Vieti solubile

Cre'ca am trait in Pompeii de mai multe ori..Sau in Atlantida..Sau prin alte teritorii care s-au prabusit asa deodata..Cine stie..Pentru ca am multe deja-vu-uri..Plus cele care vor veni..In fine..
E o cadere de toamna probabil..Mi se intorc viziunile din celelalte toamne..Vad cum se prabusesc lumile verii, si, cum cresc, din ruine, altceva..Alte lumi, probabil; ale toamnei..
De ce oare anotimpurile se definesc temporal atit de exact? De ce acuma e fix toamna 100%? De ce nu e, sa zicem 15% toamna? Ca doar e totul la inceput, inca..Nu e ca si cum au inceput vinturile reci, si ploile..
Daca axa pamintului nu ar fi fost inclinata, oare cum ar fi aratat anotimpurile?
Traim pe o planeta norocoasa..Si noi sintem norocosi ca existam..Sintem rezultatul atitor evolutii..Atitor transformari..Daca ne-am fi nascut dinozauri, si am fi vazut cum asteroidul a lovit planeta, atunci? Sau daca am fi fost nedezirabili, oameni, in perioada deportarilor?
Azi avem un avantaj..Putem zbura..Sintem liberi..Dar societatea are printre fiinte aceleasi instincte..Nu e mai usor de trait..E doar altfel..Raul nu mai e concret si imediat..E volatil..

Reteaua regretelor

Regretam uneori..Cu ceeasi putere cu care am sperat..Acoperim cu tristeti tot ce nu ne-a implinit asteptarile..
In tinerete ne construiam universurile pe iluzii, si ne era atit de bine..Ne cuprindea fericirea la reusitele construite in mintea aceea naiva, de inceput..Eram cei mai tari, puteam tot ce se putea, ne bateam cu toata lumea..La propriu..Ne contraziceam cu toti, aduceam argumente care ne erau atit de sigure..Si mergeam inainte, pe un drum ce ni se parea unicul..Al fiintei proprii..Si pe care il simteam ca fiind cel mai clar posibil..Si mai normal..Un drum pe care doar idiotii nu l-ar fi inteles..Unul..
Apoi am vazut ca exista in drumul asta intersectii, sensuri unice, sau variante..Si ca drumul e doar unul mic, un segment intr-o harta uriasa ca o retea..
Regretam uneori..Se mai intimpla..Regretam ce nu am reusit..Sau ce nu am avut curaj sa incercam..E firesc..
 https://www.youtube.com/watch?v=NKm28LU4NvU

Spatiile iubirilor

Iubim diferit..Fiecare..Iubirea ne imprumuta din culorile sufletului..Are stilul si dimensiunile lui..
Iubim uneori ciudat..Cu disperari si sperante construite de atita timp, printre atitea taceri..Iubim uimitor si  neasteptat..Exasperant de nestiut, si de absurd..Umilitor, si nevazut..Ca atunci cind simtim ca am descoperit comori pe care le-am cautat atit de mult..Sau ca atunci cind simtim ochii care ne privesc, cind, pe scena lumii ne jucam un rol..
Iubim cu speranta unui cuceritor..Sau cu tristetea insinguratului..Cu siguranta eternitatilor din ginduri..Si cu frica efemerului ce a trait intotdeauna in minte..
Iubim cu tot ce credem ca sintem..Cu tot ce putem sa inghesuim, ca infinituri, printre peretii strimti ai labirinturilor celorlalte infinituri..Iubim la fel de paralel..Cum am iubit toti..Citi am fost..

