Amintiri cu Catalin

Ceva exista, si ceva nu exista. Ceva a existat, si mai exista, sau nu. Ceva a fost, a trecut, tot demult, si azi poate ne amintim. Ceva va fi, departe, in timp, si nu-l vom cunoaste. Asa e si cu oamenii. Pentru ca acele ceva-uri sint sufletele cele care au fost, si, poate, ratacesc pe undeva, si ne vad, sau poate au disparut odata cu trupul gazda, si ramin doar in mintea celor ce i-au cunoscut. Sintem atit de vulnerabili. Am aflat o stire socanta, ca un fost coleg al meu de Nave, Catalin Poalelungi, a plecat dintre noi, asa, pur si simplu, la 52 de ani. E un coleg de revolutie cu mine, cu noi, toti, care am prins vremurile alea de trecere de la dictatura, la democratia asta care e asa ciudata. N-am iesit cu armele in mina, sa impuscam pe cineva, ca eram studenti pe atunci, dar am combatut cu idei, si ginduri, toata lumea aia expirata, si salbatica. El a venit din Braila, a reusit la admitere la Nave, ca mine, si am inceput cu armata, 85-86, 9 luni la termen redus, sa-i suportam prin locurile alea pline de vint, praf, si ger naprasnic ale Topraisarului. A fost grea armata, ca na, nu te iarta nimeni, chiar daca tu nu ai nimic in comun cu asa ceva, dar era pe vremea odiosului, si trebuia sa ne supunem regulilor atit de dure, de atunci. Dar ne-am distrat la maxim, cu toate mizeriile de acolo: dus cu apa rece la distantza de dormitor, marsuri lungi, cu tot cazarmamentul in spate, operatiuni gen trezit noaptea la alarma, imbracat in 1 minut, luat arma, si facut manevre cu masca pe figura, pin a cadeam latzi. Pentru ca eram studentzi, si ne urau toti apevistii (de la apv = armata pe viatza, toti gradatzii, ofitzerii, etc). Asta pe linga ca, toata iarna nu am avut caldura in dormitor. Si sa mai pun aici si garzile, alea in care, la corp era o caldura de lesinai, si, afara era un ger de minus multe grade si un vint de te lua pe sus, ca nu gerul era problema, cit vintul ala, de la malul marii. Odata mi-am exprimat liber opinia in legatura cu macaroanele de la prinz, in care, recunosc ca am folosit si organele sexuale masculine, si mi-am luat arest, ca am jignit o chestie la care patriotzii tin din suflet: bucataria cazona. In fine, a trecut, ca am stiut sa uitam, dar, cum spuneam, a fost un duel, noi cu ei, si ne-am batut joc reciproc, unii de altii; de o parte noi, de cealalta ei. Dupa armata a inceput greul, facultatea. Nave, cea mai grea din toata politechnica din Galati, cu profii cei mai rai, si duri. Acuma, si la liceu am avut asa ceva, si nu imi mai era frica, dar trebuia sa o termin, pentru ca, na, as fi devenit rusinea familiei. Ceea ce am si fost, din momentul cind am repetat anul 2, pentru ca taica-meu a sters cu mine pe jos, si m-a povestit absolut tuturor, rude, prieteni, cunostinte, straini, nu a fost nimeni din orasul ala sa nu ma stie ca o oaie neagra, si sa ma priveasca cu compatimire, sau ura. Bine, intre mine, si taica-meu a fost o distantza uriasa, si ea s-a marit, in timp, pentru ca eu, cind am putut am fugit din locul ala, si nu prea am vrut sa ma mai intorc, dar asta a trecut. In facultate ma mai intilneam cu Catalin, ca el era inalt de 2 metri, si era vorbaretz, spunea multe, deschis, mai si bancuri politice, pe vremurile cind la Timisoara incepea revolutia, si dupa, am comunicat, nu prea des, dar na. Am trait impreuna caderile scolii, si mentalitatzilor alora, si dupa ce ne-am dat licentza. Un timp eu am lucrat in administratzie portuara, 5 ani negri, dupa care am emigrat, dar el s-a bagat la radio, a fost consilier, apoi si-a dat un doctorat pe bune in inginerie, si s-a facut cunoscut in lumea aceea, din care eu am plecat. Apoi l-am vazut pe youtube, la mai multe emisiuni. Era incredibil de cunoscator in multe, stil enciclopedic, cum nu era nimeni. Ma enervau interpretarile lui, care dadeau in teorii ale conspiratziei, sau misticism, dar datele erau acolo, si el ti le spunea cu multe detalii. Mai facea si glume, mai teoretiza, dar era constant in cunoastere, si se vedea ca a studiat mult. Mergeam des pe canalul lui de fb, pentru ca punea lucruri interesante, printre care filmari din masina, prin Galati, vorbind despre politica, economie, societate, etc. Cu unele eram de acord, cu altele nu, pentru ca, devia uneori destul de mult, de la adevar, dar era acolo ceva cu care rezonam, si el avea carisma lui, si stia sa arate, cumva, dincolo de toate, partea asta frumoasa, si generoasa a fiintzei umane. A fost socant sa aflu ca omul asta atit de viu, si energic, asa, pur si simplu, a disparut. Pentru ca nu inteleg cum s-a intimplat. Am aflat ca a avut un accident vascular cerebral, si asta a fost. Greu de acceptat, nu? E ceva ce e disproportzionat. Complet aiurea, si totusi real. Aberant. Dumnezeu sa te odihneasca, Catalin. Esti omul cu care am trait atitea lucruri, care ne-au devenit amintiri. Sintem atit de vulnerabili. Si mergem pe drumuri atit de nestiute in viata asta.