Logici uscate

Logicile s-au uscat, de la atita soare absurd, si au ramas sa se transforme in praf de stele. Nu mai e nimic real, totul a sarit direct in iluzii care apar printre picaturile ploii asteia de toamna tirzie. Mici puncte luminoase cresc cit mici baloane, apoi iau forme variate: femei, animale, peisaje, case, masini, bani, orice in 3D, la fel de luminoase, ce vin din profunzimile dorintzelor noastre. Stau asa un timp, dupa care scad, pina ajung baloane din ce in ce mai mici, apoi puncte, care se sting, ca sa lase loc ploii; ca la inceput. Si asa iluziile noastre apar cind nu te astepti, uneori vin in grup, alteori nu apar deloc, pentru ca sint constrinse de luciditate. Desi ele ne cam dau energiile profunde. Le mai numim si sperantze, uneori. Asta ne da un motiv sa continuam, si sa nu ne lasam zdrobitzi de atita absurd, si atita nimic. De fapt absurdul e nimicul logicilor. Si invers. Asta a fost o gluma, desi in matematici e axioma: daca a=b, atunci si b=a. Stiu ca pare banal, dar in matematici pleci de la adevaruri fundamentale, le axiomatizezi, si construiesti cu ele imperii de logici alambicate. Si fiecare entitate e perfect structurata, si transparenta; i se vad toate intricatiunile, si mecanismele, de dincolo de suprafetzele transparente. Oricum, poate si asta e o iluzie. E stiintza, dar e prea abstracta, si noi prea reali. Vedem asta pe masura ce imbatrinim. Oricum nimic nu conteaza, e totul o trecere continua. Ieri m-am plimbat cu busul de noapte. A fost incredibil; nu se auzea nimic. Am verificat celelalte simturi; functionau. Doar sunetele lipseau. Am avut o revelatie. Sunetele erau un haos in plus. Asa, fara ele ma pot concentra mai bine, si analizez mai limpede. Nu ma mai intereseaza calatorii, vreau sa observ mersul complicat al picaturilor de ploaie, pe geam. Cita armonie. Arta in miscare. Cite lucruri complet neasteptate vin in minte, urmarind traiectorii ale unor picaturi. Si niciunul legat de vreo logica. Pentru ca logicile au ramas uscate, chiar daca e atita ploaie imprejur.