Privirile asteptarilor

Cit din noi mai ramine, dupa o anumita fericire, sau durere? Cit a ramas in urma, si cit mai are curajul sa mearga inainte? Cit din noi supravietuieste dupa o experienta de o asa magnitudine?
Stiu, traim imprejururile la fel..Ca toti cei de dinainte..Ca intr-un razboi fara sfirsit..In care supravietuirea tine de agilitate si cunoastere..Specifica..Si in care romantismul e un defect..O mare vulnerabilitate..
Totul e astazi o perfectionare de arme, practici si metode care sa te ajute sa te mentii, cit de cit sanatos prin nebunia generala..
Stiu..In aer e o emotie de toamna..In asteptare..Sintem toti pe un peron imaginar..Pregatiti sa intimpinam, sau sa petrecem..Un om, o fiinta, o eternitate..Care vine, sau pleaca..Sintem aici, si asteptam..Inca..
Natura e la fel..Ramine imprejur..Ca un raspuns la atitea intrebari..Pe care nu am stiut sa le punem..

Oricum

Ne mai plimbam printre ceilalti..Pe aleile lumilor..Cele fara de spatiu, si timp..Ne asezam pasii peste pasii prietenilor ce au trecut pe aici..Cu mult timp inainte..
Vezi, lumea nu a fost ce am crezut..Si nu ne-a ajutat in nici un fel..A fost ceva ce nu ne-am fi putut imagina.. Ca o entitate intr-un cimp de forte strain..
Azi ne completam eurile de ieri..Si ne elaboram iar, si iar, tristetile pe care le-am primit cadou..Ca sa nu le lasam singure..
Cite dintre privirile mele mai sint actuale? Cite dintre ale tale? Cit din noi a mai reusit sa treaca proba timpului? Cit ne-a mai ramas din tot? Cit din noi?
Nu putem ocoli timpul..Sintem..Suflete..In timp..Trasee unice..Irepetabili..Clipe..Percepute de noi intr-un fel.. Si in altul de ceilalti..Sintem treceri..Intelegi? Sintem ce am putut fi..Intelesi in felul in care am putut fi..Si uitati..In acelasi fel..In care am putut fi..De ceilalti, de timp, de orice..
Vreau sa vina toamna si sa ma regasesc in alte inceputuri..Oricare ar fi ele...De orice fel..Oricum..

Locurile privirilor

Traim toti, in lumea asta, de acum..Care, se zice ca e mai buna ca cea de ieri..Si, in evolutie spre cea de miine..Teoretic..Traim amestecat printre eurile amestecate..Fie ca sint ale noastre, sau nu..Privim, vedem, gindim si ne analizam propriile trairi printre cele ale celorlalti..Asa, pur si simplu..
Domnul Blaga auzea cum se izbesc de geamuri razele reflectate ale lunii..Razele ce ajungeau chiar in camera noastra..Cele ce proveneau direct de la soare..De la un soare incandescent si care, pe moment se ascundea in cealalta parte a lumilor vizibile..Asa cum, si luna isi ascundea partea ei etern nevazuta..
Acuma toti ne traim vietile pe partile luminate ale planetei..Si ne dormim parte din vieti atunci cind lumina nu ne vede..Lipiti de gravitatie pe suprafata unei planete albastre, cea frumoasa ca o opera de arta, si aruncata de hazard in spatiul infinit..Plin de vid, si de intuneric..
Cum spuneam, poetul auzea cum se izbesc de geamuri razele..Si, ca si Eminescu, isi imagina, in singuratate, lumi ce exista dincolo de tot..Si ce lumi..Cita existenta, cite trairi, ce vieti..Ce existente..Cite posibilitati de a fi..Care, cu greu s-au putut construi in cuvinte..Care sa mai si poata sa se lase intelese..
Vezi, noi, acuma ne lasam dusi in lumile fabuloase ale poetilor, traind ce credem ca ne apartine..Desi, na, mergem pe traseele ghidate de ei..Si ne regasim, si ne redescoperim fiinta printre reperele clar definite..De ei..Simplu..
E firesc sa avem propria personalitate..Si un drum propriu..Dar vezi..Ii avem pe ei alaturi..Si ca ghizi, si ca prieteni..Oameni care au simtit atit de bine, si au stiut atit de bine sa ne arate adevarurile..Ale lor, ale noastre, si ale lumilor in care am trait..Ale lumilor noastre cele fara de timp..

