Drum de cautari

Tu treci prin lume, asa cum si lumea trece prin tine. Asta mi-a venit acum citeva minute, ca sa am de unde sa incep sa scriu. Ca eu scriu, cind vreau sa spun ceva, nu ma apuc sa debitez cuvinte, ca sa ma aflu in treaba, si sa scriu "carti", cum face tot romanul descurcaretz. In fine, e multa maculatura pe piatza, care cam inunda tot, si cei care chiar au ceva de spus se vad bagatzi in umbra, pentru ca ceva bun nu se vinde, asa cum se vind prostelile comerciale. Ma rog, e un comertz aici, si o afacere, ca peste tot, ca se orienteaza lumea spre ceva de unde ies bani, de parca valoarea ar fi cuantificabila mercantil. Na, asta e lumea, mai are ceva de mers pina o sa dea de valorile autentice, care sint diferite de cele de azi, clar. De asta tot zic ca m-am nascut prea devreme. Ce fain ar fi fost sa ma fi nascut in 3019, ca aveam alta traiectorie, cred, desi, daca ma gindesc, la ce sint a contribuit mult mediul, si frustrarile mele cele infinite, si cautarile, si nereusitele, etc. Ca eu, sincer, nu am un talent clar determinat, nu sint bun sa fac ceva fixat, fac inginerie ca hobby, si pentru ca am studiat-o, dar pe mine ma pasionau multe, si nu stiam ce anume din toate, ca gaseam lucruri interesante peste tot. Sint renascentist, clar, si cam cautator de idei care sa mi se potriveasca cu un fel de stil, sa zic asa. Cred ca am cautat tot timpul niste adevaruri, care fugeau de mine prea repede; sau nu aveam eu suficienta perceptzie sa le gasesc. Ori ma fascinau misterele care nu aveau vreun raspuns, nu stiu. Dar am cautat toata viata ceva ce nu era usor de descoperit, si nu erau iluzii, ca sint destul de matur sa nu ma mai las pacalit, erau altcevauri ce apareau de peste tot. Daca as fi avut ureche perfecta, si simtz al armoniilor, as fi fost dirijor, poate. Daca as fi fost om de stiintza as fi devenit cercetator, dar eu sint, ca formatzie, inginer, deci ce caut, chiar nu stiu. Poate ca sa dezvolt niste proiecte interesante. Era o vorba, care m-a marcat, apropo de examene la facultate, ca am avut destul de multe restantze, ca n-am fost studentul eminent, ca nu as fi avut cum; si vorba spunea: ca sa iei 10 la un examen e simplu, trebuie sa stii tot; dar ca sa iei un 5 la restantza nu se stie cit trebuie sa stii. Si asta cum e? Doar un geniu ar lua 5 la o restantza? Poate ca da, poate ca nu, dar am dat restantze multe, si, la un asa examen, proful te trecea prin toata materia, dar nu la nivel de generalitatzi, ca ar fi fost prea usor; te bombarda cu detalii nene, ca sa simtzi cum e materia lui dilie. Te executa, ca pe un proscris. Na, asta a fost situatziunea, si eu am reusit sa trec de toate. Pai ori sint geniu, ori nu mai sint deloc. Bine, atunci am avut momente, dar asta nu m-a facut ulterior, un geniu, pentru ca nu am putut sa ramin intr-o lume superioara, a ideilor, desi mi-as cam fi dorit, cumva. Dar, atunci, am avut niste revelatzii, si, am fost tentat, si, cam de atunci, cam caut. Am si gasit cite ceva, dar nu suficient. Acuma sint pe drumul acela, si cred ca o sa-l pastrez, ca imi convine. Si, ce mai gasesc pe traseu o sa fac public. Pina atunci sint in cercetari.