Lumile din filme

Pac, si am trecut si de asta. Asta fiind orice, ca e la modul general. Am mai urcat o treapta. Care o fi aia, habar n-am ca nu-s specialist in urcari de trepte, e zis asa, la general. Ma pastrez in ambiguitatzi zise la general, ca ma face sa ma simt de parca mi-am depasit conditzia. Chiar daca n-am facut-o efectiv, dar am declarat asa, si e bine, ca am facut-o, ca ma motiveaza, pe viitor. Am glumit, normal, pai cum naiba sa nu glumesti cu atitea chestii pe care unii le iau in serios. Ca azi simtul umorului e absolutamente si iremediabilmente necesar, ca sa nu-ti sara sigurantzele. Si, ca sa nu fie nevoie sa dai multi bani la psiholog. Si, daca mai ai ceva ametzeli, e pentru ca te invirtzi intr-un cerc; ca e al cotidianului, ca e un cerc vicios, naiba stie, e un cerc. Adica locul geometric la punctelor egal departate de o origine, cum zice matematica. Te invirtzi continuu, in el. Bine, realistic vorbind, daca e sa construim o imagine reala, te invirtzi pe interiorul unei sfere, ca sintem in spatiul cu 3 dimensiuni. Dar, simplificind, luam traiectoria ca pe una rezultata din intersectia unui plan, cu o sfera. Un cerc. Si lasam la o parte ce tine de fizica, adica de fortzele centrifuge, sau reactziunea centripeta. Ne concentram doar pe ideea de miscare circulara, cu toate variantele ce decurg de aici. Evolutia noastra o putem privi ca pe o desfasurare infinita, de la cercul primordial, si mersul pe spirala, sau ca pe o limitabila, de pe spirala fireasca spre o margine cerc. Pentru ca, filosofic vorbind, ambele sint posibile, daca ne consideram cu, sau fara limite. Dar e ok, atita timp cit ne dam drumul la fiintza proprie, si ne desfasuram in tot, si in toate, fara sa mai stim, daca vreodata am avut prejudecatzi. Am vazut citeva filme din seria Sfintul, cu Roger Moore. Bai, ce actor frumos, ce stil, cite chestii de actiune, si mister, alte vremuri nene, alte viziuni, si alte filme, cu muuuult mai pline de idei, si variante, nu ca siropurile comerciale de acuma. Englezii au facut istorie cu filmele politziste, de demult, au un trecut foarte bine construit. Ce e 007 e urmare a multor romane, si filme, si ce vedem e doar o urma, daca e sa ne raportam la ce a fost. Pentru ca Bond e venit dupa Sfintul, desi noi doar pe Bond il stim asa cum e, chiar daca si el a evoluat, din '62 incoace, de la Dr No. Iar Sfintul a fost in perioada '62-69. Si Moore a mai facut si Persuaders, intre timp, pina sa inceapa, ca Bond. Mama, ce vremuri. Noi am prins perioada asta de maxima evolutie a filmelor politziste, si de mister-spy. Bine, pe linga filmele de actziune, sau de razboi. Mie alea imi plac, cel mai mult, cu actziune, cind se aduna o echipa, ca sa rezolve o situatzie, gen Tunurile din Navarone. Ca acolo se spun multe adevaruri despre orice. Inclusiv despre natura umana, si cum e ea de dilie, hahaha. Bine, sint fan al filmelor de actiune, pentru ca le inteleg logica, cumva. Pentru ca alte filme ma pur si simplu confuzeaza. Si nu le pricep, orice ar fi, de asta ma uit la explicatzii. Sint multe de zis relativ la filme, e adevarat. Dar e interesant sa vezi cum se desfasoara, acolo, niste variante de vietzi.