Eforturi si reusite

In natura exista forte..Care imping corpurile..Sau le trag..Depinde de cum privesti, din ce sisteme de referinta..Dar asta e un detaliu..Printre ele este forta centrifuga..Ea impinge un corp spre inafara sistemului care se roteste..E direct proportionala cu masa, patratul vitezei, si invers prop cu distanta fata de centrul de rotatie..E o formula simpla..F=m*(omega^2)*r cu omega viteza de rotatie in [rad/s]..
Forta centrifuga apare cind sistemul se invirte..Asa cum se invirte lumea astazi..Si e cu atit mai mare cu cit creste viteza de rotatie..Cam cum e acum..Cind toate se misca cu viteze supersonice..Deci, ca sa tragem o concluzie, adica sa o tragem cit de tare putem, ca sa ne mai calmam frustrarile, putem spune ca, astazi, a crescut forta cu care societatea ne impinge in afara ei..Si ea creste continuu..Conform formulei..
Si asta e valabil pentru toti..Pentru ca societatea asta a creat reguli pentru convietuire..Ceea ce e ok, ca sa nu se mai repete crimele trecuturilor..Bun..Dar regulile astea se aplica tuturor..Dar, mai sint unii care atita stiu; sa le ocoleasca..Si se capatuiesc, pentru ca nu, ei in fata societatii par corecti..
Noi, ceilalti respectam toate regulile..Pentru ca altfel nu am avea cum..Sintem vulnerabili..Spre deosebire de.. Nu stiu, habar n-am, nu sint specialist in umanitate, cultura, sau civilizatie..Si stiu ca exista o regula a supravietuirii, a lui Darwin, care povesteste despre cel mai bine adaptat..Bun, dar in ce conditii? Sintem toti perfect egali? Si de ce regulile astea ale timpului sint construite asa? Adica exista pentru toti o reusita bazata doar pe competente, asa cum se spune in manualele de corectitudine sociala? Oare?

Si, ca si cum

Ce am inteles e ce ne-a deosebit de ceilalti..Vezi, daca am spune tot ce simtim si gindim, poate ar fi un reper si un motiv, stabil..Aici si acum..Ca o coloana de stabil..O coloana din constructiile grecesti milenare..
Noi ne cladim trairile in vremurile astea..Pentru ca existam acum..Nu inainte, si nu dupa..Acum..
Am uitat cine am fost..Si abia daca imi aduc aminte cine sint..Pentru ca nu am stiut niciodata cum sa ma raportez la reperele trecuturilor..
Privim prin timpuri, detasat..Vedem vietile printre detalii..Distingem existenta unor spirite prin ce..
A, un timp ce ne-a..Cu..Ca sa..

Variante de vieti

Am mai mers prin timp..Am trait, am vazut, am cautat sa intelegem..Am trecut prin clipe care ne-au petrecut cu alaiul lor de amintiri..Am revazut fericirile din memorie..Viata ne plimba prin atitea detalii, si ne ameteste spiritul..
Am inteles cam cum a functionat natura umana, si cum s-a creat istoria..Si cum au fost oamenii deosebiti modele, care au construit momente de evolutie..Am vazut fete si trairi care ne depaseau perceptiile..Pe care le-am cautat..Ca sa le aducem in propriile trairi, si sa le facem parte din drumul evolutiilor noastre..
Sintem oameni..Fragili cu firi fragile..Amestecati printre ceilalti..Trecatori peste lumile pe care le-am putut intelege..
Fiecare ne traim experientele, si ne construim sperantele pe tot ce a fost..Privim la tot ce este cu ochii  omului ce si-a trait o viata moderna..Confortabila..Care l-a indemnat la echilibru..Ca la un fel de promisiune gratuita la un bilci ieftin, in care iluziile se vind bine..

