Mediu si evolutie

Astazi rege e technologia, ca e super-spectaculoasa, s-a dezvoltat exponential, si a schimbat mediul nostru complet..Eu am prins la facultate computere cu cartele perforate, ca metoda de introducere a datelor (de fapt computer (numit pe atunci calculator) ca era doar unul, ca nu aparusera PC-urile)..De fapt existau un fel de calculatoare-computere primitive care incarcau de pe caseta audio programele care faceau niste chestii, mai mult jocuri gen ping-pong, cu o grafica de asta de inceput..Am invatat cum functioneaza computerul mult mai tirziu, incepind de la 286, 386, 486, Pentium, etc.. Mi-am incarcat memoria cu chestii care erau utile doar atunci, dar asa a fost, trebuia sa invat sa ma descurc..Acum tinerii lucreaza cu computerul de mici, si se dezvolta altfel, pentru ca sistemul lor de gindire e format plecind de la a invata lucrul pe computer..Ei gindesc mai technic realitatea, pentru ca ei o cunosc pe cea virtuala mai bine, ca apoi s-o descopere pe cea reala, cred..Desi daca te educi intr-un domeniu il descoperi de la baza la virf, deci tot ca noi, sau tot ca oricine din orice vremuri, doar ca acuma ai informatiile actualizate si mai bine structurate..In viitor probabil ca li se vor descoperi aptitudinile si abilitatile copiilor la virste foarte mici, si vor fi educati mai bine, fiecare in felul lui, nu va ma fi un invatamint de mase ca acuma..Sau, cine stie, poate ca se va pastra invatamintul pe echipe, pentru ca cei cu anumite talente invata mai bine daca au competitie reala, decit daca invata singuri, ca omul are nevoie de atingere fizico-afectiva.. Sau na, sint si unii mai singuratici, si vor avea si ei asigurata linistea pentru studiu, ca trebuie sa te concentrezi, totusi, ca efortul intelectual e cel mai greu din lume..Solutii exista pentru orice si oricine, si viitorul le va aplica..
Ziceam de idei, ca asta separa domeniile intre ele, fiecare are ideile si logica specifica..Un inginer mecanic va discuta mai usor cu un alt inginer mecanic, un pictor cu un pictor, un economist cu un economist, etc, pentru ca au la baza acelasi tip de cunoastere specifica..Un inginer poate avea pasiune pentru arta, si va putea comunica cu un profesionist al artei, dar la un nivel mai jos..Bine, asta daca vor sa discute pe domeniu, ca asa, la general, teoretic ar putea discuta oricine cu oricine, dar nu se stie si cit se vor intelege, na..
Asta e baza si intr-o relatie: intelegerea, si dorinta de a se ajuta reciproc, cred (la care se pot adauga si multe altele, pe traseu)..Si intelegerea o faci experimentind comunicarea de toate felurile, si la toate nivelurile..Acuma o relatie nu e neaparat sa fie intre specialisti din acelasi domeniu, asa cum vedem in realitate, pentru ca sa fii impreuna e o chestie mai mult de suflete, decit de abstractiuni, si mai mult de realitati imediate, de adaptare a personalitatilor, etc..Sint multe de spus, pentru ca intr-o relatie intervin multe, inclusiv competitia, divergentzele, chiar conflictele, etc..In timp toti am avut relatii, unii le mai au, si am invatat cum e sa traim impreuna, cu bune, cu rele, in fine..Eu sint inca la stadiul de pre-relatie, cu ceva cunoastere acumulata..Sper sa evoluez si sa nu ma izolez, ca na, e o lume libero-libertina imprejur, care nu te menajeaza..

Idei in peisaj

Simona Halep a batut-o pe Oceane Dodin 3-6 6-3 7-5 la Miami azi, a fost tare, cu 5-5 in setul final, deci putea oricine sa cistige, dar Simona a fost mai pe felie..Spectaculos, intr-adevar, Simona cind joaca da tare si la casierie, si oponentul are de luptat cu toate energiile disponibile..Cred ca de asta e asa de popular tenisul, si ala de virf e supra-platit, pentru ca lumea se inghesuie sa-l vada, ca e un show complet, are de la schimbari de situatie, situatii limita, efort, miscare artistica, oameni reali care isi traiesc starile expuse, ca la teatru, sinceritate in atitudini, etc..E mai interesant ce se intimpla acolo decit un voyeurism, sau o cautare de a gasi ceva ce nu ai voie, ceva interzis..Bine, acuma sint diferite tipuri de show-uri, fiecare pe domeniul propriu, ca un film e ceva, un teatru altceva, standup comedy altceva, cooking show cu totul altceva, etc..Se poate face show din orice care are niste caracteristici, sau niste chestii pe care le cauta lumea, si cu cit e mai multa actiune, aventura, spectaculos, descoperiri, erotism, etc cu atit mai de success e..Si luptele de gladiatori tot show erau, e adevarat ca prea dement, totusi, dar satisfacea poporul..Acuma cu technologiile astea ultra-performante cam toate sint show-uri virtuale exceptional de bine realizate..
Ce ma enerveaza e ca acuma se cauta efectele speciale mult mai mult ca ideile, si asta e absolut peste tot, chiar si in documentarele de stiinta, dar probabil ca lumea se va cam plictisi de spectacolul vizual la un moment dat si va invata sa aprecieze spectacolul ideilor, ca ala chiar este special  (si nu zic asta dintr-un punct de vedere ingineresc, ca sa exagerez importantza propriei mele specializari), dar trebuie o educatie pentru asta, ca e greu sa intelegi spectaculosul din idei dintr-un alt domeniu, daca nu-l cunosti destul de bine.. Ori efectele speciale video-virtuale le intelege oricine, far sa fi studiat..De fapt ce e interesant la spectacolul ideilor e ca ele vin ca o revelatie, ca si cind cineva ti-a aprins un bec in cap, si asta e fabulos..Momentul cind intelegi o idee, sau o logica anume e me-mo-ra-bil, stiu ca eu ramineam mut, si ma uitam imprejur sa vad peisajul, si ce vedeam mi se lega afectiv de idee, ca si cind cele 2 se lipeau una de alta..Si intotdeauna cind revedeam chestia aia din peisaj imi aduceam aminte automat de idee..Bine, apoi, in timp, si ideea si peisajul parca se mai modificau cumva, ca si creierul le prelucra-infrumusetza, dar ramineau lipite ca si cu glue.. De fapt, uneori parca acelasi peisaj se mai lega de o alta idee, si atunci cind ma gindeam la idee revedeam peisajul, ca depinde de cum erau facute legaturile ce cu ce..Si de fapt ideea putea fi o traire anume (terminarea liceului, facultatii, a unui examen important, o excursie, etc), iar peisajul putea fi o mimica, o figura de om, o silueta, un loc, un grup de prieteni, etc.. Se puteau face combinatii de n luate cite k, ca la combinatorica (asta era la calculul probabilitatilor parca)..
Bine, in timp lucrurile se mai schimba, pentru ca noi ne schimbam, si amintirile ne copie, dar ele ramin in noi, chiar daca par uitate..Cica asa e definit geniul, ca el isi aminteste tot, fata de un om obisnuit care uita..E posibil..

Valori

Se spune ca valorile se cern, si ca doar ele trec testul timpului..Bun, ce inseamna testul asta al timpului? De ce unele lucruri il pica? Greu de spus in cuvinte, pentru ca orice si oricit ai lauda o valoare autentica, tot timpul ceva ti-ar scapa..O valoare autentica e sufleteste profunda si stabila si u-ni-ta-ra.. Si are ceva ce uimeste: tot timpul descoperi ceva nou, tot timpul te surprinde chiar cind ai crezut ca ai inteles-o complet..
Un tablou de Picasso, de exemplu..Poti sa-l vezi, si sa-l memorezi; poti sa-l analizezi, sa-l discuti, sa te intrebi ce ar fi fost daca pata aia de culoare era mai mica sau deplasata 1 mm la stinga..Poti sa incerci sa copii tabloul ala, sa-l reproduci identic, sau sa-l modifici..E la fel, pentru ca tabloul ala nu e ca sa fie technic determinat, ci ca sa vorbeasca sufletului profund..Asta il face autentic, capacitatea de a-ti intra adinc in tine fara sa simti..Si oricit te-ai plictisi de el, fii sigur ca miine, cind probabil ai sa ai o alta stare de spirit, ai sa-l vezi altfel, si ai sa-l intelegi altfel, pentru ca el functioneaza independent, se adreseaza oricui in orice stare s-ar afla..E adevarat ca poti intelege arta daca ai o educatie anume, pentru ca fiecare isi are sufletul cu o anumita structura, cu unele parti mai avansate, altele mai putin, dar o valoare are cam acelasi impact asupra oricarui suflet care se deschide, cred..E mult de spus, dar esential e ca e mult de simtit..
Toate artele opereaza la fel..Aparent e simplu..In realitate e greu, pentru ca o opera e constructia unui explorator foarte curajos, care inoata tot timpul in adincurile sufletului, si care mai iese uneori sa respire si aerul realitatii..Aici e inca un curaj; sa imbini echilibrat toate realitatile astea, si sa nu ramii captiv in niciuna, chiar daca le traiesti pe toate cu capacitatile speciale ale celui care simte si construieste mult..
Ce e interesant, e, ca si astazi, dupa atitea mii de ani de creatii artistice, inca se mai face arta noua.. Curioasa creatura e omul asta..Cum evolueaza el si in rau, si in bine..
PS Am asa niste stari proaspete, de zile cu mult soare, o fi de la primavara..Sau de la Beatles, pe care i-am reascultat stiintific de data asta..Sau de la faptul ca miine imi fac spaghettini cu sos din conzerva si carne tot asa..Ce chestie, am asa niste pulsiuni de fericire, care sigur imi trec repede..

