None of us

I've received the sounds that dropped from there..As if I was the chosen one..To hear that..And to understand..To say it after, to all..To receive back all those thoughts..Again..And..
You are the only one that sees your reflections in those mirror-eyes..The one standing in the middle..Keeping the ticking alive..
The worlds are the same..Whatever ever happends..At any time..

Atingeri

E simplu..Jocul tau e in fata lumilor jocurilor celorlalti..Firesc..Pentru ca jocul tau e parte din tot.Din ce..
Sintem ce simtim din ce au fost atingeri..

The eyes of them

The unknowns are pieces of what could be..Of ..We listen to the voices that still talk in between all rhythms that play harmonies, that we thought about..And think..And see..And remember..
The thoughts are coming in flows un-anticipated..As naturally as in dreams undreamed yet..As in phrases unexpressed..As in voices that never sayed yet something..
We still see each other..If you think, than you really are a part of what we stiil are..We all..In a sense of the whole assembly..
A thing is what was, in pieces, part of an imaginative world, as part of our innerselves..A part untold yet to others..
You see me as I see you..With imagination..Being with limits brought by some..Limits that limit as if you are surrounded by mirrors of all's watches..As if you are captured by they're ways of thinking..
In between us is only a world that understands whatever it can..Limited by..
I am me myself, to be ever myself..As if singing alone my own harmonies..In a way..

A drop still suspended

As if it is, or as if it was..Versions of ways built before, for our possible destinies..Sharing a parallelism acquired from around..From all presents and pasts, that are still revolving..Or translating..From here's origin point..To..All..
Don't really remember what I've lived..All I do is to watch, and try to remember what was, then..To try to bring in this present all the pasts..An to try to understand how it all changed the egos of me..
I keep my confusions for stability, only..For the stability of the ways that I've never tried..And for what I still am, somehow, now..For me, as a part of the whole..
There is a part of us in everything to be discovered..Like parts of all the universes existing, and, yet, unexplored..
You and I share same arounds..Same silhouettes of pasts..As if we lived those unspoken worlds of before.. As if we stopped a drop of time that is blocked and suspended by our wish as entities, only..

As if

Privim cum putem..De cit de deasupra putem..Cautind sa intelegem cit mai mult din toate conexiunile posibile..
Habar n-am nici din ce lumi am venit, si nici in ce lumi ma duc..Ma uit doar la ce armonii imi cinta cei ce imi sint, sau nu, cumva, cumva, imprejur..
Mai auzi ce iti spun drumurile? Sau oamenii ce te-au intimpinat in atitea gari? Cu figurile lor dragute si placut anonime? Mai vezi contururile lumilor in care ai aterizat? Mai simti ce ai simtit atunci? Mai crezi ce ai crezut atunci, cind erai inconjurat de sufletele atitor apropieri?
Fiinta ta e inca obosita dupa atitea treceri..Ai fost un trecator care si-a apropiat trecerile, ca si cind ar fi fost doar ale lui..Ai trait atit de intens printre toti cei care ti-au fost alaturi..Ai platit cu monede ale timpului tau viata printre atitia ceilalti..Ca sa te simti cum ai fi putut fi..
Te mai privesti..Ca sa..
Viata te mai indeamna sa..Ca sa fii sa nu..Ca sa te poti privi, asa..Sau asa..Fie ca..Sau ca nu iti pasa..
Viata e un click fara inceput..Care sa aiba legaturi cu cevauri pur comerciale..Sau nu..Cu ceva orice, care sa aduca la suprafata chestii pe cit de comerciale pe atit de dezgustatoare..Si scirboase..Care sa ne faca sa ne simtim intr-un fel cum n-am fi vrut..Asa..
No need to ask if..We follow a trail that's weird in our sense of feeling about..

