Drum de cuvinte

Cuvintele pot incalzi, cind vin din suflete calde..Cuvintele nespuse pot raci in asteptari, acoperite cu cristale.. Cuvintele pot aduce sperantze, si intelegere, si liniste, si optimism, si viata adevarata..Atunci cind sint alese, si imbinate ca sa fie fiecare pe locul lui, acolo unde trebuie sa fie..Cuvintele nu ranesc, asa cum nimic nu raneste, in sine, prin ce este..Pentru ca cuvintele sint niste purtatori de semnificatii, de idei, concepte, ginduri, sentimente, etc..Cuvintele nu ranesc, ci oamenii, cei care te inconjoara cu intentii rele, si te urmaresc..In fine..
Da, stiu, e greu de gasit un echilibru, pentru ca oamenii ranesc, dar si singuratatea, si trebuie sa pendulezi intre toate, pentru ca ai nevoie de toate, dar ai vrea doar partea buna din ele, ca sa fii fericit..Sau hai ca merge si ceva parte mai rea din ele, ca sa fie si aici un mic echilibru, dar si binele si raul sa fie dozate, si controlabile, pe cit posibil, ca sa nu dea efecte adverse..Ma rog..E o varianta pe care o zic, dar na, realitatea ne da alte variante, ca doar n-o sa ne recompenseze cu fix ce ne trebuie, ar fi comic de nerealist..
Vreau sa am bani multi, ca eu chiar as sti ce sa fac cu ei, nu i-as arunca pe porcarii, cum fac ailaltzi, ha..Mi-as finantza inventzia, tananaaaa, si as profita si eu, dar si umanitatea, am cistiga toti..La lotto cistiga toti ghimbirii fara orizont, care se rateaza absolut sublim, in fine..Na, norocul e orb, cica, ca si amorul..Dar sa nu intram in subterane, ca ma nervez iar pe soarta..

Trecere prin lumea lumilor

Simturile mai sint lovite de unele realitatzi, ca sa loveasca, la rindul lor senzatziile, ca, in sir, sa urmeze fix sentimentele..Nimic mai simplu, toate vin unele dupa altele..Iar sentimentele tulbura gindurile, care incep sa isi porneasca mecanismele care invirt roti, mai mari sau mai mici, angrenate unele de altele..Eh, asta sintem, asa functionam, cu ceva-uri care se transforma in noi in chestii complicate, pe care, mai apoi le complicam noi insine, mai mult..Nu e vina nimanui, nici macar a naturii ca ne-a construit asa, pentru ca asta a fost drumul evolutiei..Ce e ciudat e, ca, noi, asa cum sintem, sintem facuti din aceleasi parti/atomi, zi-le cum vrei, din care e facut orice lucru inert, amorf, mort din universul asta..Doar ca noi stim ca existam, ca vom trai un timp, dupa care vom deveni si noi amorfi..E sinistru, cumva, sa constientizezi asta..Asta e, cunoasterea doare..
Oricum sintem constientzi cam de la inceput ca avem un timp limitat, doar ca nu constientizam la tineretze, ca nu am avea de ce, asta vine pe masura ce imbatrinim, desi, si atunci lasam gindurile astea sa se cam duca, ca sa nu ne afecteze optimismul..Ce doare mai tare e ca nu gasim ceva stabil in lumea asta, nimic, totul e alunecator, plutitor, schimbator, si iremediabil trecator..Asta chiar doare, si te face sa o cam iei razna, pentru ca relativismul asta vine din universul cel mare si tare, si nu din natura umana, pe care o cunosti deja..Na, asta e lumea, toate sint dezamagitor-deprimante, si asta e cit se poate de continuu..
Avem un timp divizat in ani, zile, ore, minute, si toate trec accelerat, pe masura ce ne trecem, si ne intzeleptzim..Si devenim mai buni, mai apti atunci cind corpul se degradeaza mai mult..Ironic, nu? Cineva a vrut sa ne puna in situatii ridicole, cred..Ma rog, poate ca nu cineva, pentru ca asa un umor negru nu ar fi avut cineva cu o minte obisnuita..Sa nu ne lansam in ipoteze inca..De parca ar mai conta..Mai bine sa sa cautam sa devenim ce ne dorim, ca, pina la urma, asta e ce ne face fericitzi pe termen lung..Si, in afara de asta , lumea ramine acolo, in locul ei, calma, si indiferenta..