Busofil lacustrofob

Ma gindesc la Bacovia, cum se plingea el ca era singur si-l ducea un gind spre locuintele lacustre..Ce fel suna "lacustre", e si arhaic si misterios, si iti lasa imaginatia libera sa vizualizezi ce vrei, desi mie imi veneau in minte niste imagini de astea de case pe deasupra apei, pe niste piloni, si alaturi o barca legata cu o sfoara.. Parca asa era; in fine, ce mai conteaza, pina la urma "lacustra" e ce vrei tu sa fie, eventual ceva futuristic construit din module cu niste interioare de alea ca in Nautilusul lui Nemo al lui Jules Verne, si cu pereti transparentizabili, cu tot felul de instalatii care fac tot felul de chestii..
Ce bezna e..Iar m-a luat imaginatia pe sus..De unde mi-o fi venit cu Bacovia cel lacustru? In fine..Sint in bus iar, la geam, la locul meu..S-au inchis usile si am luat-o din loc..Ce frumoasa e lumea de afara..E ca un spectacol fara actori, in care doar peisajul joaca un joc al trecerilor..Un felinar se apropie si lumina creste, iar umbrele devin mai mari si clare, ca sa alunece imprejur si sa dispara..Apoi alt felinar, alte umbre..Cica umbrele sint singura noastra certitudine..Si cica in viata avem cu noi multe umbre de care ne eliberam cum putem, pina ne eliberam de tot..Cred ca si singuratatea e tot o certitudine, ca o ducem in circa tot timpul, si ne cam rupe oasele, dar na..Pina si umbrele sint singure, pentru ca ne seamana..E normal..
Busul asta nu e lacustru..E sinistru..De fapt nu e, ca nu are de ce, e doar cum e el acuma, in spatiul si timpul asta..E un loc public, care se misca, si te plimba cu el, si care are si scaune, si ferestre, si motor, si roti, si tot ce-i trebuie..Un loc in care mai intilnesti oameni, pe care poti sa-i ignori, ca sa nu te complici cu inca un efort de a face o conversatie..Mai bine, ca oricum sint complet stupide discutiile astea cu necunoscuti, si te obosesc..Mai bine sa-ti lasi mintea eliberata; mai ales ca e si intuneric, si esti constient ca celalalt te vede partial, oricit s-ar holba..
Cum ar fi sa fiu acuma intr-o nava spatiala, si sa merg spre centrul galaxiei? Eh, prea multe raspunderi, bataie de cap..Mai bine in bus..Aici pot sa si dorm pe scaun, ca e mai comod ca in tren..Tre'sa cobor la prima, si sa mai merg pe jos pina acasa..Ce sinistre sint peisajele astea in intuneric..Si e si o liniste de aia suspecta.. Cine stie cine sta ascuns dupa boscheti sau copaci..Daca sint extraterestri verzi care ma pindesc sa-mi fure portofelul? Desi ar fi cam dubios sa fi facut ei atita drum doar pentru asta..In fine..Nu e nici un extraterestru, ca daca n-au aparut pina acuma, e prea putin probabil sa existe..Clar, sintem singuri, toti de pe planeta.. Unii doar isi imagineaza ca nu sint singuri..Nu mai conteaza..Si extraterestrii tot singuri sint, cel putin la fel de singuri ca noi, pentru ca sint mai evoluati..Mai bine ca nu exista, ca ar fi fost prea tristi..

Usile dintre lumi

Viata asta pare un film suprarealist..Ca vezi ce vezi..Acuma te intrebi nu daca e adevarat, ci daca si crezi ca merita sa analizezi..Bine, e retoric totusi, ca ce merita simti, si faci fara sa iti mai pui problema..Si parca totul e foarte rapid schimbator, ca atunci cind inchizi ochii, si parca ti-e frica sa-i deschizi ca nu stii ce naiba o sa vezi total diferit fata de cum era..Bine, nu ca fac teoria chibritului iar, dar e clar o porcarie tot, pentru ca e la liber, si omul isi cam face nevoile pe tot, ca si cum  ar fi stapin si isi marcheaza locul..
Ieri ma plimbam prin Venezia, asa, ca sa mai uit, si ma uitam la ce frumos e pe aici, cita istorie, ce lucruri minunate ne-au ramas de la cei de mai demult, in fine..Am zis sa-mi cumpar un suvenir, si am intrat intr-un mic magazin..De fapt am vrut sa intru, pentru ca dincolo de usa eram tot afara, ca si cind as fi iesit..M-am intors, ca sa vad daca nu visez, sau daca nu cumva asta e doar un perete cu oglinzi ca sa pacaleasca trecatorii..Nu era..Am verificat de mai multe ori; de o parte era o cladire normala, in care cind intram ieseam de fapt dintr-o alta cladire..Ma rog, poate am halucinatii, mi-am zis, si am iesit din cladire, am trecut strada din noul peisaj, ca sa intru in alt magazin..Aici, in incapere erau mai multe usi, pe care le-am testat, si era tot ciudat, ca intram pe o usa, ca sa "ies" tot in aceeasi incapere, pe alta usa, ca si cind usile astea coincideau, de fapt, si universul era intors pe dos..In fine, am intrat si iesit de fapt, tot timpul in si din aceeasi incapere..Si ce ma mira e ca nu era nimeni acolo, desi magazinul era deschis..Apoi am iesit afara la strada, iar, ca sa caut un alt magazin..L-am gasit, am intrat, si aici era o alta chestie; camera era o camera de hotel de etaj 50 sau ceva, ca era o vedere de sus a orasului, si in pat un cuplu facea amor..Mi-am cerut scuze, desi parea ca nu ma baga nimeni in seama, si am iesit pe alta usa..Acum eram in cabina unui yacht, unde un alt cuplu facea amor..Am luat viteza, am deschis usa, si, ce sa vezi, tocmai am pasit pe o plaja de nudisti lasind in spate o coshmelie..Na, acuma unde mai intru, ca daca o iau inapoi cine stie unde ajung, desi era evident ca odata si odata tot trebuia sa ma intorc dupa ce parcurgeam suficient, ca sa nu uit drumul, evident..Am mers pe plaja, le-am facut cu ochiul la doamne, si am intrat pe usa unei alte cosmelii..Am ajuns intr-o camera de hotel la munte, ca vedeam pe fereastra un peisaj incredibil..Apoi am trecut succesiv prin: alta camera de hotel pe o insula, cabina unui vapor, un teatru, o baie publica, un avion, o sala mare, un teren de tenis, numeroase camere de hoteluri in care toata lumea facea amor, culmea, multe locuri, ca le-am si uitat..Am vazut cam orice, ca de la un moment incolo aproape alergam de curiozitate sa vad ce e dincolo de usa..Multe de tot, si e interesant ca parea ca sint invizibil, nu ma sesiza nimeni..In fine, am calatorit multe ore bune, iar la un moment mi s-a facut frica, ca am uitat drumul inapoi..Ei bine, cind am deschis usa urmatoare am iesit fix din magazinul din Venezia unde intrasem la inceput..Na..A fost o chestie incredibila pe care n-am povestit-o, ca sa nu rida lumea de mine, clar..Acuma o scriu, ca era prea de tot sa o las asa..De atunci nu mi s-a mai intimplat..O fi fost o chestie de rasuciri de astea de timp si spatiu, de fapt doar de spatiu, care s-a intimplat fix in acel timp, cine stie..Ar fi interesant sa mi se mai intimple pe viitor, ca sa calatoresc ieftin, si sa vad cit mai multe:)) O fi ceva care declanseaza chestiile astea? Ce fain a fost..Ma mai duc la Venezia, poate ca acolo e buricul pamintului; data viitoare imi iau mai mult concediu, o busola si ceva sa-mi notez ce am vazut, clar.