Eternuri identice

Avem atitea frecvente in aerul asfintiturilor..Care se intrepatrund in tesaturi de radiatii invizibile..Si care emit undele propriilor fiinte..
Ma mai uit la contururi, si la privirile dintre ele..Ma uit la fiintele care se invirt in cercurile lor proprii..Si la cum emit toate eurile, in eterul dintre spatiile celorlalti..Ma mai uit..Pur si simplu..Ca la existente ce si-au aterizat fiintele dupa multe calatorii absurde printr-un spatiu gol..Ca la suflete ce si-au cautat mult timp o comunicare.. O fiinta oglinda, in care sa-si reflecteze imaginile..
Ma mai uit la toti, ca si cind m-as uita la unul, care sa-i simbolizeze pe toti..Cu tot ce sint ei..
Simt ca si tu te simti absurd..Pentru ca natura ta omenesc profunda nu se mai regaseste, de fapt, prin absurdul cotidian..Esti un strain intr-o lume instrainata..Ca si mine..
Stiu ca toate se transforma intr-un fel, sau altul..Si toate devin ceva..Iar noi urmam drumul lumii..Ne adaptam din mers, si cautam sa semanam cu reflectia din oglinda..Pe cit putem..Pentru ca noi, de fapt, alergam pe drmurile lumii..Pe acelea pe care ne gasim un sens..Si unde sintem, cit de cit, acceptati asa cum sintem..Cu valorile proprii..Pe care le-am dobindit..Luptind..
Astazi e care pe care..E o lupta fara reguli, in care cel mai adaptat invinge..Stiu ca lumea nu mai are rabdare sa-si trieze valorile..Inghite tot, accepta tot, si lasa deasupra tot ce pare sa straluceasca..Astazi e o batalie de aparente, care sa simuleze esentele..
Avem astazi asfintituri..Care mai seamana cu celelalte..Doar ca au alte variante de aparente..In rest sint perfect identice..

Cuvintele timpurilor

Gindurile noastre complicate, ca reflectii ale lumii asteia complicate, sint prea complicate ca sa fie exprimate in cuvinte..Fie ele si cuvinte-simboluri ultra super elaborate..Pen'ca toate sint de fapt lumi netraductibile in cuvinte dom'le..Sint trairi plus ginduri plus senzatii plus amintiri plus toate celelalte..
Asa ca, na, ce scriem e un fel de rezumat super sintetic la ce e..O trunchiere..
Cuvintele isi au limita lor si sint aproximative..Adica sint chestii idealizate, asa cum sint formulele stiintifice.. Doar ca exprima..Si se dau mari, ele, cuvintele, in expresii..Se exagereaza pe ele..Si cica ele, cuvintele, acopera mai mult formele, si nu fondul..
Vezi tu, cuvintele sint o entitate..O inventie a omului, care sa exprime ceva..Ele sint un instrument de comunicare, si nimic mai mult..Ele spun exact ce are de spus omul..
Constiinta noastra citeste printre rinduri..Cind poate, si cind are ce sa citeasca..Altfel nu putem da vina pe cuvinte doar pentru ca unii vor sa ne prosteasca, sau sa ne pacaleasca folosind cuvintele..In nici un caz.. Inteligenta foloseste cuvinte ca sa spuna idei..Iar noi, cei care gindim totusi cu mintea noastra, putem face diferenta intre adevar, si manipulare prin cuvinte..
Ma gindeam la Eminescu..Cum i-au luat expresii, sau fraze, si le-au interpretat propoagandistic..Si cum l-au facut ba extremist, ba comunist, ba ideolog..L-au asociat cu tot felul de absconsenii, sau elitistosenii complet dezgustatoare..Si pe cine? Pe omul cel mai deschis, vreodata..Si la fel au facut cu toti cei care au construit ceva..I-au asociat cu atitea aberatii cit nu ne putem imagina..Si asa au facut tot timpul..
Ma gindesc apoi la Brincusi, la Enescu, la atitia..Toti au platit vina de a fi geniali..Geniali raportati la cultura noastra micronica..Pentru ca fata de culturile adevarate au fost creatori..Sigur, repere istorice, dar creatori..
Nu mai stiu ce am devenit..Dar stiu ca ne-ar prinde bine o reasezare a valorilor..Ca sa intelegem cine am fost, si cine sintem, cu adevarat, in cultura civilizatiilor..

