Timpul determinarilor

Fiecare intelege lucrurile in felul lui. Un cuvint, o fraza, o scena dintr-un film, o intimplare, orice, e vazut diferit de fiecare, functie de educatie, stil, dorinte, pasiuni, cautari, ginduri, stari de moment, etc. De asta nu e usor sa scrii bine, pentru ca trebuie sa ai in exprimari suficienta generalitate, cit sa ajunga la acea parte comuna, profunda, din sufletul tuturor. Scriitorii mari asa fac, opereaza doar cu ce ne e profund in noi, de asta au popularitate, si recunoastere. Ca sa scrii bine trebuie sa-ti faci temele, adica sa aduni ginduri, trairi, una dupa alta, si sa le lasi in minte sa se filtreze. Si le lasi acolo, ele se amesteca, la inceput, apoi se separa. Ceea ce numesc unii inspiratie e exact momentul in care vezi clar, tot. Nu e nimic aleatoriu, e doar momentul clarificarii maxime, dupa ce haosul a fost invins. Si e momentul cind si luciditatea, si analiza, au atins maximul de care esti capabil. Ce e frumos e ca totul se face matematic, pentru ca se esentzializeaza si simplifica la o extrema la care cuvintele pot fi intzelese fara efort, de oricine, aproape. Sigur, cititorii citesc, si se mira, ca uite ce simplu, cum de nu m-am gindit si eu, la asta? Asa ceva crede oricine ca ar fi putut scrie, daca s-ar fi apucat, dar nimeni nu-si da seama de ce munca uriasa e in spate. Plus ambitzie, tenacitate, imaginatie, etc. De fapt e mai bine ca ei sa nu stie, pentru ca asa cum te vad ei ca le vorbesti direct, iti da un spor de simpatie, ba chiar de prietenie din partea lor. Oricum, important e rezultatul, pina la urma, daca ce scrii e bun, sau e o aiureala. Pentru ca oricine e genial, pina la proba contrarie. Care e, oho, multa, nene, si peste tot. Parintii mei au fost profesori, si, cind am inceput liceul, imi spuneau sa ridic mina tot timpul, si sa ma fac auzit, sa ma asez in banca din fatza, si sa caut un fel de succes al momentului. Am incercat asta, evident, m-am remarcat la orele de fizica, pina cind am vazut ca nu-mi place sa ma dau in spectacol, cind am realizat tot ridicolul situatiei. Pentru ca sistemul ala nu era unul al promovarii unor valori adevarate, cit al unui oportunism sinistru. Si asta m-a indepartat de cam orice venea de acolo. Multi au profitat de asta, aveam colegi care ieseau la tabla, si ne aratau solutii la probleme de mate-fizica incredibile, recunosc, aproape uimitoare, si care te faceau aproape sa te indragostesti de omul ala. Doar ca "omul-ala" avea solutia invatata dinainte, nu era a lui, si el era la fel de fake ca imaginea pe care o propulsa. Totul era o simulare bine facuta, ca, de altfel, toata societatea dimprejur. Si zic asta pentru ca, dupa revolutie, au cazut toate miturile, si simularile, si s-a vazut adevarul in pielea goala. Dar, atunci, toate pareau incredibile. Si la fel de adevarate. Desi, sincer, poate multi si-au dat seama de adevaruri, pentru ca erau oameni super-inteligentzi, dar au continuat sa joace un rol, pentru ca le era convenabil. Nu stiu, orice e posibil, dar eu le-am vazut pe toate din punctul meu personal, de vedere. Am invatzat sa separ ce era adevarat, de pacaleli ieftine, pentru ca asa imi functiona mintea, si asa am invatat multe, de atunci, din acele vremuri. Si, recunosc sincer, ca am avut ce invatza. Azi e foarte usor sa te auto-educi, pentru ca ai la indemina o baza de date uriasa, si-i invidiez pe tineri, recunosc, pentru ca eu nu am avut asa ceva, atunci. Si lumea de azi e complet diferita. In fine, sa nu melancoliem, sau nostalgizam, dar lumea asta e infinit mai deschisa decit cea in care m-am format eu. Oricum nu-mi pare rau, pentru ca eu mi-am facut damblalele mele proprii, si personale, si am aflat adevarurile adevarate, cele pe care doar le intuiam, atunci. E bine, si e relaxant sa te stii ca ai avut o directie buna a ta, chiar daca a fost atit de constrinsa de atiiiiitea aberatzii, care veneau potop, si incercau sa te faca sa nu mai fii cine esti, de fapt. Acuma e un alt timp. Unul bazat pe recunoasterile unor valori. Care vin, pentru ca asa este evolutia civilizatziei. Chiar daca mai ai impotriva destul de multe, mai ales de la imbecili care vor sa nu-si piarda privilegiile trecutului.