Zilele fractzii de infinituri

Uneori structurile lumilor par fragile, si le simti cum intra in rezonantza cu orice vibratzii, si cum incep sa se desfaca in componente, care cad, rind pe rind, gramada..Asta e, nimic nu e etern, nici chiar iluziile..Dar, daaaar, sa nu ne panicam, pentru ca asa e evolutia, structurile se refac, in timp, pentru ca e nevoie de ele, chiar daca pare ca, uneori nu prea..Bine, nu trebuie sa absolutizam vreodata ceva, deci na, deci uite ca, deci se intimpla..Inainte a fost ceva, acum e altceva, si miine va fi ceva ce nu vom putea anticipa, e firesc pen'ca asa e, ca asa a cam fost tot timpul, nu te pui cu evolutia asta..
Iar simt ca am aterizat fortzat in realitate..Si vreau sa nu fi, ca acolo, in imaginatzie era mai bine..In fine, acuma o sa ne adaptam..Ca na, daca trebuie, desi sincer, mi se filfiie de realitate, ca e si ea tot o iluzie, doar ca mai puternica, na.. Doar infiniturile ramin valabile, chiar daca ele se combina cum vor, si cind vor.. Dincolo de ele ramin iluziile, desi, mai sint si iluzii amestecate cu infinituri, ca asa e cu ce se intimpla, pare ca toate sint fiintze care cauta sa comunice..
Ieri a fost o zi confuza, fara ploaie..Azi ma simt ca mahmur, dupa ieri, pentru ca iar am alunecat pe linga certitudini..Ma rog, poate va fi miine mai bun ca azi, pentru ca asa s-a promis..Desi si miine e tot o zi, cu acelasi rang, in timp..

Realitatile imaginate

De multe ori m-am simtit mai mult acolo, decit aici, pentru ca acolo imi proiectasem toate cite mi se adunasera in minte, si se auto-elaborasera..Fizic eram aici, normal, dar mintea era la o departare mai mare, sau mai mica, intr-un loc denumit ambiguu, acolo..Distantza dintre aici, si acolo era reala, cel putin dupa o apreciere rapida, dar putea fi de la foarte-foarte mare, la zero..Cind era zero acolo devenea aici, si eu eram mai aerian decit de obicei..Bine, oricum ar fi fost, acolo era mai important decit aici, pentru ca eu eram cam cu totul acolo, si acolo era locul acela in care se intimplau toate..
Lumile au devenit spatii transformate intr-un aici, si acolo, dupa care s-au retras in propriile entitatzi, ca apele marii, lasind pe nisip urmele a ce creasera inainte aici, si acolo..Iar aici, si acolo au devenit simboluri care s-au construit singure, in structurile lumilor..Asta in timp ce timpul (?) s-a oprit in loc sa observe fenomenul, ca atunci, parca, cind materia se pregatea sa umple universul..Iar noi am ramas sa inotam confuzi, printre paradoxurile ramase..
Azi nu mai povestesc despre viata de pe nava spatziala, pentru ca e banal, si nu vreau sa mai repet tot ce se ultra-stie deja, de atit de mult timp..Plus ca eu nu ma pricep sa construiesc din cuvinte toate lumile de aici, pentru ca ele exista deja; si chiar ele, cele reale m-au inspirat sa ma gindesc la cele posibile, sau pur fictive.. Azi am vrut doar sa ma gindesc la acel acolo, care imi da sperantza aia calda si rotunda, si plina de drumuri viitoare posibile..Bine, stiu ca unele din anticipabilele mele chiar pot deveni realitatzi pal-pa-bi-le, e adevarat, dar parca sint mai frumoase uneori cind sint doar imaginate, ca acolo ele chiar sint cum le vreau eu, clare, si ultra-pure, fara pete de care s-ar murdari cind ar deveni concrete..In fine, nu e nimic de blamat, pentru ca totul e un amestec de real si imaginar, si totul e posibil sa se transforme..Iar ce e concret e si el aparent, chiar daca simturile ne spun ce ne spun..Miine am sa ma gindesc mai bine la lumile ignorate mai inainte, si am sa vad cum pot deveni si ele parte din realitatile reale, sau din cele imaginate..

