Uneori structurile lumilor par fragile, si le simti cum intra in rezonantza cu orice vibratzii, si cum incep sa se desfaca in componente, care cad, rind pe rind, gramada..Asta e, nimic nu e etern, nici chiar iluziile..Dar, daaaar, sa nu ne panicam, pentru ca asa e evolutia, structurile se refac, in timp, pentru ca e nevoie de ele, chiar daca pare ca, uneori nu prea..Bine, nu trebuie sa absolutizam vreodata ceva, deci na, deci uite ca, deci se intimpla..Inainte a fost ceva, acum e altceva, si miine va fi ceva ce nu vom putea anticipa, e firesc pen'ca asa e, ca asa a cam fost tot timpul, nu te pui cu evolutia asta..
Iar simt ca am aterizat fortzat in realitate..Si vreau sa nu fi, ca acolo, in imaginatzie era mai bine..In fine, acuma o sa ne adaptam..Ca na, daca trebuie, desi sincer, mi se filfiie de realitate, ca e si ea tot o iluzie, doar ca mai puternica, na.. Doar infiniturile ramin valabile, chiar daca ele se combina cum vor, si cind vor.. Dincolo de ele ramin iluziile, desi, mai sint si iluzii amestecate cu infinituri, ca asa e cu ce se intimpla, pare ca toate sint fiintze care cauta sa comunice..
Ieri a fost o zi confuza, fara ploaie..Azi ma simt ca mahmur, dupa ieri, pentru ca iar am alunecat pe linga certitudini..Ma rog, poate va fi miine mai bun ca azi, pentru ca asa s-a promis..Desi si miine e tot o zi, cu acelasi rang, in timp..
No comments:
Post a Comment