Trairi atemporale

Lumile isi au variantele proprii de viata..Se retraiesc singure..Si se simt bine, singure, impreuna..
Noi am fost trecatori, doar..Printre lumile lor..Singuri, printre singuratati..Fete nestiute, amestecate printre fetele celorlalti..Trairi traite nestiut..Uitati printre timpuri..
Lumea ne-a vazut limitele, si ne-a considerat identici cu amintirile celorlalti..
Ne-a amestecat cu tot ce a existat..Ne-a privit ca si cum am fost identici..Cu tot ce a existat, atunci..

O, un

Un barbat e un fel de a fi..O femeie, un alt fel..Sintem aici, amestecati, in lume, barbati, si femei..Oameni..Firi si temperamente diferite..Existente ..
Traim fiecare, ce, si cum putem..Visam..Mergem..Cautind..Sperind..
O traire a fost un etern pe care l-am simtit, printre rinduri..Ca o revenire la ce simteam ca eram..

Iubirile trecuturilor

Septembrie e o lume a inceputurilor..Ca dintotdeauna..E lumea in care se dezintegrau toate, si in care se reconstruiau toate, altfel..Intr-un fel miraculos..Un start ce revenea, metodic, dupa atitea fericiri eterice..
Septembrie e o continuare a ce am trait..Ca o analiza-sinteza a lumilor haotice ale fericirilor verii..Ca un sfirsit de universuri paradisiace, si un inceput de ginduri elaborate, de toamna..Un inceput de ratiuni..
Viata ne-a dus pe drumuri nestiute..Am trait printre atitea..Am vazut atitea..Si am crezut ca ne putem potrivi gindurile, ca sa se poata adapta, la atitea..
Uneori anticiparile ne-au reusit..Dar, de cele mai multe ori, nu..Am mers inainte privind, si cautind sa intelegem ce anume a fost determinant, in tot..
Imi vine sa ma duc pe tarimurile de altadata..Si sa ma intilnesc cu toti oamenii frumosi, sa-i imbratisez, sa-i pup, sa le vorbesc, si sa-i ascult..Sa-i simt..Sa ma las plutit de revelatiile momentelor, si sa nu-mi mai pese deloc de tot..Sa traiesc ce am simtit ca sint, printre ei..Sa le simt atingerile si trairile, ca pe ale mele..
Stiu..Lumea azi s-a schimbat..E posibil..Dar eu mai am amintiri..Amintirile mele..

Uitari si amintiri

Azi e altfel..Adica aziul e mai avansat..Aziul de azi..Momentul de acum..Domeniile sint mai specializate, oamenii mai adaptati..Lucrurile mai clar definite..Si media mai actual-descreierata..Azi e un timp al detasarilor de trecuturi..Un timp al constructiilor unor entitati mai actualizate..Azi e un timp mai elaborat, dupa atitea evolutii..In care se amesteca, haotic, ce a fost, ce credem ca a fost, valori de toate ierarhiile, ca sa se obtina un mehlem de variatiuni pe aceleasi teme..
Azi e un timp istoric..Evoluat..Desi, de multe ori ma intreb..De ce e aziul de azi mai bun? Doar pentru ca e rezultatul unor evolutii in care domeniile au devenit mai specializate, si mai avansate in cunoastere? Asta sa fie motivul? Cunoasterea mai adinca? Si?
Habar n-am, istoria se scrie pe masura evolutiilor..Bun..Si evolutiile astea insemnind ce? Pentru ca eu, doar eu, simt ca evolutiile technologice ne-au cam indepartat de natura noastra profunda..Am devenit, cumva, instrumente a ce am construit noi insine..Ceea ce a complet absurd..Bun, bine, e corect sa ne intrebam tot timpul, ca in marele opere sf, noi, de fapt, cine sintem, ce am devenit, atunci cind technologiile ne-au depasit?
Lumea si-a pus intrebari tot timpul, si a cautat raspunsuri, dintotdeauna..Fie ca erau in secolele trecute, fie ca sint acum..Pentru ca, de fapt, omul e centrul lumii..Si el si-a construit imprejururile..
Dar, sa nu anticipam..Ce va veni, va veni..E pentru cei puternici sa decida..Noi doar privim, si ne gindim..La noi, la prieteni, la iubiri..La oamenii care chiar ne-au fost alaturi in momentele grele..La constiintele care ne-au inteles, atunci..
Fiecare are pe corp, la propriu, cicatricile ramase din luptele de dinainte..Si care ramin..Ca sa ne aduca aminte de ce a fost, atunci..Si de cei care am fost, cind ne aruncam in batalii, cu entuziasmul virstei..