Geometria inchiderilor

Atunci, demult,  au fost altele, parti-bucati din alte timpuri..Tot populate de oameni, care aveau, si atunci, ca si acum, aceeasi structura..Aceasi..Ale acelorasi ei..Cu aceleasi identitati de dintotdeauna..
Am vazut apoi cum se prabusesc labirinturile acelei societati..Si, cum, din ruine, se construiesc alte labirinturi..Mai gindite, mai stabile, mai bine construite..Apoi am parasit constructiile..Ca sa redescoperim altele..Cu mult mai..
De multe ori vedem, in ziduri, usi si ferestre..Dincolo de care nu stim ce este..Pentru ca, dincolo, sint lumi care ne sint complet straine..Sau nu..Dar, de cele mai multe ori da..Lumi pline de priviri si de metode.. Cu reguli pe care ei le stiu..Foarte bine..Si care ne fac sa ne simtim inchisi atit de eficient in tot felul de cercuri.. Cercuri translatate sau rotite..Care devin cilindri, sau sfere..Cu pereti invizibili..
Societatile si-au construit singure, cercurile..Pentru noi..Fara sa ne intrebe..Au facut-o de la sine..Cu acordul nostru..

Momente de inceput

Avem in spate, adunate in bagaj multe dureri, fericiri, tristeti, extazuri, experiente, drame, zimbete, umbre.. Foarte foarte multe..Pe care le ducem cu noi, le caram prin lume..
Dar mai e si uitare..Avem nevoie de uitare cind sintem la inceputul unui alt inceput..Atunci stergem tot, si ne concentram pe strategiile viitoare, pe secventele de actiuni pe care le vom face..Pentru ceva, sau pentru a ni se intimpla ceva..
E un timp pentru orice..Sint momente care se aduna impreuna, pentru a genera alte momente..Care sterg trecutul ca pe o tabla prea plina cu formule..Pur si simplu..Ca sa poata scrie altceva..Momente de uitare..Sau de partiala uitare, de fapt..

Vieti panoramice

Am mai uitat de ceilalti..Am mai trait printre amintiri..Am mai trecut printr-un timp..
Sintem fiintele ce si-au adunat timpul...Ca sa si-l permita..Am trait printre intelegerile celorlalti..Ca sa aiba privilegiul de a crede ca au inteles ceva ce le-a fost dat..
Sintem variante de existente, si destine..Sintem cevauri ce si-au trait timpul cu o aroganta indusa..Ca si cind ar fi fost parasutati cu un scop..Ca si cind ar fi avut o misiune, pe care ar fi trebuit sa si-o indeplineasca..Asa ca niste 007 mai mici..
Sintem variante de treceri..De care nu-i pasa nimanui..Pentru ca nu ar avea de ce..Pentru ca sintem priviti ca niste nimeni, de toti..Asa cum ii privim si noi..Pe ei..
Astazi a fost o superba zi de toamna..Ca o panorama de sperante..O zi de trait..O zi parca venita din sperantele adolescentei..Plina de un soare urias, care sa ne reaminteasca de toate fericirile..
Stiu ca ne transformam..Si ca ne mai lasam purtati de tristeti..Dar asta pentru ca stim ca sintem inconjurati de unele sperante..
Tot ce traim e sub imperiul unor spirite..Care ne-au construit, printre lumi, sperantele de azi..

Urmele fiintelor care sintem

Imprejur e acelasi desert..Aceeasi uscaciune si tristete..Aceeasi lipsa de speranta..
Am trait prin vremurile astea uitate..Descompuse..Seci..Fara sens..Umplute de furtuni de nisip..
Timpul ne-a aratat fete urite..Ca niste amintiri ale unor zei ce s-au ratacit pe o planeta fara sperantza.. Unde viata nu ar fi putut niciodata sa apara..
Inca mai privim..Mai vedem lumi ciudate..Printre iluzii..Iluzii..Care ne anima sperantele..Ca sa ne arda, mai tirziu, cu tristeti..Fete ale unor realitati pe care nu le-am stiut..
Si tu, si eu, sintem fiinte..Care au supravietuit in spatiul asta..Si care au devenit ce ar fi putut..Simplu..Fizic vorbind..Ca niste entitati labile si trecatoare..