Trecator printre trecuturi

Soarele doarme ca acum 100 de ani, de la ultima eclipsa..Lumina s-a ascuns bine de noi de atita timp..Am dormit adinc atit de mult, visind cum totul se va schimba..Am visat cum lumina ne va fi adusa inapoi de acel Printz al luminilor, cum aparea in scrierile de demult..Si totul a fost un timp ramas suspendat, intr-o asteptare fara sfirsit..Razboaiele pentru cautarea Luminii au urmat in sir continuu, ca si cind ar fi stiut ca la un timp, dupa limita scrisa, ar fi urmat, in sfirsit, visata explozie a reinvierii universale..Si razboaiele au tot continuat asa, si nimic nu a venit, nici macar o mica lumina de sperantza pentru acel atit de asteptat viitor..Anii au trecut, resursele s-au epuizat, si civilizatzia a decazut, incet, pina sa se reduca la o eterna si inutila asteptare.. Acum totul e o ruina a ceva ce, atunci, a fost promitator ..
Noi am ajuns prea tirziu, ca sa mai putem salva ceva..Mult prea tirziu..Mai vedeam pietre, si oase, si pamint.. Si nu stiu cum am reusit sa acceptam asta, ca o civilizatie sa se auto-distruga atit de usor...Pentru ca era pueril, nu se putea asa ceva, ca un miracol atit de sublim, cum era viata inteligenta sa dispara prin pur propria vointza..Poate ca, pina la urma, viata asta inteligenta s-a lasat dominata de primitivi, tot ce se poate, e vina lor ca au lasat ca asta sa se intimple..
Am inteles si eu, cite ceva, din toata evolutia asta a lumilor, si mi-a parut rau sa vad ce a urmat..Nu am avut ce face decit sa constat, si sa scriu, in documente..Tot ce sper e ca sa nu fie la fel si pentru noi..Oricum ne supunem legilor socialului, si raminem in asteptare..De miine vom pleca spre o alta planeta..

Logica realitatilor

Totul e complicat, pentru ca lumea e o combinatzie alambicata de lumi, care sint alcatuite din alte lumi, care, la rindul lor sint formate din alte lumi, care si ele..Eh, e ceva ce ne cam depaseste, si asta chiar daca noi vrem sa vedem de deasupra totul, si sa intelegem intregul, in ansamblu..Dar e frumoasa incercarea asta de a ne detasha de ce vedem, sau simtim, sau intelegem, ca sa captam un unghi de vedere de cit mai sus, si sa se simtim , prin asta, un fel de zei mai mici, dar asa de capabili..Stiu ca asta ne vine din faptul ca pricepem ca sintem, de fapt, mici, si cautatori de absoluturi cumva eliberatoare, dar o facem pentru ca asa ne e natura.. Uite, noi traim pe o planeta mica, relativ, dar care ni se pare uriasa, pentru ca ne depaseste cu mult, oho, si inca cum..Pai cum am putea intelege cit de mare e Galaxia noastra, la 100000 de ani lumina diametru? Ha? Pentru noi asta e cam un  fel de infinit, asa dimensiune..Si asta e doar galaxia proprie, ori, in universul observabil sint 100 de miliarde de galaxii cu 100 de miliarde de stele proprii fiecare..Si universul asta observabil e dat de lumina de la alte galaxii care ajunge la noi, pentru ca lumina are si ea o viteza limitata, de 300000 km/sec, si dincolo de asta, ce exista, e, practic, invizibil..Adica dincolo de timpul necesar ca lumina de la ele sa fi ajuns la noi..Na, e o matematica simpla..Acuma totul depinde de loc, timp, evolutie..Noi vedem ce e fizic vorbind, vizibil..Dincolo de ce e vizibil nu stim..Pe mine ma irita povestea asta cu universul care a avut un Big Bang, din care au evoluat toate, si e greu de crezut ca chiar asa a fost..Pentru ca de ce n-ar fi fost mai multe Big Banguri, pe rind, ca doar nu ne imaginam ca totul a fost nimic, si din nimic s-a construit un imperiu de materie, sa fim seriosi..Ma rog, eu cred ca teoriile astea sint naive, pentru ca noi sintem naivi, si cautam sa explicam cu mijloace destul de primitive o uriasa complexitate..In fine, vom evolua in cunoastere, si vom gasi, poate, raspunsuri mai bune la intrebarile fundamentale de acum..Apropo, si fizica cuantica e foaaaaaaarte ciudata, nene..Iese din orice logica normala..In fine, poate pe viitor o sa ne lamurim cam cum e si cu logica asta a realitatii, sau a realitatilor..

