Privirile lor mai aveau, inca, urme de suflet, pe margini..Abia vizibile..Ca un fel de tesatura de fire colorate construite, cumva, in logici nestiute..Care acopereau suprafetele conice exterioare ale lor, ale privirilor..
Se spunea ca ochii sint ferestre spre interioare..Si ca transmit culoarea din suflet, spre exterior..Spre priviri..Spre privirile conice catre exterioare..
Privirile interioare, poate au aceleasi culori..Aceleasi urme de suflet, aceleasi tesaturi colorate, construite dupa aceleasi logici..Doar ca-conul este acum rasturnat..E simetricul celuilalt..
Ce interesant, si spun asa, evrika, am descoperit ca sintem centrul privirilor exterioare, si interioare.. Continuu.. Pentru ca privim, cind in afara, cind inauntru, ca sa fim..Pilotul nostru interior ne dirijeaza directia si sensul privirilor cu profesionalismul unui expert..Care a gasit cele mai bune solutii in toate furtunile cosmice.. Si, care stim ca ne e cel mai bun si devotat prieten..
In trecerile noastre printre lumi am cautat sa intelegem ce fel sintem, fata de ceilalti..Ne-am privit in oglinzile privirilor la care am avut acces..Si exterioare, si interioare..De oriunde..
No comments:
Post a Comment