Fiintele timpului

Totul e intre noi..Noi doi..Nimeni altcineva..Intre ce sintem..Ma privesti, te privesc..Ma gindesc, iti spun..Imi raspunzi..Sintem singuri..Lumea a disparut..Nu mai sint priviri, si judecati..
Vezi, a mai ramas ceva imprejur..Spatiul..Liniile cladirilor si ale perspectivelor..Si liniile trecuturilor celorlalti.. Profilele lor..Sublimate..Ca intr-un Pompeii ce nu a existat..Contururi care se prabusesc sub propriile greutati..Forme care colapseaza..Sub presiunile propriilor neputinte..Au mai ramas urme..Si ruine..Un desert care a inceput..Pe toate orizonturile..
Ne-am nascut ca sa ne atingem privirile..Si ca sa ne simtim..Exact asa cum sintem..Noi, cu toate puterile si slabiciunile..Asa, ca atunci cind am fost nascuti..Ca atunci cind am vazut lumina..Lumina ce ii urma intunericului cald si primitor..
Acum mai sintem, inca, impreuna..Pentru ca mai avem ceva de descoperit..Armonii pe care nu le-am inteles de la inceput..Armonii pline de adevaruri..Si de dureri..

Fetele tristetilor

Mi-am lipit amitirile de tine..M-ai determinat..M-ai facut sa visez..Si sa simt ce nu am simtit niciodata inainte..Stiu ca nu e bine sa recunosc asta..
Am trait, intre timp, de atunci..Doar..Am plutit printre lumile celorlalti, fara sa ma mai simt stabil, si sigur pe mine, si pe ce credeam ca insemn..Am plutit..Am dat  din miini ca sa ma mentin la suprafata, crezind ca asta e ce am devenit..Am purtat insemnele trecuturilor cu demnitatea omului care s-a crezut realizat, asa, peste noapte, un altcineva..Cu alte repere..Cu alt destin..
Ma mai gindesc la tine..Probabil ca stii..Pentru ca ma stii..Sint la fel..Acelasi..Omul care iti spunea ce simteai, si care isi juca un rol de bufon trist, doar ca sa-ti vada zimbetul..
Ce bine il inteleg pe Ovidiu, omul..El..Cel singur..Sufletul care se mai refugia in amintiri..Si care plingea printre aceleasi ploi..Pe care nu le-a inteles nimeni..Omul ale carui tristeti mai sint, inca, cintate, si de vremurile astea..
Lumea e confuza..Asa a fost dintotdeauna..Si preocupata de propriile dureri..Inchisa in ea insasi..Mult prea inchisa..Si incapabila sa vada adevarurile..

Jocurile inceputurilor

Gata, jocurile s-au facut..Les jeux sont faits..Rien ne va plus..Nu mai putem face jocurile..Gata..Toate s-au intimplat..E tirziu sa..E timpul..Sa uitam de fericirile fara griji..Sa uitam de tot..Sa uitam..Pur si simplu..Ca atunci cind eram studenti si uitam tot inainte de un examen nou, in sesiune..Sau ca atunci cind, dupa o despartire dureroasa urma speranta vaga a unei alte mari iubiri..Mari si definitive, sigur..
Stiu, amintirile ne trag inapoi, iar noi trebuie sa privim doar inainte..Aha..Ce usor ar fi sa putem uita tot, asa, la comanda, si sa construim proiecte de viitor..Ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat..Si sa mergem inainte cu inima usoara si cu sperante infinite ca totul va fi fabulos..
Sintem in toamna..E septembrie..E luna cind toate se transforma..Cind lumea toata se preschimba in frunze, si vint..Cind toate se uita..Cind viata se umple de atitea melancolii si trairi darimate de timp..Cind ochii se mai umplu de priviri triste..Si de amintiri dulci, si calde..Cind iubirile uitate se mai apropie, si ne privesc duios, in ochi..Cind tristetile altor vremi vin aduse de ploi, ca sa ne mai bintuie trairile..Cind zimbetele si-au lipit curbele de nota a 2a din portativul 3 de pe pagina uitata din simfonia tristetilor..Cind toate au inghetat..Cind toate au fost uitate pe o margine de timp, la limita lumilor..
Stiu..E un inceput de toamna..Un inceput, care, ca orice inceput e plin de sperante..Care sa acopere alte sperante, care au fost..Si sa ne umple de entuziasmul unor fericiri, care ne-au fost promise..Cindva, demult..