Brutal anti normal

Cit traiesti inveti, si inveti de cele mai multe ori din cauza unor lucruri care nu functioneaza, si care cam produc dureri..Unul din lucrurile astea e in-cre-de-rea..Increderea e o chestie ultra-pretioasa, si nu o dai nimanui decit dupa mult timp de verificari, altfel te prajesti ca mine, si asta doare, am vazut pe pielea mea..
E interesant ca eu nu dadeam incredere chiar oricui, ci doar acelui/acelei care demonstra ca poate sa faca, sa construiasca ceva..Si cum am zis, dadeam incredere ca sa regret amarnic un timp mai incolo, pentru ca personajul respectiv profita ca sa imi faca o nefacuta..
Nu am incetat niciodata sa ma mir cit de primitiva e mentalitatea-cultura noastra..E suficient sa te uiti absolut oriunde in societatea romaneasca, ca sa vezi ca de fapt nimic nu functioneaza, totul e mentinut artificial functional, nu e nimic firesc si natural..In asa situatie evident ca traiesc tot felul de creaturi..Ma uit de multe ori la unele comentarii, la orice, pe net..La 70 de ani de la WW2 au reaparut textele anti-orice, si anti-oricine, nu conteaza ca e bun, sau rau, totul e la gramada..Sintem ca in Evul Mediu..Simona Halep a pierdut un meci la Indian Wells cam usor de tot, practic n-a jucat, era in plus pe teren, in fine, si ma gindesc la ce injuraturi o sa fie tzinta la intoarcerea in Ro..Bine, la cite jde milioane de coco are, nu cred ca o afecteaza, desi ea zice ca e sensibila..In fine..Cum spuneam, la noi e cu injuraturi de orice/oricine adresate absolut oricui, ca sa ne refulam frustrarile..Cum iesi cu ceva in evidentza cum sar toti pe tine, toti adica toti prostii inraitzi..Na, de aia emigreaza lumea asa masiv, ca e presiunea prostiei absolut uriasa..
E greu cu mentalitatea romaneasca, si simti asta in timp, fie ca ai emigrat, fie ca nu, pentru ca te vineaza cineva, undeva, cindva ca sa ti-o traga, asa ca in filmele de actiune, si tre'sa fii atent, ca nu se stie..Decit sa risti unele posibile relatii riscante, mai bine te izolezi..Clar..Ca sa nu se agatze de tine vreunul sau vreuna care nu stii ce intentii are..
Inca o chestie; in Ro se injura/ataca masiv tot in toate felurile, dar nu se face nimic..Toti se holbeaza si se maimutaresc..Ce cred ei ca obtin, oare? Adica sint constienti de ceva, sau o fac doar anti-frustrari? E cam de-a-mpulea sa faci ceva ca sa te afli in treaba..Mai bine o ceafa de porc-porcin la iarba verde si un dansul pinguinului in vreo intersectie, plus un alcool pina adormim..Somn usor natiune (sau ratiune)!
PS Ca sa nu-ti fie frica ca te vineaza cineva continuu, cica tre'sa te gindesti ca nu esti niciodata singur (oare cine e cu tine?)

Cautari si regasiri

Cred ca am fugit intotdeauna de ce aveam, pentru ca era mult prea putin, si sa gasesc ceva acceptabil, totusi.. Si tot cautam, si ce gaseam vedeam dupa un timp ca e muuuuult mai putin decit parea, si iar o luam la drum si cautam, si iar eram pacalit de altceva care, la fel, era mult sub ce credeam ca este, si iar alergam ca sa caut ce credeam ca merit, pina cind mai oboseam, si ma asezam pe o banca, intr-un parc, ca sa ma odihnesc si sa-mi refac energiile mentale risipite..Ce cautam eu era greu de definit cu exactitate, era mai degraba o proiectie mentala a ceva ce eram sigur ca exista in realitate, si pe care cind am sa-l intilnesc am sa-l recunosc, pe acel lucru sau situatie, sau om, sau altceva..
Cautarile astea le-am facut toata viata, si le fac in continuare, ca sint antrenat..De gasit prea putin am gasit in lumea asta sinistra si inselatoare, dar asta e, nu am avut noroc mai deloc sa-mi pice ceva, tot ce am reusit am facut cu sacrificii si dureri mari si dese, futu-i ma-sa ei de bushulengarie..Bai nene, si tu esti un om ca un om, normal la cap si la corp, nu esti vreun superman sau spiderman care sa ai niste puteri magice care sa te scoata din belelele posibile alea multe care ti se pot intimpla, si, ce sa vezi, chiar ti se intimpla..Si atunci te lupti cit, cum, si cu cine poti ca sa obtii ceva..Si ce sa vezi, obtii cam un sfert (cel mult) decit ar obtine altcineva in locul tau, in aceleasi conditii..Zici mersi, sa va fut pe toti, si pleci..A doua zi o iei de la capat cu cautarile, ca sa se intimple, previzibil, ce sa vezi, aceleasi chestii..Uneori, dupa ce se acumuleaza destule esecuri explodez, si ma izolez, ca sa nu-i mai vad, si stau eu cu mine si cu internetul, ma uit la ce mai e nou prin lume, mai un film, o muzica, orice ca sa simt ca sint om, si ca traiesc..Ma gindesc uneori ca sint multi altii care au o familie, o casa, copii, altele, si imi vine sa urlu, dar na, ma gindesc ca ei au facut in viata asta chestii care trebuiau facute, netraind pentru ei, ci pentru altii, si de care o sa-si dea seama inainte cu o zi de a muri. Bine, nu e o viata standard pe care sa o traiasca fiecare, pentru ca fiecare are alte valori, si societatea si le inoieste si ea pe ale ei, de aia ma gindesc ca poate cum traiesc eu e optimul, desi e greu de zis ce si cum..Oricum eu vreau sa lucrez de acasa pentru urmatorul job, sa fac  designurile mele din pat, sa nu trebuiasca sa ma duc acolo, unde au ei compania, pentru ca asa as fi de un miliard de ori mai productiv, si mai linistit totodata, si nu mi-as consuma energia cu porcarii inutile.. Cretine vremuri nene, si bulversante, te izbesc direct in plex..In fine, nu vreau sa ma mai gindesc, ca iar ma nervez, si fac riduri..De parca asta ar conta, hahaha..Oricum, imi bag picioarele, vad eu cum evoluez de acuma incolo..Sper ca am iesit din criza aia sinistra si iremediabila..Bine, eu oricum o sa imi reiau cautarile, ca asta fac de-o viata..Sa vedem ce gasesc, desi nu-mi fac mari iluzii..

Reverse Engineering

De multe ori m-am gindit la ceva ce era ca o chestie asa, nu stiu cum, mare, uriasa chiar, pe care o simteam importanta cit o mie de alte chestii, plina de atitea intelesuri si semnificatii, dar greu de apucat de undeva..Mi s-a mai intimplat sa abordez si alte chestii inainte, tot asa, destul de mari, si fara sa am vreo idee de ce sa fac cu ele, ca sa le pricep..Si nu ma putea ajuta nimeni, ca nu stiam sa zic ce e..Incercam sa arat ceva caracteristici aparente, sau atribute, sau felul cum se comporta in anumite situatii, cum se misca, cumva, dar era vag, pentru ca eu mai mult simteam intregul ala complicat fara sa-l pot arata nici macar pe partzi.. Uneori ma ajutau unele cuvinte, ca fixau anumite componente, si le aratau unele forme si culori, dar era greu de tot.. Si lasam totul in asteptare, ca sa mai apara si alte cuvinte, sau poate imagini, care sa ma ajute..Ce cautam eu era de fapt o constructie intreaga pe care o vedeam ca prin ceatza, care stiam sigur ca exista, si doar atit.. Si am invatat, in timp, sa construiesc din elemente date, prin incercari succesive, pina iesea intregul..
Acuma aplic metoda asta cind scriu ceva: plec de la ceva real, si construiesc imprejur..Nu stiu cum va arata totul la final, stiu doar cum e drumul cautarilor..Rezultatul e bun, pentru ca aduce o liniste-extaz dupa cautari-agonie. Textele nu sint usor de citit, si trebuie un cititor matur, curajos, curios, si inteligent, cred, si care sa-si poata construi starile necesare..Care sa aiba si o minte clara, calma, si deschisa..Chiar, cine ma pricepe e cam dificil ca om, asa la o prima aproximare, dar e special, totusi..Si prietenos, asta mai mult ca sigur..Si tolerant..Asta e un portret facut ca in Reverse Engineering..
PS Bine, nu e ca in Reverse Engineering, ca nu am obiectul-masinarie real pe care sa-l desfac in bucati, sa reproduc identic componentele si sa-l asamblez ca sa obtin o copie identica, am doar o metoda de lucru care construieste ceva..Dar vazut din avion seamana..