Nespusul scris

Inceputul e cel mai greu..Pentru ca, cel putin pentru mine e fundamental, e ca acel punct fix de la care incep sa construiesc din cuvinte..Cel mai bun inceput e o idee puternica, din care pot sa dezvolt imagini, si idei, sau poate fi o imagine la fel de puternica, in care se afla inceputuri de drumuri diverse prin imagini si idei..Si imaginea asta poate fi statica, sau dinamica, o imagine miscatoare, in care ceva se intimpla, dupa care urmeaza altceva, si altceva..Apoi mai combin, dupa prima parte, care poate fi abstracta, incerc sa construiesc o poveste reala sau fictiva, care sa dea un fel de efect cinematografic foaaaaarte interesant, de salt peste timp, spatiu, universuri, lumi, etc, ca sa aterizeze fix intr-o chestie pur umana, ca si cind s-ar trece dintr-un univers in altul instantaneu..Sint multe de spus, ca salturi de astea se fac tot timpul in scris, chiar intre 2 fraze consecutive, dar cititorul nu le percepe, pentru ca el isi construieste in minte propriul lui film..Si asta e o chestie interesanta, oare cum percepe lumea ce scriu eu, si ce ar avea sa-mi reproseze? Asta ar fi bine de stiut, si chiar m-ar ajuta, ca fara critici ciuciu evolutie, in fine..Ca sa scrii bine tre'sa fii bun cu manevrat cuvintele, ideile, imaginile, etc, te cam nasti cu abilitatile astea..De fapt cred ca te nasti cu o pasiune de a lucra cu cuvintele, si, functie de cit te duce mintea, inveti sa scrii..Eu nu scriu usor, la mine e efort mare, dar na, e bun ca ma ajuta sa spun ce nu spun in social, dar care nu vreau sa ramina nespus..In fine..
Ce pacat ca nu ploua..Ar fi fost o atmosfera mai buna de meditat..Poate miine..