Opera vietii

Ca sa intelegi ceva, trebuie sa cunosti..In profunzime..Ca sa intelegi anumite dureri, trebuie sa fi trecut tu insuti prin acelasi tip de dureri..Sau de fericiri, tristeti, melancolii..
Ca sa intelegi o opera trebuie sa fi creat tu insuti ceva cit de cit asemanator..Sigur, tu cind primesti opera in propriul suflet intelegi durerea pe care ti-a dat-o acea opera, atunci, in acel moment al vietii tale..Adica iei opera ca atare, finisata, elaborata, si o traiesti, ca si cind e a ta..Numai ca artistul, a construit-o din nimic, a conceput-o de la zero..El e arhitectul, ginditorul, constructorul, scenaristul, electricianul, etc..El a facut-o..El a CREAT-O..Pe ea o, pe opera..Iti dai seama ce efort si cunoastere presupune asta? Ne dam seama, noi toti, ca acel creator e mai aproape de divin decit au fost toti necreatorii, impreuna? Ne dam seama? De fapt, ne dam seama vreodata, de ceva? Eu cred ca nu..Si cu atit mai putin in secolul asta..
Sigur, opera mai are nevoie uneori si de alti mini-creatori care s-o construiasca fizic..Adevarat..Numai ca ei adapteaza..Ei nu elaboreaza..
Opera e a artistului..Dacit..E constructia lui..Efortul lui, durerile lui, tristetile lui, autismul lui..E munca lui..Insomniile lui, gindurile lui..E viata din viata lui..Timpul lui petrecut in cautari..
Da, astazi toti sint foarte dastepti..Si toti sint experti in a-si juca dramele inepte in fata tuturor imbecililor.. Azi toti cretinii simuleaza ceva..Orice..Ca sa fie crezuti de cretini mai mari ca ei..In fine..
Am ascultat iar concerto 3 de Beethoven, concertul 1 de Chopin, nocturne, si altele..E o experienta.. Ii invidiez pe toti domnii astia ca au avut asa un talent, pe care eu nu-l am..Desi as fi vrut, chiar am incercat, m-am testat, dar nu..Poate am alte talente, habar n-am..As fi vrut si eu sa ma fac celebru prin ceva..Ca sa ma cunoasca lumea, sa-mi ceara autografe, sa ma admire..Sau poate nu..Poate ca imi doresc asta nestiind ce inseamna de fapt..E posibil..Nu-mi plac adunarile de oameni..Sincer..Mai degraba imi place sa-mi imaginez.. Si sa construiesc metodic..Sa analizez, sa verific, sa folosesc logici diverse..Sa ma asociez cu alte ginduri, cu alte idei..Sau cu oameni cu idei, si pasionati..Imi place sa ma simt impreuna cu cineva care se gindeste serios la ceva..Sa simt ca pot contribui cu cit pot la ceva mare..Mare de tot..Fabulos de mare..In fine..

Variante

Privirile sint cautatoare de priviri..Si de lumi..si de priviri de lumi..Privirile vor priviri in care sa se regaseasca.. Privirile vor lumi din care sa faca parte..Si lumile vor priviri pe care sa le contina..
Noi sintem fiinte priviri, si oameni cu dorinte nespuse..Traim printre aparente..Ca si cum ..
Vietuim vieti imaginare, dupa cum putem, fiecare..Vedem realitatile intr-un clar-obscur confuz, construit de imaginatiile celorlalti..
Sintem variante de acum..Amestecate.Variante imaginate, cumva..

Cautari de inceput

Traim ca sa invatam sa visam..Nu doar sa ne acoperim trairile cu cuvinte-simboluri..Traim ca sa simtim ca existentele noastre se compun artistic, din fragmente de existente ce ne-au precedat..Si ca sa simtim ca ne-am depasit conditia de fiinte ce doar au perceput perceptiile atitor creatori de vieti spirituale..
Stiu, timpul ne-a adus un altfel de a privi..O alta perspectiva..O alta pozitie din care putem vedea totul, atit de inalt-diferit..
Lumea e o armonie..Lumea e o varianta..Printre celelalte..Ca o ecuatie matematica ce e parte intre ecuatiile ce descriu vietile proprii..Ca o formula pierduta intre formulele mai generalizate ale existentelor celorlalti..Ca un caz particular..Ca o forma de a fi spirituala in tot..In tot ce a generalizat, tot..De cind..
Vezi, ce am simtit a fost ca o a doua natura..Ca un fel de a fi autentic..Paralel..Cu tot ce a existat..Cu tot ce am fost, noi insine..
Stiu..Tu ma privesti intr-un fel anume..Te uiti la mine ca la o varianta..Si ma iubesti, si te iubesc, la fel.. Ca si cum am fi variante de iubiri nespuse..Ca si cum am fi variante de vieti inca netraite..
Stii, sintem aceiasi..Ne privim la fel..Si, la fel ne cautam sa ne regasim unul, in celalalt..Ca atunci cind ne-am cunoscut..