Inceputuri de septembrie

Am avut intotdeauna un sentiment de iubire profunda pentru momentele de interiorizare..Nu stiu de ce..Asa am fost construit, poate..Sau poate asa am devenit, in timp..Habar n-am..Stiu doar ca imi placea enorm sa ma scufund cit mai adinc in apele sufletului..
Cind eram mai mic, in scoala, tin minte ca ma duceam la olimpiade..De mate sau de fizica..Si acolo emotii, alti colegi, emulatie, fibrilatie, contremulatie, tremurici-pogonici, fete cu grimase, sau fete-masti..Discutii soptite, asteptari, gesturi repezite..Body language, zgomote..Totul pina cind veneau subiectele..Dupa care, se aseza linistea, si singura miscare era cea a profesorilor-supraveghetori..Toti ceilalti erau concentrati in tezele lor..Mi-a placut enorm starea aceea, de concentrare..Pe care am simtit-o mai tirziu, la examene..Starea de ginduri, de intrare intr-o disciplina a elaborarii cunostintelor, cind sintetizai si analizai tot ce stiai ca sa scoti un rezultat, folosind ce acumulasesi inainte..Cind te simteai detasat, si puteai privi, de deasupra tot, si construiai din formule, si cifre, un drum logic..Era fabulos cind vedeai cum te poti depasi pe tine uitind ce te-a legat de un trecut destul de sec, si de brutal..
Si scriai, adaugai, stergeai, revedeai, puneai idee linga idee..Teoreme, reguli, formule, metode, logici, toate se construiau imprejur, sau se adaugau, ca sa convearga spre un rezultat pe care, parca il intuiai..Toate spre acelasi scop..Sa obtii rezultatul cerut, si stiut de ei..De ceilalti..
Apoi, mai tin minte cit de eliberat si implinit ma simteam cind terminam lucrarea, si o predam..Atunci era ok.. Facusem tot cit putusem, si stiam ca va fi bine..Oricum ar fi aratat binele asta..Ca luam un loc, sau nu in primele 3 pe judeteana..Pentru mine era la fel..Pentru ca eram acolo, printre sufletele concentrate ale celorlalti, care au trait, ca si mine, aceleasi experiente de neuitat..
Pe urma viata m-a pus sa mai dau examene..De toate felurile..Pe unele le-am trecut..Pe unele le-am picat.. Dar am avut tot timpul, in minte momentele acelea de lucru..De traire concentrata..In care am simtit ca doar eu sint cel care isi construieste, din bucati, propria determinare..Si a fost fabulos..
Azi e inca august..Mai e putin si vine septembrie..Si vine la fel..Cu emotiile inceputurilor..Ce vremuri..