Cercetabilitatzi descoperibile

Afara e un soare incredibil, de vara frumoasa umpluta cu fericiri de vacantze eliberatoare, si am asa o stare de veselie brusca. Am vazut o dicutie interviu cu Horatiu Malalele cu Esca, si acuma ma uit la ceva similar cu Banica Junior, si ma gindesc ca dintre toate tot caldura sufletului e cea mai mare bucurie posibila..Oamenii aceia speciali ne ajuta sa ne regasim contactele cu frumosul din noi..
Cred ca am devenit dependent de a cauta feluri noi de a trai fericirea cea efemera..Imi place sa descopar si sa invat cite ceva din ce e inca neexplorat suficient inca, si sint foarte multe si fascinante..Ma gindeam la film, teatru, cum se construiesc, cum se aduna elementele, ideile, cum se scriu, cum se face un scenariu, cum se filmeaza, din ce unghiuri, de la ce distantza, cum trebuie sa joace actorii, etcetc..E un univers intreg aici, e o arta, pentru ca are un impact emotional puternic. Probabil ca cel mai bine as invata experimentind, incercind toate variantele posibile care sa fie bun e pentru mine, sa mi se potriveasca si felului in care vad si simt..E o viata de om de trait in teatru si film, si cred ca daca m-as apuca as avea ambitia sa fac o capodopera, ori asta dureaza, si as avea nevoie de echipa, echipamente, bani, timp, etc..E foarte subiectiv cam tot ce tine de arte, stiu ca ce fac ar putea deveni criticabil, dar parca as risca sa incerc..Sa vad si daca e posibil, dar cred ca m-as descurca, in fine..As face un film in care sa fie niste idei uriase in spate, si niste constiinte la fel de uriase care au fost lovite de niste realitati dure si dureroase, ceva care sa-l puna pe privitor in fata unor intrebari fundamentale..Jocul actorilor, sau peisajele, actiunile, etc, le-as pune pe planul 2, intr-un fel, nu ca nu ar fi important ci ca ar trebui totul facut foarte subtil..In fine, e mult de spus, trebuie gindit bine si elaborat continuu..E foarte interesant cum cauti ceva ce nu stii cum arata, si aici e cel mai ne-conformist ca activitate-proces..Ma gindesc de exemplu la filme cum vezi imagini de oameni, mimici, locuri etc, mai lungi sau mai scurte, alternativ, si cum asta iti construiesc in minte tot felul de idei..E mult de spus, sint scoli care sa te invete asta, desi parca as invata mai bine vazind multe filme, si cautind sa inteleg din cazurile real-intimplate..
Acuma incerc sa inteleg si cum functioneaza umorul..Cred ca sint undeva pe la inceput, dar ca merge, aici trebuie un fel de imaginatie a contrastelor mari, a situatiilor dezaxate si a dilelilor in general..Umorul e bazat pe salturi ale logicii si pe zdruncinari-cutremure in rationamentele previzibile, dar e o chestie foarte practica..
Daaa, sint multe de cautat-descoperit-inteles-invatat..Afara e un soare incredibil care inspira..Uneori ma gindesc ce mica e planeta asta a noastra, si daca in universul asta infinit exista extraterestri..Si daca exista, oare au si ei umor?
PS Aici in teatru-cinema e ca in inginerie, totul se bazeaza pe cautat-gasit solutii, chiar daca e domeniul diferit, tine tot de creativitate, imaginatie, constructie, etc.
PPS E valabil si aici abstractul si jocul rece al ideilor, totul e sa creezi ideile in mintea privitorului din elemente de realitate cu care te joci asamblindu-le in tot felul de moduri, ca un copil care a adunat ceva experienta  de viata.
PPPS Incerc sa inteleg si eroticul scris sau vizual, aici am mai mult de lucru ca e cam specializat.

Lansare de carte

Dragi privitori si ascultatori, mult shtimat auditoriu, dati-mi vo-uie sa ma prezint, sint Grobianel Tinjala-Mintuiala din Bai-coi, profesor emerit la Facultatea de Arte si Bune Maniere din Adunatzii Copaceni, un lacash sacru pentru natziune, chiar  pentru galaxie, as putea spune, pentru ca m-a dat pe mine, dar si pe muuulti alti oameni cu greutate (se bate pe burta). Asa. Ne-am adunat aici in acest teleferic, dupa ce ne-au dat afara din celelalte locuri, sa nu mai discutam de asta, ne-am adunat ca sa lansam o carte eveniment care sigur va marca cu roshu vremurile noastre, si pe cele viitoare; un roman nuvela carte de bucate carte practica carte de poezie in acelasi timp, dar si motivationala, intitulata Nimic. Bineinteles ca titlul e uo metafora la tot ce e astazi, si care devine o baza pentru miine: nimicul. Eu sint epicurean si plezirist, dar cind pronuntz "nimic", adica chiar titlul cartii vad cu ochii mintzii un contzinut de mare anvergura si rafinament, care sa ne faca sa dam in orgasme multiple de placeri aduse cu elegantza pe o tava de argint de un spirit autentic intruchipat intr-un lacheu-servitor cu tinuta de jeneral, si care vine dintr-un trecut absolutamente glorios. Este atit de mirobolanta cartea ca lipseste cu desavirsire, pentru ca autorul o avea la el, si cum ati vazut, nu a mai incaput in teleferic nici macar cu un picior pe scara, si deci il pomenim in contumacie, dar el stie si poate ca o sa ne intilnim cu el la cabana, ca sa va dea auto-grafe. Am primit un mesaj de la autor, ca titlul cartii e Totul, ma scuzati de confuzie, dar chiar si-asa sint convins ca e la fel de subtila si sublima. Inchei aici spunindu-va numele autorului Grobianel Tinjala, e o concidentza de nume, nu sintem rude, pentru ca el nu e din Baicoi, ci din Rahatzeshti. Deci inchin aceasta invizibila si ipotetica cupa de invizibila shampanie in cinstea lansarii volumului, care speram sa se vinda in mai mult de 10 exemplare. Noroc, si spor la successuri! Se pare ca s-a oprit telefericul. S-o fi emotionat si el hehehe, deci sa stam in continuare sa admiram peisajul pina ne salveaza cineva. Daca vreti puteti sa luati cuvintul, ca eu o sa leshin de la aglomeratzie. Multumesc!

Propulsii

Cred ca scrisul e o terapie buna, ca te ajuta sa te eliberezi de sinistroseniile care se agatza de tine cu disperare, si sa poti decola..Ai nevoie de ajutorul scrisului pentru ca il poate inlocui pe cel promis de unii oameni, si care nu mai vine niciodata, evident, pentru ca azi se stapineste bine arta asta a unei clampaneli sterile care simuleaza adevaruri..Sigur, uneori un placebo e mai bun decit ce iti arata realitatile, si panseaza unele rani, dar e inselator si absurd, pentru ca iti consuma inutil energiile pozitive..De asta e sanatos sa pastrezi zone tampon fata de absolut orice si oricine, ca sa eviti unele dureri, sa fii sceptic, dar sa si ai la indemina suficiente visuri care sa te mentina pe linia de plutire..
Probabil ca oricine are multe de oferit are si un suflet deschis si vulnerabil, si e bine sa fie protejat, ca sa nu fie pedepsit pentru asta..Acuma depinde de fiecare cum invata sa se apere dupa ce incaseaza suficient de mult..Nu e usor sa traiesti, e adevarat, si trebuie sa inveti sa lupti continuu, sau macar sa inveti sa te aperi de multi care stiu sa loveasca eficient..Ma enerveaza sa imi tot repet lucrurile astea, de parca le-am uitat, si am ajuns sa fiu iar vulnerabil si neatent, dar e o limita la inchistare, nu poti sa fii tot timpul pregatit pentru ce mizerii urmeaza..Uitarea e mai eficienta si utila..
Ma gindeam ce ar fi fost daca as fi facut o cariera artistica, pentru ca m-a atras, dar vremurile au decis ca lucrurile sa fie cum sint, intr-un fel..Daca m-as fi nascut in alta tara, si as fi crescut in alt mediu as fi urmat un drum diferit, probabil..Nu ai de unde sa stii ce ar fi fost daca..Oricum nu-mi pare rau, pentru ca am realizat niste lucruri profund pozitive..Ca artist as fi fost mai aproape de fundamentele sufletesti, si as fi devenit altul, desi ma gindesc ca nu cumva sa fi imbatrinit prematur, si sa fi murit mult mai devreme, pentru ca m-as fi consumat mai mult (desi anii astia au fost greu de dus)..Bine, orice ar fi fost am sa am tone de regrete, fara dubii..Dar oricum as fi avut regretele astea, si probabil ca stiam de la inceput, de cind a trebuit sa aleg intre ceva, si altceva..Ce mi s-a parut de neinteles a fost ostilitatea multora, dar poate ca asta se intimpla oricui.. De asta mai bine sa ne concentram pe ceva frumos si palpabil, si sa scriem, ca sa ne eliberam de greutatile trecute, si sa decolam spre alte incepuri cu curaj..