Geometriile existentelor

Despre viata noastra sociala, sau in general, sint atit de multe de spus, atit de multe, ca parca ne simtim coplesiti de complexitati, si lasam totul pentru mai tirziu..Parca nu vrem sa ne mai gindim la toate, si sa lasam lucrurile sa se elaboreze de la sine..Si fie ce-o fi..Ca le spunem, sau nu, ce mai conteaza..Cine poate intelege, intelege oricum, fie ca le-am zis noi, sau altii..Doar traim intr-o lume elaborata dupa atitea, si atitea..
Ascult iar un concert..Al domnului Beethoven..Si ma las purtat de note..Si de ginduri..De gindurile sugerate prin note de el..Si ma gindesc, si retraiesc a cita oara lumile care mi-au venit dinafara..Inspre lumile mele.. Si iar ma gindesc la ceva ce am trait mai demult, si mai traiesc si acuma..La lumile care sint imprejur..Si in mine..
Fiecare avem un destin..Un drum de parcurs prin existenta..O cale..O varianta..O viata compusa din interioare, si exterioare care se influenteaza, si se construiesc reciproc..O ceva..
Armoniile ne vin..De undeva..Dintr-un loc..Departat..
Stii, daca mai credem in noi e pentru ca mai credem in ceva..Ceva departat..Ceva ce ne-a depasit propria perceptie..Ceva divin..Un loc al autenticului valorilor..Un spatiu al depasirilor fiintelor..Al spiritului..
Poate ca asta e natura noastra..Sa ne cautam continuu, negasindu-ne..Sa ne rotim in cercuri ale cautarilor.. Sa ne imaginam ca fiind fiinte ce, punind intrebari, ar fi siguri de raspunsuri..Fie ca vin acuma, sau mai tirziu.. Cumva..Raspunsuri..Care sa ne dea certitudini..Nu?
Cind eram copii stiam ca orice vedem e un fel de raspuns la ce nu am fi stiut sa intrebam..Si ne uitam la lume ca la un lucru pe care stiam ca il vom intelege..Doar ca nu acum..
Vezi tu, sintem exact aceiasi..Aceiasi copii..Care isi pun aceleasi intrebari..Dupa toate experientele traite.. Nelamuriti..Nestiutori..Vezi tu, am invatat atitea, si am intels atitea..Desi, inca ne mai gindim de ce in universul nostru legile descoperite sint atit de universale? De ce inca 1+1=2?