Peronul asteptarilor

Ceva ne sustine, cumva, moralul..Ceva de sus..Unii considera a fi o constiinta superioara, un cineva, pentru ca are idei abstracte, e inteligent, are o privire generala asupra a tot, si ne aranjeaza vietile fiecaruia, dupa cum meritam..Totusi..Traim in secolul XXI..Poate mai degraba ar trebui sa denumim viata noastra destin.. Destinul nostru, care sa cuprinda in el tot; cine sintem, cum simtim, cum gindim, ce noroc avem, ce mediu ne inconjoara, ce oameni, ce vointa avem sa schimbam ceva..In fine..
Cum spuneam, ceva de sus ne ridica moralul..Si asta e speranta..Cam ea sta la baza a tot ce facem..Ea ne propulseaza inainte..Pe speranta o regasim in noi, tot timpul..Mai vine, mai pleaca..Si cind e plecata o cautam printre sperantele celorlalti..De fapt poate speranta e o entitate uriasa care cuprinde toate sperantele..Ale tuturor..Poate e acolo, stabila, si noi luam din ea cind si cit avem nevoie..Cine stie..Ea e cosmica..Seamana cu iubirea..De fapt ele sint apropiate, pentru ca ne vin impreuna..Vin spre noi tinindu-se de mina..Si zimbind..
Uneori aud cum trec trenurile vietilor celorlalti..Aud cum locomotivele dau semnale..Cum tacane rotile la treceri..In tandem..Tzonc-tzonc..De undeva departe..Si ma gindesc..Ma gindesc la toate..La mine, la ei, la viata, in general..Sau la pasii pe care ii facem..Fie ca sintem in tren, sau pe peron..Oriunde..

Podurile spre realitate

Ne mai plimbam singuratatile, mai des in ultimul timp, prin muzeul propriilor amintiri..Mai admiram exponatele in ordine, trecem prin sali, prin colectii, anexe, tot..Lasam la urma colectiile melancoliilor, nostalgiilor, si al iubirilor..Unele amintiri le vedem in mai multe colectii..Aceleasi..
Sala iubirilor e calda..E de culoare galben-portocaliu-rosie, cu puncte mici albastre de tristeti..Dar e plina de senzatii, de inaltari, de zboruri lungi prin spatii necunoscute..Si de altele..Peisaje, obiecte, ochi mirati, gesturi elegante si discrete, conversatii..
Ce curios..Cind vezi lucrurile acelea concrete, ti se intoarce inapoi senzatia de atunci..Simti iar caldura aceea, naivitatile, si sufletele..Cum te inconjoara..Si parca incepi sa iubesti din nou..Sau poate e doar o retraire..
Fostele iubiri, cum spunea scriitorul, sint ca vulcanii stinsi..Nu stii cind vor incepe iar sa erupa..Si ma gindeam ca, totusi, chiar daca fostele amoruri ne mai viziteaza, e bine..Pentru ca, oricum, intre noi si realitate, toate podurile sint cu sentimente construite..Si cele mai multe cu iubire..

Singuri

Vad din ce in ce mai multe fete de oameni singuri..Se inmultesc..De unde au venit, oare? Sau s-au transformat din ceilalti? Parca nu, ca au mastile noi si lucioase, fara crapaturi..Interesant..
De ce au venit oare? Cauta ceva? Sau sint doar in trecere spre altundeva? Ca doar n-au venit asa ca sa se intilneasca cu noi, ceilalti..Ar fi si culmea..Pentru ca nimeni nu vrea sa se mai intilneasca cu nimeni..Adica nu mai vrea, ca, poate in trecut erau mai prietenosi si comunicativi..
Sau poate ca sint extraterestri astia cu fete de singuri..Mai stii? Ca la cit de mare e universul asta tre'sa existe pe undeva o planeta cu ceva viata inteligenta pe ea..Ca pe planeta noastra nu s-a descoperit inca, hahaha..Tare..Pai la citi dobitoci sint, na..De unde atita inteligenta..Si aia care e, cine stie pe unde se ascunde..Ca nu risca..E multa rautate, azi..
Da, plecasem de la fetele astora..De fapt, parca seamana cu fetele celorlalti..Si de la distanta nu-i deosebesti.. Cine stie cine sint, sau de unde or veni..Or fi avind si ei motive sa fie asa..Ca si noi avem..De fapt toti..Avem..Toate motivele din lume..Ca sa..Sau sa nu..
Chiar, ce ciudata e viata asta..In scoala inveti anumite chestii, si sa respecti alte chestii..Adica toata lumea invata..Doar ca, in societate nu aplica nimeni nimic..Zero barat..Toti au mutre acre si scirboase..Si se agita spre tine..Tre'sa fii agil..Vremurile s-au schimbat..Azi toate sint cu viteza..S-au accelerat toate..
Aia e, astia tristii, nasol de ei..Lasa ca se obisnuiesc cu lumea..Sau daca nu le dau din pastilele mele rosii verzi..Din alea negre nu dau ca m-au costat mai mult..Mi le-a vindut un temporal..Si alea negre-s de lux, iti construiesc multe filme in minte..Dar, de fapt, de ce sa le dau gratis? Mai bine le vind scump, sa-mi scot si eu pirleala..Vind tot..Gata..Ma mut pe alt sistem..Aici e prea aglomerat..Prea multi cu fete triste..N-or mai fi gasit de cumparat pastile..Au ei un motiv..Sau poate nici n-au auzit de pastile cum n-au auzit de civilizatie.. Sau de altele..Poate de asta au meclele astea..Treaba lor..Eu plec..Acuma poate o sa ajung pe o planeta unde or sa zica aia de mine ca am figura trista..Cum zic eu de astia..Naiba stie..Mai bine ramin..De fapt.. Ba plec..Fug..Ca si asa timpul trece..