Linii de fuga

Lumile se transforma..Lumea noastra se transforma..Isi stabilizeaza conceptele, si isi rafineaza detaliile.. Devine mai arabesco-alambicata, ca o imensa opera de arta, in care luminile alterneaza cu umbrele..
Ieri am fost un cineva care si-a adus aminte ca e cineva..Care a uitat ca demult a fost altcineva care si-a amintit ca si mai demult a fost altcineva care a uitat ca a fost altcineva care si-a amintit ca a uitat ca a fost altcineva..Am fost..Acum sint, si inca uit, ca sa-mi aduc aminte ca sa uit iar ca mi-am adus aminte..Uit uneori ca sa nu mai stiu ca imi pot aminti ce vreau sa uit..Pentru ca vreau sa-mi acopar partile absurde pe care le-am gasit in mine, si care inainte parca nu erau..Vreau sa ma uit pe mine de tot, cu toate absurdurile, ca sa imi aduc aminte doar de adevarurile clare care m-au construit cum eram..Cum eram inainte sa ma uit pe mine de tot..Uneori simt ca ma pierd printre uitari si amintiri, si ca toate ma acopera de tot, ca nimeni sa nu-si mai aminteasca vreodata de ceva din ce am fost..Poate ca si ei sint acoperiti la fel, si poate ca si eu i-am uitat, asa cum m-am uitat si pe mine..De ce oare sintem atit de izolati, din moment ce uitarile si amintirile ne seamana atit de mult? Nu stiu..Dincolo de uitarile si amintirile mele sint atitea bariere..
Poate ca unii au vrut sa sparga izolarea cautind puterea..Si poate ca au gasit-o..Sau oare ce au gasit ei e doar iluzia unei puteri? Sau poate e doar o putere asa cum o inteleg ei..Nu stiu..Poate ca nu se stie, pentru ca poate ca puterea nu are o definitie riguroasa, si e la fel de relativa ca tot ce tine de fiinta umana.. Puterea inseamna bani? Sau e o capacitate pur spirituala?
Astazi pare ca lumea e un spital de nebuni, in care fiecare cauta sa isi impuna ceva in feluri ciudate..Si lumea asta e si un cimp de lupta, in care continuu se loveste si se incaseaza..Dar lumea e si un teatru urias in care fiecare joaca cit si cum poate diverse roluri..Lumea e o lume de lumi in care toate isi amesteca diferentzele..
Trecutul devine un sir de eternitati..Prezentul urca, coboara, aluneca, isi revine etern in identitatea lui infinit mica..Prezentul fabrica trecutul, asa cum viitorul va fabrica prezentul..Toate decurg firesc, si toate sint treceri..Imprejur e un orizont..Inainte, in spate, in dreapta, in stinga e la fel..O linie orizontala spre care converg toate drumurile..

Infim intre infinituri

Vibratiile s-au rasucit de-a lungul firelor colorate in spirale..Spiralele s-au strins metodic, pina cind au fost inghitite de fire..Apoi alte vibratii au venit in siruri compacte, s-au desfacut in spirale, si au inconjurat iar firele, ca sa intre in ele, si sa dispara..Din fiecare fir s-au desprins pe rind alte fire, care s-au rasucit, si s-au desfacut iar, si iar, pina cind totul a devenit o lume de rasuciri de spatiu, si timp din tot atitea universuri paralele.. Am ramas atent la toate transformarile lor hipnotice, care m-au obosit..Stiam ca totul e de fapt cosmosul, si ca sint singurul care poate vedea spectacolul in toate dimensiunile lui concentrat si simplificat, pentru ca detaliile dispareau, cind miliardele de ani deveneau secunde..Doar eternitatile ramineau identice cu sine, si eram constient ca totul ar fi durat infinit..Apoi firele au inceput sa straluceasca si sa pulseze..Poate ca vibratiile le-au impins din interior..Apoi lumina a inundat tot, si vibratiile s-au desfacut din captivitate..Firele s-au segmentat din ce in ce mai mult, si lumile au renascut din bucati..

Cineva spunea mai demult ca nu se stie daca lumile au fost create inaintea  timpului, sau dupa el..Si ca, la fel, nu se stie daca vor disparea inaintea lui, sau dupa ce el nu va mai fi..A fi, sau a nu fi..Daca lumile, sau timpul ar avea o constiinta poate ca ar cauta raspunsuri la intrebarile muritorilor..Sau poate ca nu, pentru ca poate constiinta e rara ca un miracol si eterna cit o clipa..Nu se stie..Nimic nu se stie, pentru ca nimicul e totul din toate, si nimicul e singurul care va contine intotdeauna tot ce a fost, sau va fi..

Poate cosmosul va muri, ca sa renasca de o infinitate de ori in timp..Sau poate timpul va muri, ca sa renasca, si va antrena cosmosul odata cu el..

Daca eu sint constient ca voi muri, asta ma va face mai presus de moarte? Si daca sint constient ca eternitatea exista, asta imi va aduce in viata eternitatea in esenta ei? Voi deveni superior prin constientizare? Daca da, cum anume? Sau voi deveni mai sensibil si mai speriat de dimensiunile infime ale fiintei mele?

Totusi, cine sint? Si de ce ma transform atit de repede?

Ce stabil pare universul in indiferentzele lui..Ma face sa ma simt din ce in ce mai singur..

Eu-el

Mai sint momente in care, dupa ce s-au razboit, lumile s-au asezat pe unele suprafetze determinate, intr-un fel de asteptare..A inceput sa sune apoi una din melodiile ecou venite brusc, dupa ce a ratacit mult, si departe, ca sa alunece pe linga suprafetze, si sa imbiie la dans..Iar lumile s-au conformat..A urmat un balet incet si  colorat, vioi si limpede ca un izvor de munte ce aduce trecatorului raza de fericire a echilibrelor regasite..
Ieri am uitat ca trebuia sa-mi amintesc de clipele adunate si pastrate in micile mele locuri sacre..Si mi-am amintit din intimplare..Si mi-am trait iar momentele mele, spontan, si intens..M-am intilnit iar cu mine cel de atunci..Nu mi-am vorbit nimic, pentru ca stiu ca el-eul meu tinar nu ar fi inteles prea multe..A fost suficient sa ma vad doar, si sa-mi compatimesc varianta mai buna si mai tinara..Pentru ca nu as fi vrut sa am mintea de acum, si sa fiu in locul lui, ca sa trec constient iar prin durerile alea ale virstei..Desi nu de dureri mi-ar fi pasat, ci de faptul ca am sa retraiesc toate variantele alea fara sa pot schimba ceva, pentru ca..Iar eu cel de atunci m-as fi privit pe mine de acum cu un fel de curiozitate ciudata, ca la un freak care imi spune ceva ce nu mi-ar fi placut..Cumva..Pentru ca si acum daca m-as intilni cu mine la, sa zicem 70 de ani (daca-i mai apuc), parca nu as vrea sa comunic, ba poate nici n-as vrea sa ma vad..Ca sa ma las pe mine sa fiu eu, si sa-mi traiesc continuitatile mele de naivitati si de cautari..Hahaha, spun de astea ca si cind ar fi posibile, si ca si cind eu ar trebui sa fiu pregatit pentru asa ceva..Clar..Nu trebuie sa ma iau prea in serios, altfel intru iar in mormanul meu de nefericiri pe care iar nu le inteleg, si care ma asteapta tot timpul..
Mai bine as lasa in pace varianta asta de univers in care sa ma intilnesc cu mine, si mai bine intru si eu in dans cu lumile de acum..Desi incursiunile in atunci-ul devenit acum sint in mine tot timpul, si am nevoie de exercitiul asta de tras de timp ca sa-l lungesc cit pot..Pacat ca nu merge si sa vad un pic de viitor..Desi, e mai bine asa..Mai bine ca sa fiu doar acuma..Si si mai bine decit doar sa fiu e sa ma concentrez pe fericirile disponibile..

Mers prin timp

Mersul societatii e dirijat de idei care satisfac nevoile si cautarile momentului, si de reprezentantii respectivelor idei..Se cauta tot timpul ceva nou, mai bun, mai avansat, mai elaborat, mai bun si satisfacator pentru cit mai mult din om, pentru fizic, psihic, orice..Uneori mai apar si minciuni in drumul asta al evolutiilor, pentru ca uneori minciuna e buna, desi de cele mai multe ori nu, dar minciuna e destul de repede impinsa in afara cind a fost consumata de social..Pentru ca asa functioneaza, socialul e ca un urias care mesteca multe chestii, dupa care le scuipa, si ia altele in loc, le scuipa si pe alea, si asa mai departe, el are nevoie tot timpul sa-i functioneze falcile..In evul mediu socialul mesteca dogme, ai asta a functionat pina cind a dat peste omenire ciuma bubonica, si au murit foarte multi, ceea ce a dovedit ca divinitatea e o iluzie, ca nu e nici o constiinta acolo sus care sa ne salveze ca specie, ca doar au mai existat si inainte extinctii in masa de specii, dupa care viata a mers inainte plecind de la ce ramasese..Apoi dogmele cele depasite au fost inlocuite de idei mai in acord cu ultimele descoperiri stiintifice, si asa s-au construit adevaruri din alte adevaruri mai mici, si toate au crescut metodic..Stiinta a ajutat ca totul sa ajunga la nivelul de azi, dar lucrurile nu au fost usoare, pentru ca tot timpul oamenii s-au luptat intre ei..Tot timpul pe planeta asta a fost un razboi undeva, si cineva a omorit constient pe un altcineva..Cind legea a interzis macelul s-a trecut la chestii psihice, pentru ca psihicul e si el vulnerabil..Ma uit de multe ori cita dileala e pe net, si ma gindeam ca asta poate pentru ca inca sintem la inceputul Internetului, si na, apar tot felul de animale salbatice care fac ca toti dracii, pentru ca e la liber totul, si nereglementat..In fine, lucrurile evolueaza, si se va construi scara de valori necesara care sa puna ordine in haos..E multa lume rea si fara mila, capabila de multe nasoale..Oamenii au fost singurii generatori de rau, nimic si nimeni altcineva, ei s-au vinat unii pe altii ca sa se fure..Acuma de cind cu masinile astea a crescut masiv productivitatea, cica e chiar supraproductie, si preturile au scazut..Asta poate ii va calma pe lacomi si pe hamesiti, ca averea nu va mai reprezenta prea mult in viitor, nu vei mai putea sa domini pe cineva cu banii sau acumularile materiale, dar va mai dura pina atunci..Eh, iar realizez ca m-am nascut prea devreme, futu-i mama ei de treaba!
PS  Am scris ideile cum mi-au venit, incercind sa le ordonez pe cit posibil, dar textul e o varianta primara, si evident ca poate fi rescris, ba chiar merge luata cite o idee mai importanta sau mai de actualitate, si dezvoltatata ca sa intelegem (cit mai mult din) conexiunile si rolul ei in "mecanism"
PPS Acuma evenimentele se accelereaza, nenea socialul da din falci mai repede