Realitatea de deasupra

Da si nu sint variante posibile care se intrepatrund, pentru ca totul e relativ..Uneori un da contine multe nu-uri, si reciproc, pentru ca, na, asa e intr-o lume reala..Sigur, un da poate contine o lume amestecata de variante proprii, si atit de specifice..Un drum nu e previzibil in lumea reala, pentru ca are in el atitia parametri care, paradoxal cumva, sint variabili..Iar drumul asta e construit din pasi, care, la rindul lor, sint la fel de nestiuti, pentru ca, iar, lumea reala e atit de instabila..Teoretic dupa pasul 1 urmeaza pasul 2, 3, etc..Doar ca pasii astia nu prea merg pe o linie a fericirilor anticipabile, pentru ca apar si pasi inapoi, in lateral, inainte, intr-o ordine absolut aleatorie..Pentru ca ordinea matematica e, clar, un lux..
Azi am avut in mine un fel de liniste profunda, ca aceea de dupa o mare furtuna, si mi-a placut..E rar sentimentul asta, si il apreciez ca un fel de reusita, nu stiu de ce, poate pentru ca e rar..Mi-a revenit echilibrul ala de demult, si m-am simtit privilegiat..E frumos cind adevarul sparge barierele, si straluceste atit de frumos in noaptea asta a sentimentelor..Acuma e inca asa de cald, si parca fara grijile cele care m-au obsedat, un timp..Nu stiu, parca e o liniste undeva departe, printre alte galaxii, care ma mai viziteaza, si ma face sa mai am incredere in mine atita cit sa mai pot spera..Mai ales in lumea asta schimbatoare si atit de intunecata..
Ce a fost, ce va fi, e un fel de varianta ce pare desprinsa dintr-un fel de destin..Destin ce e o combinatie complicata de lucruri care provin din interior, si exterior..Na..Oricum ce e posibil sa se intimple are o probabilitate ca se va intimpla..Si asa, si mai departe..Nimic nu e previzibil, pentru ca realitatea e deasupra, si ea ne determina..

Oamenii unor locuri unor vremuri

Ieri am fost altcineva..De fapt azi..Ba nu, doar ieri si azi, desi, daca ma gindesc bine, am cam fost altcineva si in alte zile, pentru ca era contextul de asa natura..Adica na, de fapt ce mai conteaza ce, cum, si cind, ca, oricum e la fel, si eu traiesc fix ce traiesc si ceilalti, si daca zic de mine e ca si cum m-as lauda, printre rinduri care descriu experientze comune..M-am contrazis singur de la inceput, ca sa vad ce efect are asupra scrisului, daca-l face mai spicy, ca acuma cam toti se contrazic singuri, constant, si ma gindeam ca o fi o moda, sau ceva..Nici asta nu conteaza, ca oricum, peste tot e o lascivitate semi-analfabeta de umplutura.. Cel mai fain e tot contactul cu oameni reali, ca ei vorbesc mai aplicat, si despre lucruri traite efectiv, ca media a cam luat-o pe aratura..Azi mi-am schimbat net browserul, asta pare mai prietenos, si dragut, seamana cu Chrome-ul meu antic, dar blocheaza reclamele, si pare ca merge mai repede..Am vazut un film, Logan's run, o distopie despre cum ar putea evolua lumea in rau, si cum cineva fuge de sistem, vede o alta realitate, si se intoarce, si schimba totul..Sigur, pare naiv, si pueril, dar in partea profunda deschide o gramada de intrebari despre societate, oameni, relatii, etc, si sint si actori frumosi, si filmari mai clare si naturale, fara zdruncinaturi care sa te nauceasca, ca in filmele astea noi, sau, ma rog, poate sint eu de moda veche..Mda, asa e cu modele, fiecare are stilul lui, format in timp, si in anumite vremuri cu anumite valori..Acuma si evolutia asta are si urcari, dar si caderi, ca mersul inainte se invata si el, mergind efectiv..Am mai vazut ca se intimpla miscari de mase in Ro, ca lumea se revolta pe halul in care a ajuns toata situatia, pai na, era normal ca totul sa se degradeze daca poporul doarme in pantofi, si nu-si vede interesele, si nu se aduna ca sa rezolve ceva..Dupa nefericitul ala de comunism s-au prabusit toate, si a urmat o perioada buna de aratat cine esti tu, in realitate, de fapt, si s-a vazut ce era de vazut, totul e sa fi si invatat ceva din ce a fost..In fine, lucrurile se restabilesc, dar trebuie efort, si minte deschisa..E si miine o zi, si ne putem proiecta sperantele, si promisiunile fix in ea, ca in studentie, cind promiteam ca de miine ne apucam de invatat, ca sa schimbam totul inspre bine..