Salut! murim!

 

Se izbucnise piatra in praf si pulberi fine ,
Iar cerul se taiase in doua inspre jos
Si soarele din infinit spre infinime ,
Ragea umbros ,
Salut ! murim !
In timpul asta scurt, cand eu te strig , cand tu ma strigi ,
Si inca ne mai rasucim ,
Atata-ti spun ,atata zic ,
Salut ! murim !

                            Nichita Stanescu

Intre

Vezi, te poti defini pe tine relativ la orice..Esti asa, sau nu, pentru ca ai aderat la unul din milioanele de puncte de vedere..Esti ceva, orice, pentru ca te-ai definit tu insuti intre anumite limite sociale..
Viata ta a fost dintotdeauna inclusa in ceva, ce societatea a definit..Ai fost la fel cu, sau cu, sau apropiat de, sau chiar identic cu..Ai fost fixat intre reperele sociale..Si ai fost definit prin ele..

O traire regasita

Am vazut un film, de se cheama Summer Lovers, cu Daryl Hannah, febletea, cu Peter si cu Valerie, toti frumosi ca niste papusi clasice..Buni toti de modele pentru nuduri artistice..Frumos..O poveste de amor intre 3, 2 fete si un baiat, intr-o vacanta in Santorini..Care, ca orice poveste, are variante de final in mintea privitorului..Dar toate sint, sau par, reale..Toti sint adevarati, si traiesc o aventura a vietii..Undeva in insulele atit de pline de farmecul peisajelor grecesti..
Ca barbat nu iti da satisfactie prezenta a 2 partenere, cit iti da faptul ca te poti intelege fabulos de bine cu amindoua..Ca te poti conecta la mintile lor, si toate se construiesc impreuna..Ca existi intre constiinte care iti sint alaturi, si te inteleg..
Privind la cum e viata astazi, ce au trait ei pare un miraj miraculos..Pentru ca azi, spre deosebire de '82 nu mai e aceeasi detasare, si intelegere a vietii..Nu..Azi e stres, nervi, agresivitate, si atasare-lipire de sufletul celuilalt..Azi e un timp timpit si obsedat, adus din social in chiar intimitatile cuplului..Ori, hai sa fim seriosi, iubirea e detasare, nu are de-a face cu nici un fel de constringeri..Ca de aia e iubire..Pentru ca e libera..
Asa..Am vazut filmul, am trait povestea lor de amor, si m-am gindit si la povestile mele proprii de amor.. Cele neterminate..
O iubire e dincolo de timp..Si e unica, nu se compara cu nimic..E o traire a noastra, proprie..E din noi..Am sa mai pun ce cred in commenturi..