Tratament cu iluzii

Be-hehe, ce bine e, cind bine e..Acuma nu e chiar asa de bine, ca e normal, cu bune si rele..Am vrut sa scriu despre motivatiile mele legate de blog..Am inceput blogul din 3 motive mari:
1) Ca sa nu uit tot felul de chestii importante pentru mine la un anumit moment (lucruri intimplate, sau la care m-am gindit, sau care cred ca merita, etc)
2) Ca sa gasesc raspunsuri la unele intrebari importante, (sau ca sa pun unele intrebari)
3) Sa-mi fac prieteni de discutii, conversatii (care n-au fost, desi am crezut ca o sa fie inghesuiala ca in bus)
Prietenii mi-au lipsit dintotdeauna, dar compensam cu intilniri cu amici la o bere, un spritz, o zi festiva, etc, se gaseau motive..La intilnirile astea discutam cite in luna si in stele, pe orice tema posibila, si fiecare avea ceva de spus..Uneori vorbeam mai mult decit sa ascultam ce mai ziceau unii sau altii, alteori ascultam mai mult, si uneori chiar dialogam, dar astea erau zile cind eram toti obositi..Frumos era ca ne simteam bine si liberi, de bunavoie si nesiliti de nimeni, si construiam ipoteze, teorii, analizam, dezbateam, elaboram chestii nesuficient elaborate, mai mult sau mai putin coerent (functie de cita bere, sau tarii aveam la bord, evident)..Si era fabulos ca acolo dadeam drumul la toate motoarele imaginatiei, functionam la 100%, nu ne mai feream sa spunem ce gindim, si faceam momente absolut memorabile..Pacat ca n-am inregistrat ce am vorbit ca iesea macar o carte de umor buna, sau de scifi, ma rog, un amestec cu de toate fara sa fie despre ceva anume.. Asta e cu trecutul..Uneori dupa discutiile astea hidratante veneam acasa fericito-somnoros, alteori mai sunam unele gagici, ca aveam curaj, si, care, din nush ce motive nu mai vorbeau cu mine un timp..Aici era misterul, da' oricum mie nu-mi parea rau, ca facusem ce era just, vorba lui Justice le medecin (chiar daca nu-mi aminteam prea multe din ce spusesem, din cauza dezinfectantului)..
Deci reuniunile astea tineau loc de prietenii, si ma ajutau sa-mi consum energia..Alt gust avea atunci bautura la o discutie deschisa, putea sa fie cel mai prost rachiu, nu conta, pentru ca creierul tau functiona atit de bine, ca iti construia iluzia ca bei cine stie ce chestie ultra-scumpa adusa cu avionul direct din fabrica..Na..Si toate astea se intimplau de obicei vineri cind ieseam de la job, si stiam ca am liber tot weekendul, si ma durea fix in cot, ca mincam ce vroiam, si cind, beam bere la dozator (era perioada de dupa ce am terminat facultatea, in '92, pina in '97, am lucrat 5 ani ca bagator de seama la administratie portuara, ca numai inginer nu eram, in fine, alea au fost vremurile), fumam Carpati fara filtru ieftine, si ascultam radio in bucatarie, la casca noaptea, ca erau tot felul de emisiuni semi-neroade, dar facute cu entuziasm..Aia era fericire in stare pura, naturala, fara e-uri..Ce a trecut timpul, acuma trece parca mai repede, de asta intre joburi mai incerc sa mai si traiesc, ca nu vreau sa regret cind vine vremea..Bine, in vremurile alea si lumea era mai buna la suflet, nu ca acuma..Mama cita rautate am descoperit ca sta ascunsa in mintea unora, (socant dar adevarat; de aia era bun alcoolul ca ma dezinfectam, clar, nu ca sa ma ametesc, asta era un efect secundar dacit).

Acolo-atunci

Poti spune cite adevaruri vrei..Bine, acuma orice ai spune s-a mai spus, fii sigur, nu esti nici pe departe original..Si oricit de mult si oricit de bine ai spune sau scrie, oricum lumea o sa mearga inainte pe drumul ei, si o sa dea un sut la toate, ca la pietrele de pe drum..Ca sa nu le stea in cale..
Azi ma transfer in trecut, ma duc sa-mi vizitez vremurile liceului, ca sa ma distrez..Ma fac invizibil, imi fac damblalele, si dupa ce ies din scena setez timpul sa revina la momentul cind am intrat in contextul ala spatiu-timp, asta ca sa nu las ca actiunile mele sa afecteze viitorul..Nu ca ar conta, dar nu vreau surprize..
E o ora de mate la laborator..Deschid usa, ma uit sa vad daca e proful meu..El e, si clasa e alta..Chiar, oare in ce an sint? Ce conteaza, important ca vreau sa le fac farse, cit mai multe..Visam asta din liceu, acuma le-o trag la mitocani, hahaha..Buun..Ce le fac? Cre'ca vad pe moment..Si am vazut..La mate l-am luat pe proful meu la palme pina s-a inrosit..Avea o figura de prost nedumerit, ca nu-si dadea seama ce i se intimpla.. Adevarul e ca si-a meritat-o, la cite ne-a facut..I-am mai dat si suturi in cur, palme dupa ceafa, i-am turnat calimara in cap, i-am pus piedica, l-am impins de a cazut gramada, l-am tras de nas, de urechi, de par, i-am facut mai multe, si lui si la multi alti profi..La profe le-am ridicat fusta, si le-am impins..Bine, am facut asta numai la cei antipatici, ca ceilalti au ramas intactzi, desi cam putini..Ce tembeleala nene..Adevarul e ca toti si toate au rectionat grobiano-salbatic..Nu erau ridicoli cum as fi vrut, erau doar sinistri..Ce lume..Si dupa ce le-am facut asta m-am dus in cancelarie si am turnat cerneala prin toate catalogurile..Sa fie..Pe urma am plecat la plimbare prin oras, ca sa vad cum mai era lumea, atunci..Si ma gindeam ce ghinion ca m-am nascut atunci, si a trebuit sa suport mizeriile alea..Parintii mei au vrut sa-mi bage in cap cu fortza ideile lor, si m-au constrins..Acuma, na, diferentza intre noi era de fapt generalizata la nivel de societate, ca noi nu traisem vremurile alea, si mai si vazusem suficiente filme din west, cit sa ne dam seama in ce rahat si in ce compromisuri traim..In fine..Oricum, cit am apucat sa traim in dictatura ne-a afectat, pentru ca lumea aia era una nenaturala, si daca te adaptai la ea deveneai din ce in ce mai neadaptat la ce urma sa vina, ca schimbarile mari si dese erau dupa coltz..Atunci oamenii erau mai buni si sufletisti, dar si foarte naivi si primitivi..Mai tirziu am vazut ca intr-o lume libera e invers, de fapt..Na..Adica ia sa vedem cum rezisti sa te adaptezi la asa o schimbare..Multi n-au rezistat..De fapt pe ansamblu societatea n-a rezistat, ca acuma e complet varza..Sa vedem de acuma incolo..In fine..Oricum am prins caderea comunismului, ceea ce e epocal..Noi abia acuma realizam ce am vazut, de fapt..Acuma poate sint un pic nostalgic dupa citeva chestii de atunci, in special dupa tineretze, dar in rest a fost horror toata perioada aia de final, cind nu se mai gasea nimic, si toti se perverteau..
Oricum mi-am facut damblaua, le-am tras-o la pampleci..Multa muie, si poate mai vin sa v-o mai fac, ca a fost fun..Poate trec si pe la facultate, ca si acolo e ceva material, desi profii erau mai finuti, si se purtau mai frumos, nu mai era dictatura aia sinistra din liceu..Sau mai bine sa vizitez unele din fostele gagici, ca sa vad daca merita sa-mi para rau dupa ele..Cred ca o sa ma plictisesc repede de plimbarile astea prin trecut..Era prea nasol acolo ca sa mai vreau sa retraiesc unele experientze..
PS Mi-am mai adus aminte ce super tupeu avea toata ghiolbanimea si mitocanimea aia..Cind te uiti la ce a fost chiar ca te miri ca inca a ramas ceva..Acuma daca povestesti cuiva din west ce ai trait risti sa pici de mincinos si profitor..Daca nu povestesti nu risti..Bine, nu ca le-ar pasa multora de ceva..