Decit de azi

Azi fusei sa-mi rezolv oaresh'ce probleme prin oras, si vazui ca masinca mea face din ce in ce mai mult zgomot. Ieri i-am schimbat uleiul si fluidul la transmisii, si l-am intrebat de unde zgomotul ala, a zis ca-i de la exhaust, l-a, intrebat daca o sa-mi faca probleme, a zis ca doar daca ma incomodeaza zgomotul, i-am zis ca nu, si a ramas asa, o sa il repar ulterior, cind o sa gasesc comoara piratilor, sau cind cistig la lotto. Acum eu mai suport ca ce, am masina cu personalitate, ca vad tot timpul mini-motociclete care fac un zgomot infernal, asa ca na, la mine e ca la o decolare de avion mediu, nu e ca si cind as pretinde ca concurez cu vreun jumbo jet, sau ceva..Oricum, e bine, cit inca nu provoc cutremure de magnitudine mica..La intoarcere mi s-a facut o foame de lup, si am zis sa incerc sa vad cum e o saorma, ca nu mincasem niciodata, si m-am dus, am comandat una la o pizzerie, pret 7.50 lei canadieni, zic cam scump bai nene, dar e ca sa-mi fac pofta, si sa nu mor prost, ca cunoasterea costa, na. Mi-a pus mai multe, si la sfirsit pui, ceva gen asiatic, dar fara cartofi prajiti ca in Ro, si tipul mi-a zis ca asa e saorma, fara cartofi, ca aia nu mai e saorma, clar. A fost buna, nu zic nu, dar jumate de sos mi-a cazut pe bluza, normal, si am zis ca na, la banii astia prefer un subway nene, ala are chestii mai bune in el, si e si mai controlabil, nu risti sa te umpli de sos, are mai multa piine, chestii verzi, rosii, castraveci, masline, e mai complet ca gust, si mai apucabil, mai usor de priceput, mai anticipabil, sa zic asa..Si am mai luat si o felie de pizza 2 lei canadieni, aia da, buna, practica, la fel ca intotdeauna..Si mai am o chestie care imi place mult, o conserva de fasole, chili cum zic ei, in stil un pic mexican, cam iute, dar super-buna, are un gust mult mai concentrat decit o conserva de fasole cu cirnati, sau ciolan..Mi-am mai luat tigari, vin rosu cu 20% dulce si super-aromat, merge uns, l-am super-testat, si l-am folosit tot timpul ca re-starter, ca ma anesteziaza, si pot s-o iau de la zero, ca in La vie en rose, hahaha..Param-pam-pam, azi am fost extravagant, cre'ca..Vad ca vinul incepe sa-si faca efectul de a-metzire, nu ala de intarire, ca pentru ala trebuie si un cineva care sa ma inspire, in fine..Mi-am mai luat si oua, pe care o sa le fierb, sa iasa tari (ce viril suna), si niste crenvursti (fara aluzii)..Miine tre'sa ma duc iar sa rezolv alte probleme, si azi, intre timp tre'sa mai trimit niste resumeuri, aha, cre'ca, la ce bun e vinul asta cred cu tarie ca amin, ca si miine e o zi, nu asa?
PS Nu stiu daca masina mea face un zgomot de avion la decolare, sau aterizare, asta numa un specialist ar putea sa-mi spuna, ca cica e diferite

