Nespusul scris

Inceputul e cel mai greu..Pentru ca, cel putin pentru mine e fundamental, e ca acel punct fix de la care incep sa construiesc din cuvinte..Cel mai bun inceput e o idee puternica, din care pot sa dezvolt imagini, si idei, sau poate fi o imagine la fel de puternica, in care se afla inceputuri de drumuri diverse prin imagini si idei..Si imaginea asta poate fi statica, sau dinamica, o imagine miscatoare, in care ceva se intimpla, dupa care urmeaza altceva, si altceva..Apoi mai combin, dupa prima parte, care poate fi abstracta, incerc sa construiesc o poveste reala sau fictiva, care sa dea un fel de efect cinematografic foaaaaarte interesant, de salt peste timp, spatiu, universuri, lumi, etc, ca sa aterizeze fix intr-o chestie pur umana, ca si cind s-ar trece dintr-un univers in altul instantaneu..Sint multe de spus, ca salturi de astea se fac tot timpul in scris, chiar intre 2 fraze consecutive, dar cititorul nu le percepe, pentru ca el isi construieste in minte propriul lui film..Si asta e o chestie interesanta, oare cum percepe lumea ce scriu eu, si ce ar avea sa-mi reproseze? Asta ar fi bine de stiut, si chiar m-ar ajuta, ca fara critici ciuciu evolutie, in fine..Ca sa scrii bine tre'sa fii bun cu manevrat cuvintele, ideile, imaginile, etc, te cam nasti cu abilitatile astea..De fapt cred ca te nasti cu o pasiune de a lucra cu cuvintele, si, functie de cit te duce mintea, inveti sa scrii..Eu nu scriu usor, la mine e efort mare, dar na, e bun ca ma ajuta sa spun ce nu spun in social, dar care nu vreau sa ramina nespus..In fine..
Ce pacat ca nu ploua..Ar fi fost o atmosfera mai buna de meditat..Poate miine..