Dive de consum social

Uneori simti ca ti se invirt in cap gindurile din ce in ce mai repede pina apare taifunul, si cauti o metoda, ceva, ca sa le eliberezi..Vezi la tv o emisiune cu Maruta si Andreaa Marin ex Banica, si bum, gata, zici ca uite un subiect de inceput, ceva cu vedete, ca ele arata ceva despre societate, si iti spui ca lasi lucrurile sa evolueze de la sine..Cred ca lucrez cu metoda improvizatiei, ca Chaplin, ca nu-mi propun ceva anume decit in rare cazuri, scriu ce simt ca e firesc, adica ma gindesc cind scriu, nu am talentul ala care ma face sa construiesc universuri din cuvinte..
Asa, deci o vazui pe Andreea Marin la Marutza, arenjata, dichizita, cu opelari de profesoara cica, adica erea chic, si vesela-zglobie ca o pasarica pe o craca naturala..Te excita, clar, desi simti ca isi joaca un rol, uneori mai bine, alteori mai fals, dar e buna, e sexy, talentata (cind nu e netalentata, ca na, fiecare cu momente de inspiratzie sau de expiratzie, clar), exteriorizata, energica, optimista si potential-generatoare de optimism, cam repezita, si cam depasita uneori..Nu e usor sa ramii vedeta, mai ales in vremurile astea de schimbari sociale rapide, ca uite de ex la divele de ieri, au fost pe val, apoi au cazut brusc, ca si cind societatea le-a consumat, si le-a scuipat pur si simplu, pentru ca asteptarile sociale s-au schimbat..Asa e intotdeauna, si te uiti la istorie cum cite un nene/tanti a ajuns de mare success, ca merita, sau nu, a fost pentru ca societatea si-a proiectat toate sperantzele, asteptarile, cautarile, etc fix in acel personaj..Apoi daca societatea si-a modificat optiunile, pac, a schimbat si personajul, adica l-a concediat ca era depasit..Asa s-a intimplat cu marea majoritate a personajelor, au fost insa si cazuri rare in care personajele au manipulat si agresat socialul, pina l-au speriat, si au condus bine mersi cit si cum au vrut..In fine, sa revenim, ziceam de miss Marin ca acuma venise la o emisiune ca sa nu o uite publicul, si facea, spunea, ma rog, chestii de facut si de spus, cam plictisitoare totusi, ca na.. Chiar, de ce nu pozeaza in pielea goala, ca poate ar face iar lumea sa o caute, desi, pozatul e una, ca face publicul mai satisfacut, ca vede diva cu si fara chilotzi, dar pentru cariera nu prea cred, ca ea nu mai are succesul de demult pentru ca nu s-a reinventat..Cred..Oricum e de apreciat ca e la fel de decenta, si ca si-a conservat partile bune..Mie nu imi place si nu-mi displace, e draguta asa in general, dar si-a atins maximul,  si pare ca nu are mai mult cu care sa mai surprinda placut, cel putin mie asa imi face impresia..Ea mai incearca din greu sa traga de sfori, pe care le prinde, dar e cam tirziu, acuma se cauta altceva, etc..E pacat totusi ca emisiunea ei a disparut complet, trebuia sa ramina, cu success mai mic, dar sa fie acolo; sau probabil ca miss Marin nu a acceptat un compromis, si a zis ca ori tot, ori nimic, pampam, si ghici ce, a ramas cu ce se vede..Imi place ca scriu despre Andreea Marin ca si cind as admite tacit ca o iubesc platonic, hahaha, sau ca am fantezii cu ea..Ea e un model bun de vazut, de fapt, cum functioneaza socialul, pentru ca cei cu success repeta niste modele intimplate de multe ori..In fine, si la Andreea Marin, si la Mihaela Radulescu, si la Gianina Corondan, si la muuulte altele se vede clar ca le lipseste succesul de altadata, si ca sint, de fapt, triste..Cam asta ne apropie de ele, o tristetze cu care rezonam, ca na..Ca gindindu-ne la ele ni se rupe sufletul de noi, de fapt..Si ne vine sa plingem ca sa ne aratam zenzibili..Simulam compasiunea si empatia, cind in realitate sintem niste cretini ultra-egoisti si incapabili..Clar, nene..Aia e..In fine..Ramine sa ne proiectam frustrarile pe dive..Pai ce, ele nu e fiintze umane? Dice se da asa de mari, ce, nu e tot ca noi? Ia sa pozeze in pielea goala, ca sa ne clatim ochii..Clar, meritam asta, ce, ele nu stie?
PS Am uitat sa zic de divi..Unul e Bircea Madea, care e bun la chestiile spontane, are la radio niste conversatii de cazi pe jos de ris, e efervescent, spumos, dar cam pueril si fara consistentza; e inca pe val, desi e cam depasit, totusi, nu stiu cita lume se mai uita la el..El regreta ca n-a emigrat ca ar fi fost si mai de success, spune el, cu modestie..Aha, si baba daca avea elice se chema elicopter..Apoi mai e Banciu, care e grobian, destul de dezgustator, carismaticel cit de cit, si care spune niste adevaruri pe sleau..Si el e depasit, dar gustul publicului stagneaza probabil..Sau poate ca astia doi declanseaza tot timpul scandaluri, si de asta au succes..Badea se da si smardoi, dar stie ca risca sa si-o fure, iar Banciu, la cum injura pe toata lumea, ma mir ca nu l-a bagat nimeni in spital inca (desi nu-i doresc asta)..Adevarul e ca-ca sa te mentzii pe val in conditiile de acuma trebuie sa fii ultra-rezistent nene, ca esti atacat continuu. In fine. In Romania e o chestie destul de unica in contextul asta pompos de tara europeana, cu pretentzii, blabla; ca ziaristii ii injura pe unii, pe altii, si se injura si intre ei..Adica na..Nu ca ne-ar mira..Ca daca nu functioneaza altele mai importante de ce tocmai jurnalismul (zis asa, generic)sa functioneze..Stiu, nu-s toti la fel..
PPS Multe din personajele de success aluneca in ridicol, si e aiurea, desi poate ca si ridicolul e la cautare, ca cica luat totul la gramada discernamintul e cam desuet..Lumea vrea sa rida de orice si oricine, sa faca bascalie, sa rida in gin-gie, sa rinjeasca, sa ricaneze, sa minimizeze, sa isi bata joc..Si atunci ridicolul ajuta..

Situatzii cu relatzii si mutatzii

M-am gindit mult de ce nu au functionat la mine relatiile..Poate pentru ca eram eu "specializat" pe unele chestii pe care vroiam sa le regasesc si la partenera, sau pentru ca ea era "specializata" pe alte chestii, sau ca nu se potriveau niste chestii legate de timp-spatiu-personalitate-asteptari..O relatie e o comunicare continua, adica dai si primesti, si ca sa existe relatia tre'sa fie comunicarea, adica musai sa dai si sa primesti..Ce dai si ce primesti depinde de persoanele in cauza, adica sa ai nevoie de ce primesti, si sa aiba nevoie de ce primeste..Te satisfaci reciproc concomitent cu realizarea unor obiective, ca se presupune ca esti un team functional..
La mine a fost problema ca ce dadeam si ce primeam era ori inutil celuilalt, ori prea putin, ori prea mult, si niciodata suficient..Ori nu era momentul bun, ori nu stiam (eu sau ea) sa facem chestiile mai prietenoase cind comunicam..Ori eram destul de diferiti cit sa nu functionam ca echipa..Na, se intimpla, si probabil se va mai intimpla, ca de ce nu? Ce e frumos e ca inceputul e optimist de ambele parti, apoi toate se desumfla putin cite putin pina ramine fix nimic, si atunci se intrerupe incercarea de comunicare..Evident..Am avut impresia mult timp ca eu ma pot intelege cu oricine, si incercam, esuam, apoi incercam si esuam iar, si asa pina cind simteam ca ceva nu e in ordine,  pentru ca ar fi trebuit totusi sa existe si o varianta cistigatoare..Cred ca femeile nu inteleg sa fie feminine, totusi, adica nu inteleg ca in cuplu fiecare are zonele lui in care e competent; si nu inteleg ca o relatie inseamna sa lasi omul liber, nu sa il bati la cap, sau sa stai tot timpul dupa el, sau sa-i ceri nush ce sau in fine, sint multe chestii care daca sint exagerate duc la dilirea celuilalt..Asta pe linga jignirile posibile, si astea sint multe, si variate..Multa lume nu intelege ca eu nu jignesc pe nimeni, pentru ca nu vreau, si sint atent sa nu jignesc, imi controlez bine ce spun, pe cind altii dau cu copita fara probleme, de multe ori din pura prostie, rareori din intentie..Si cind esti jignit si vezi ca celalalt iti mai si zimbeste, ca si cind ce a zis sau facut ar fi o gluma, pai iti bagi picioarele..Ideal ar fi sa i-o tragi identic, ca sa simta, dar asta te-ar cobori prea mult, pentru ca-ca sa intri intr-un joc de asta iti trebuie multa nesimtire, oho, si asta nu e stilul tau, e prea injositor si inutil pina la urma, ca oricum nu rezolvi nimic plus ca declansezi o spirala a unor mici razbunari..Se spune ca cel mai inteligent cedeaza, si e adevarat, dar inainte sa cedezi, totusi, n-ar fi rau sa-i bagi mizerabilului/mizerabilei um pumn in mecla, ca sa nu scape prea usor, ca nu esti totusi batjocoribil, sa fim seriosi.. In fine..Relatiile sint complicate pentru ca sintem complicati, si dureaza pina sa ne gasim persoana compatibila cu care sa ne construim fericirile..Tine si de noroc, de energie consumata, de atitudine in general, si na, incerci de cite ori e nevoie, ca la lotto, tragi pina cistigi macar ceva, nu neaparat premiul cel mare..E destul de greu cu relatiile, ca e greu cu oamenii in general, azi multi profita de dreptul de a fi prost, lenes, prost crescut, etc (unii  chiar daca nu sint asa se schimba cu timpul, pentru ca e mai comod si profitabil sa raspunzi afirmativ unui social care iti cam cere asta)..Acuma probabilitatea de a gasi omul potrivit depinde si de ce iti e accesibil, de ce iti ofera socialul, totusi..Aici ar merge facuta o schema logica, cu ce sa faci in anumite conditii.Sau nu, nu faci nici o schema, iti bagi picioarele, si nu te mai consumi inutil, lasi mintea libera, ca oricum, daca ai de-a face cu compatibilul tau simti asta dintr-o simpla conversatie, evident..Totul e sa fii eficient in cautari, aici e secretul, cred, adica sa trimiti mesajul clar si direct, si celalalt sa aiba curajul sa-ti raspunda, si sa si vrea sa continue..Eu am tot facut eforturi, si am obosit..E uneori cam mult din ce nu trebuie, alteori cam putin din ce trebuie, asa ca, na..Ce vremuri dom'le..
C'est la vie dans le meme..L'autre est ailleurs, mais il sera la pour te faire l'attendre..Tu resteras dans le ici pour devenir..Change c'est le mot..Je change, tu changes, il change..Jusqu'ou on peut..Apres ca c'est quelque chose d'autre..Pour le moment on reste ici pour apprendre a attendre..C'est tout!