Categorii de oameni

De cind sint pe planeta asta am intilnit tot felul de lume..De toate culorile si capacitatile posibile..Bun..E firesc..E lume diversa, cu atitudini diverse, puncte de vedere diverse, etc..Oameni deschisi, sau mai timizi, introvertiti, extrovertiti, mai entuziasti, sau pesimisti de-a dreptul..Bun..
Dar exista o specie foarte-foarte prezenta peste tot..E individul ala de o agresivitate, mirlanie, si abjectie atit de rafinate, ca pare chiar ca un om, privit din exterior..Dar, cind incepe sa se manifeste, ooo, atunci iti trebuie protectie, pentru ca individul asta ataca, cu cele mai joase metode, orice, si pe oricine..Si e destul de imaginativ..Iar metodele lui si le-a perfectionat, in timp..E bine ancorat, protejat, si se aseaza singur pe cele mai bune pozitii de atac..Se ascunde bine, si construieste destul de dibaci tot felul de ambuscade..Sare direct pe tine si incepe sa traga fara ezitare..Loveste gindit, si cu o forta diavoleasca infinita bine elaborata, ca sa produca distrugeri maxime, si sa anihileze orice..E ca un fel de cyborg programat, performant, si super-perfectionat..
Nu as fi spus absolut nimic despre specia asta pentru ca e cu totul in afara intereselor, sa le zic asa, ale mele.. Nu am nici o treaba cu nimeni, si nu vreau sa interferez cu lume care gindeste altfel, pentru ca e o lume libera, si fiecare isi vede de viata lui..Si imi dau seama ca fiecare are alte preocupari, alte prioritati, alt sistem de valori, alte dileli proprii, alte trairi, impliniri, dureri, experiente, etc..Dar astia de care spun, ooo, ei sint altfel.. Ei trebuie sa distruga, ca sa isi justifice existenta..Asta e singura lor ratiune..Ei nu se supun legilor omenescului, pentru ca nu au cum..Pentru ca, parerea mea, si poate a multora, ei bine, ei vin direct din iad.. Si sint datori, prin natura lucrurilor, sa faca doar, si atita doar, colapsari, peste tot, pe unde trec..
Problema indivizilor astia nu e problema mea..Mi-e perfect paralel..Asta pina cind ma ataca direct..Si mi se intimpla tot timpul..
Bineinteles ca argumentele lor sint in paralel cu cele sociale..Ei sint destul de abili cit sa invoce chestii umane, general umane, eventual generoase si inalt-valorice (in perceptia proprie sau cea sociala) si, ascunsi dupa chestiile astea de luat mintea unor cretini, sau doar prosti, sa isi dezvolte niste atacuri de o violenta cosmica nene..Ei au o inteligenta de gang, e adevarat, dar au o intuitie atit de perversa ca pot sa construiasca metode de distrugere cum o minte de om normal nu ar putea, vreodata, sa conceapa..
Bun, in lumea asta traim..In lumea avansata..Si fiecare ne-am specializat pe ceva..Si am invatat, de nevoie, sa ne dezvoltam metode de autoaparare..Ca sa putem contracara atacurile venite dinafara..Dar ne aparam doar..Si nu vrem sa facem rau nimanui..In nici un caz..Dar, de aici, si pina la ce traim e cale lunga..Noi ne perfectionam fiinta, si vrem sa comunicam..Dar nu vrem sa fim raniti..Doar pentru ca sintem deschisi, si vrem sa ne comunicam profundul uman din noi..In nici un caz..Pentru ca simtim ce sintem..Si dorim, si stim asta, sa ne gasim parteneri autentici de comunicare..Oameni cu care sa ne inconjuram..Oameni adevarati..Pe care sa ne sprijinim..Oameni de incredere..

Scari de valori

Acuma, nu ca vreau sa laud pe cineva, sau ceva..Mai nene..Cita prostie..Cita cantitate cosmica de prostie e peste tot..Te inconjoara, te confuzeaza, te ameteste, iti anihileaza orice varianta de entuziasm..E atita prostie pe planeta, cit sa mai dai si la alte 1 miliard de galaxii..
Si acuma la cit e de multa, e si asociata cu tot felul de alte minuni..Ca prostia cea vulnerabila trebuie aparata de arogantza, sau de autism, sau de..Si zic de prostie nu ca exista ea in sine, asa ca chestie..Nuuu, prostia se manifesta, e activa, si buseste tot ce e normal..De fapt ce ma mai mir, ca doar prostia apartine unor personaje, cu roluri in social..
Imi place ca societatea asta e complicata, si toti se manifesta cum pot..Doar ca sa convearga ceva, orice, in bani..Azi e un amestec ciudat de valori si "valori"..Unii fac ceva, altii altceva..Si toti se regasesc pe diferite nivele..E buna si deschiderea asta, ca la un turneu "open"..Dar, sa fim seriosi..
Pe ingineri societatea asta i-a cam lasat la urma..Ca doar azi la moda sint altii..Se face tamtam mare de "chestii", de interpretari la nush'ce..Pina la urma stiintele astea neexacte nu prea au rezolvat mare lucru cu natura umana..Parca doar dr Freud a mai zis ceva..In rest, varza.."Opere"..Bine, sint si opere autentice..Dar si multa umplutura..In fine..Parca ce au construit stiintele exacte e mai stabil..Si de viitor..Nu?