceva e, cumva, legat de cineva..Si stii ca acel ceva a impresionat pe cineva, si te gindesti daca si pentru tine inseamna la fel de mult..Uneori da, alteori mai putin, dar cevaul acela ramine ca o varianta posibila pentru vremurile cind te incearca o mica depresie..Ma rog..Mai ales ca e un ceva cu puteri posibile asupra unor persoane..Si te gindesti ca ar putea sa fie bun si pentru tine..Acuma, bine, sintem oameni maturi, vaccinati, si nu mai credem in povesti, sau altele..Adica chiar nu ne lasam impresionati de pacaleli..Chiar daca sint multi care fac asta..Treaba lor..Noi credem in, mmm..Chiar..Oare ce ar mai putea sa ne impresioneze? Ce, din toata lumea asta mare? Sa fie ceva material, practic, sau doar ceva indus, prin metode psihico-emotionale? Greu de zis.. Ca fiinta noastra e o chestie care e greu de inteles..Si schimbatoare..Na..
In alta ordine de idei, ma uit la lume, asa..Si ma gindesc, ca sint pe lume, barbati, si femei..Fiecare cu caracteristicile psiho-afective proprii, si cu corpul, la fel, propriu..Ca barbatii sint atrasi de femei, e clar, pentru ca na, femeia e finuta, draguta, placuta, sensibila..Bine, o mai ia ea razna uneori, e de inteles, dar pe ansamblu e ceva care chiar atrage, si merita sa o iubesti..Dar cum naiba, tu ca femeie, sa iubesti un barbat? Adica ala grobian, urit, scirbos in cele mai multe cazuri, mitocan, paros, si absolut indezirabil? Ha? Chiar barbat fiind, punindu-te in mintea unei femei iti dai seama ce mare dilema existentiala ai..Sa iubesti asa o creatura, hahaha..Nasol sa fii femeie..Din punctul asta de vedere..Bine, acuma nu vreau sa-i critic pe barbati, pentru ca au si ei meritele lor..Dar au si multe avantaje, asa e..De fapt, probabil totul nu e de ce parte a sexului esti, cit de care parte a spiritului..Sau ceva..Bine, sint multe de spus..Asta e o tema infinita..