Forme de prezent

Scriu ca sa nu uit..Buuun..Ce sa scriu acuma? Am uitat, da' le stiam, erau 1001 detalii despre aia, despre ailalta, si asa, ca daca se aduna multe tre'sa le scriu ca sa le scot din memorie, ca ezplodez, si iese cu zinge din corpul meu, si nu-mi convine..Asa..Deci azi m-am barbierit, ca mi-am lasat barba sa creasca asa fo 10 zile, ca sa-mi fac o chestie cu par pe fata ca un desen, cum isi face lumea care sa vrea interesanta, si nu mi-a placut dacit daloc, ca nu suport parul pa fatza, si nu-mi sta bine, ca nu mai am 30 de anisori..Asa..P'orma m-am mai uitat la unii care fac vloguri, de la stand up podcasts, la chestii spuse pe unele subiecte, la chestii de caterinca, interpretari, etc, si sint de toate felurile, stilurile, culorile, unii mai fancy, altii mai seriosi, multi haiosi, dar destul de slabi, cred, sau probabil ca in mod voit fac asta asa, in felul asta, ca sa fie usor de priceput, ca sa aiba succes, capisci? Ca altefl na..Bai si unii spun niste aiureli si niste stupiditatzi de iti vine sa-i tragi palme ca tu te uiti la el sa te relaxo-distrezi, si el isi bate joc de inteligentza ta, ca si cum nu i-ar pasa, ca face si el o norma acolo, na (de ce? pentru cine?)..In fine..E buna treaba asta cu vlogerii, ca e mai naturala, ei sint reali, nu e nimic regizat de regizori prosti care vor sa manipuleze, ei sint sinceri si mai prietenosi care vor sa-si adune followers, ca sa le iasa banii din reclame, dar in demersul lor sint mult mai adevarati, si de asta imi place genul asta de clipuri..Dar prostia la nivel global e uriasa, si na, tre'sa te conformezi daca vrei success, tre'sa inveti arta oratoriei pentru dacit de aia cu idei putine si fixe (care cuprinde evident si arta manipularii, ca altfel e d'ampulea (cum se scrie gramatical corect d'ampulea, ca in dictionarul pentru tute arogante nue bre)), asa, si tre'sa ai vointza de aia de tanc care trece prin toate zidurile..Na, si asa ai toate sansele sa devii autist, sau paranoic, sau ambele, ca daca ai de-a face cu oamenii risti sa faci leziuni pe creier care in timp te duc spre o dileala mai mica, sau mai mare..Cica lucrul cu omul e cel mai greu..Asa? Dar lucrul cu computerul ca sa faci modele in 3D care sa functioneze nu e greu? Ca daca era usor il faceau toti..Tinind cont ca numai sa stii sa folosesti un program de modelare iti ia ceva ani de practica, asta pe linga cite trebuie sa stii ca teorii, calcule, proprietati, plus un miliard de alte date si informatii..Eu am facut liceu de mate fizica (greu, ca era pe vremea sinistrului de Ceasca), plus o facultate de Nave, unica pe tara (deci cu profi numai sefi de catedra), apoi am lucrat citiva ani in Romania (unde am crezut ca inebunesc de cite aberatii umane si de sistem am vazut), si apoi in Canada, unde stau de 21 de ani..Aici e poveste lunga, ca am lucrat in j'de companii de toate felurile, am facut designuri de aproape orice, de la cele mai simple la cele mai complicate, asta in timp, acumulind iar un miliard de informatii (uneori ma mir cum de n-am inebunit, ca joburile mele n-au fost ca ale unui specialist intr-un domeniu anume, ci trebuia sa invat sa fac rapid orice model, ca managerul nu te asteapta sa inveti, ca el te plateste sa fii productiv)..Iar in companiile alea ti se puneau aproape tot timpul talpi, cum se spune, daca nu erai conform, ca-i durea pe ei in basca de tine sau de "team", trebuia sa lucrezi in stilul lor, altfel du-te-n ma-ta ca gasim pe altul mai capabil sa devina ce ne trebe noua, un yesman nene, ca nu vrem sa avem probleme cu unul de ala care gindeste independent..In fine..Asta era felul de a gindi al alora din conducere, care probabil ca se fripsesera mult cu ciorba si acuma suflau in iaurt..Deci na, daca intrai in lupta trebuia sa lupti in stilul lor, sa fii destul de lingau, suficient de manipulabil, si cit de cit eficient, dar sa contracarezi tot cu o capacitate imensa de a simula in special devotiunea-munca-atasamentul-spiritul de echipa-curajul-colegialitatea-etc-etc-etc, ca sa fie bine, sa nu fie rau..Si astia din conducere, cum sa zic, ca sa faca astea iau multi bani nene..In fine, e poveste lunga cu joburile, ca nu-s toate la fel, pentru ca sint companii si companii, la alea mici e dictatura, iar la alea mari e respectul regulilor..Poti avea noroc sa nimeresti la o companie care te vrea, si te tine acolo pentru ca le dai ce au nevoie, sau nu, ai atunci ii injuri pe toti, ii judeci ca si cind ar fi la fel, si ramii in tine profund dezamagit de mizeria pe care tre's-o inghitzi ca sa supravietuiesti, ca-cam inghitzi din multe parti, in fine..Nu fac teorii, ca m-am saturat de ei, nici nu vreau sa-mi amintesc, scriu asta si incerc sa o sterg din cap, ca e de rahat..Si mai sint muuuuuuulte de spus, poate mai incolo, in timp sa-mi mai vina cheful sa mai zic despre cite ce vreau sa uit, totusi..
De ziua mea onomastica reala nu si-a amintit ni-meni..Nici eu nu mi-am amintit de a nimanui, ca sa fim chit.. Cred ca am fobie la oameni, la toti, in afara de cei pasionati, si concentratzi, si cu valori autentice, (care-s foarte putini ca procent in societate), deci de aia nu-mi place sa ies afara, desi asa ar trebui..In fine, e probabil o perioada legata si de criza economica, in care relatiile intre oameni s-au mai modificat, desi asta depinde foarte mult de educatie..Clar, asta imi trebuie, niste specialisti buni cu care sa ma iau la intrecere, dar buni, ca sa am si ce sa discut cu ei, si sa invat de la ei, si sa invete de la mine, ca atunci simt ca traiesc, ca am motivatie, energie, optimism, si tot tacimul de pozitivisme be-nefice..Ultima perioada a trebuit sa tot accept compromisuri mai mari sau mai mici, si na..Vedem..Trebuie si ca ei sa aiba nevoie de tine, nu de tine ca om cit de capacitatile ai energia ta, ca le faci munca aia specifica..Daca au nevoie sint numai lapte si miere, altfel sint numai fiere..In fine..Da-i in ma-sa pe toti..Ne descurcam noi, cas'tem verzi si bravi si ne batem cu caramida in piept ca rupem pisica si darimam muntzii..Le aratam noi lor! Cre'ca..
PS Mai sint multe de spus, ca realitatea asta e complicata, dar ca sa nu uit; in ultimii ani am fost asediat de atitudini destul de ostile si de nonsensuri  ridicole, ca intr-un film cu prosti, regizat de rai, si m-am izolat ca sa ma protejez..Astept sa treaca toata perioada asta cam ciudata, si promit ca uit, ca si cind n-ar fi existat vreodata..Ce a trecut timpul, nene, parca ieri eram in liceu si tremuram de frica profilor..