Adevarurile continue

E soare, si cald afara, de parca e vara. De fapt e chiar vara, una timpurie, dar meritata. E vineri. Ieri a fost joi, si miine va fi o simbata glorioasa, desi nu sint motive, dar am zis ca o declaram asa, poate chiar devine, n-ai de unde sa stii. Ca gloria asta poate sa apara cind nu te astepti, si cine stie cum te influenteaza, ca poate sa te darime, daca nu esti pregatit psihic. Daca vine dinafara, ca daca e dinauntru e motiv sa fii increzut, si sa nu mai vrei sa mai cauti chestii noi. Desi, depinde cum esti construit psihic, ca poti trata gloria asta cu indiferentza, o consideri straina de tine, si o lasi in zeama ei. Si tu mergi inainte pe drumul tau glorios, ca si cind ar fi cel mai normal lucru din lume. Nu e bine sa cauti glorie, ca asta e o aiureala, gloria nu e un scop in sine, si, cind vine, te expune la atacul celor dimprejur; fie ca e direct, si sub centura, fie ca e sub forma de laude libidinoase, asa cum e tot timpul. Sau atacuri pe la spate, de la tot felul de tradatori, clar, astia sint cei mai periculosi. Bine, eu zic asa, la cum presupun ca ar fi sa ai glorie, ca n-am avut niciodata ceva asa de mare, am avut doar mici succese locale, si mici esecuri locale; succesele pe munca si efortul meu, si esecurile pe atacurile din exterior, de la multi de joasa spetza, ca e plin de-alde de-astia. Totul e sa iei cu umor ce se intimpla, sa in juri, cind trebuie, sau sa multumesti, daca e cazul, si sa continui asa cum ai facut-o. Ma gindesc la oamenii care sint persoane publice, astazi, cite injuraturi isi iau, de la tot felul de frustratzi, cita presiune se pune pe ei. Eu n-as rezista, as fugi, si m-as ascunde, nene, ca n-am nervi de consumat cu aberatzii de tot felul. E mai bine sa fii anonim, ca nu te agreseaza nimeni, pentru ca, daca o face, chemi politia, clar, si scapi usor, pe cind, daca te stiu toti ai o gramada de stress care poate veni peste tine oricind. Eu de cind nu mai am sonor pe comp, am descoperit ce fabuloasa e tacerea, si linistea. Era atita haos in sunetele alea semi-dezarticulate, ca imi dadea stari de rau. E bun exercitiul asta. Sa iti propui sa tii ochii inchisi toata ziua, si sa te descurci doar cu sunetul, si pipaitul. Sau sa nu maninci 2 zile la rind, sau sa nu fumezi 3 zile la rind, sa nu folosesti mina dreapta 2 zile la rind, sau sa altele, care sa te constringa de la ceva. Atunci simti ce valoroase sint simturile, si libertatea de a le avea pe toate, si atunci te gindesti cum e sa nu ai asa ceva toata viata, cum li se intimpla unora mai nefericitzi. Pentru ca viatza asta nu e deloc dreapta, e asa cum e, si noi sintem cum sintem. Dar nu e o tragedie, evident, e ceva care e, pentru ca noi traim asa cum sintem, printre ceilaltzi, asa cum sint. Deocamdata e bine. Supravietuim, si sintem mindri de asta. Poate asta e, de fapt gloria noastra, cea a unor supravietuitori, care n-au cedat, si au curaj sa mai iasa la batalie, ca si cind n-ar sti ca pot fi ranitzi. Ma gindesc, acum ca tot e aniversarea 75 de la ziua debarcarii in Normandia, ce oribil e razboiul, si ce macel a fost in ww2. Hollywoodul arata ceva, dar razboiul a fost mult mai monstruos. Bine ca n-am prins vremurile alea, ca eram sigur una dintre victime. De fapt despre ce vorbesc, ca dupa razboi au urmat deportarile, si foametea. Sa ne bucuram ca traim vremurile astea, chiar daca mai avem de-a face cu sefi dementzi, sau colegi tradatori la tot pasul, dar nu e ca atunci, cind nu stiai daca ai sa supravietuiesti. Aia e. Acum e altceva. Cred ca vazind atitea tragedii din trecut, ma motiveaza sa am mai mult curaj. In facultate aveam o frica de examen de imi facea fizic, rau. Si ma gindeam ca, poate scap de lumea aia, si o sa reusesc cu ce pot eu sa fac. Si am reusit, apoi au venit niste crize economice care au dat peste cap societatea, apoi iar am reusit, ca sa pic iar, a fost un drum foarte alambicat, si am cunoscut si mai bine natura umana. In supravietuirea asta conteaza cel mai mult sa te bazezi pe valori adevarate, si sa nu te lasi dus de valul momentului. Nu e usor, dar inveti asta, in timp.