Saturday, April 6, 2013

Priviri parabolice


Orasul pare ca isi mai aduce aminte de noi..Si-a conservat, ca intr-un muzeu, toate cladirile si strazile cele pline de amintiri..Le-a pastrat, parca, special..Ca sa ne arate si tenacitate, si stabilitate in sentimente..
Bine, a mai trecut si din iarna, a mai venit ceva si din primavara, si ne-am mai relaxat putin..Nu ne mai stringe frigul, si ne-am mai eliberat..Putem fi mai sinceri si optimisti..Si putem si sa aratam asta..Putem sa facem multe..Foarte multe..
E placut sa stii ca cineva isi mai aminteste..De tine, de ei, de noi..Si ca se mai gindeste la acel timp, magic..Suficient de lung, cit sa construiesti atitea lumi pline de seve de suflete calde..Frumos..
Am reinviat..Ne-am nascut, parca, iar, cu alta personalitate, cu alte ginduri..Sau poate doar am trecut pe un alt nivel, si ni se pare ca traim un altfel de inceput..Vedem altfel..Parca nu mai privim drept, urmarind razele dens colorate ale luminilor..Parca si privirile se arcuiesc dupa niste parabolice, ca lumina intr-un cimp gravitational urias..Parca..Sa fie aproape un suflet atit de colosal atragator? Sau s-au modificat legile fizicii imprejur? O fi un efect colateral de pe nivelul asta nou, de acum? E tot universul la fel de curb cum pare? Si daca il privim in oglinda? Noi cit de mult mai semanam cu imaginea reflectata?

No comments:

Post a Comment