Drumul cautarilor

Ca sa obtii ceva trebuie sa te pui intr-o stare de spirit buna, sa te lasi patruns de acele lumi care te fac sa faci acele lucruri care trebuiesc obtinute..Greu nu e sa faci, efectiv, pentru ca facutul e un efect al interiorului cel devenit apt, prin exercitiu..Uneori starile astea bune, de inspiratie vin, dar niciodata la comanda, nu le poti ordona, pentru ca sint capricioase, si uneori suparacioase, cred..Sint constient ca asa e cu starile astea, cind sus, cind jos, asa e natura noastra, trebuie sa invatam sa conlucram cu ea, sa fim deschisi la comunicari de toate felurile..Poate ca sint unele metode de a relaxa mintea, ca sa poata intra mai usor in propriile profunzimi, si asta vezi in timp, ce anume te face sa fii mai liber, si mai creativ. Esential e sa lasi la o parte absolut orice problema, oricit de mica, si sa iti imaginezi ca, oricum totul va fi absolut miraculos de frumos de acum incolo, in absolut toate..Aha, suna ridicol daca analizezi realisto-obiectiv, dar deocamdata asta e momentul tau propriu, cel in care nu te vede, si nu te aude nimeni, pentru ca in tine esti doar tu, si esti aparat, izolat, linistit..Uneori imi imaginez ca am o casa care din afara arata ca un fel de cub cu pereti de sticla, si inauntru e un labirint de camere lungi, mici sali tot lungi, bai, etc, unde sa nu fie incaperi mari, ci cel mult medii, dar foarte interesante si artistic construite, ca sa ma pot ascunde unde vreau, si cind vreau..Ma uitam pe net la tot felul de case ale bogatanilor, cit sint de mari, si cit de sinistre, eu n-as putea trai in asa ceva..Si, am uitat, cred ca in casa ar fi cel putin 1 laborator, unde sa am tot felul de chestii pe care sa le experimentez, pentru ceva inovatii-inventii, clar, asa ceva mi-ar da energie si scop, ca altfel m-as plictisi. Viata trebuie sa fie interesanta, si daca nu e, e datoria ta sa ti-o faci, si asta ca sa nu regreti mai tirziu, si sa traiesti cum simti tu ca e bine, fara influente alienatoare din exterior, clar..Trebuie cautat pina gasesti ce ti se potriveste, si trebuie sa te reinnoiesti tot timpul, sa faci ceva pentru sufletul tau, ca sa simti ca traiesti conform cu cine esti tu, si sa evoluezi cum vrei tu..Si pentru asta tre'sa inveti sa te cunosti, si sa fii ultra-selectiv cu tot ce vine din afara..Mai faci si compromisuri, dar nu de alea care sa te faca sa o iei pe aratura..Si, daca esti perseverent ai sa vezi ca mici semne de success incep sa apara.

Ce va veni

Da, drumul spre o devenire are urcusuri si coborisuri, sa zicem asa, si e plin de mizerii si de probleme, dar mai e o sperantza, ca, undeva, mai poti primi un ajutor de la prieteni, care te ajuta exact cind ai nevoie, si ei exista, sint reali si adevaratzi..Pentru mine ei sint Simona si Sergiu, oameni pe care i-am cunoscut demult, si cu care, dupa un timp de proprie alienare, m-am reintilnit pe drumul asta al vietii..Sincer sa fiu, e greu de spus in cuvinte, dar ei au stabilitatea lor, drumul lor, care pe mine, cel asa de fluid in transformari, sincer, ma inspira..Stiu ca am avut schimbari si greseli in a vedea lumea, pentru ca am trecut prin atitea..Acuma mi-am mai revenit, si am mai trecut si peste influentele cam nefericite ale trecuturilor..In fine, e un roman nescris aici, in toate prin care am trecut, si, sincer, pe care nu cred ca le intelege cineva, vreodata..Dar, niste adevarati prieteni m-au ajutat, si eu, la fel de sincer, le ramin dator, asta orice va veni in viata, pe urma, pentru ca, dincolo de orice, si ei, ca si mine sint la fel de sinceri cu ei insisi, si sint deschisi, adevarati, si curajosi in a aborda viata asa cum vine ea, cind cu surprize, cind cu nefericiri de toate culorile, pentru ca asa e, na..
Mergem inainte, si ne cautam singuri destinul..Si, ce va fi, va veni..

Drumul destinului tau

Se spune ca intotdeauna exista solutii, la orice..Sau variante de drum alternativ, na, le poti numi cum vrei, dar ele sint acelasi lucru..Ieri am fost undeva, si am invatat sa cautam, din toate, un drum spre altundevaul acela pe care ni-l dorim..Sigur, asta implica efort, si sacrificii, si dureri, dar drumul asta e posibil daca chiar ni-l dorim..Am vazut ce greu era in fatza atunci cind m-am luat dupa ceilaltzi, dar cind am sters cu buretele tot, si m-am luat doar dupa mine, am vazut ca tot greul asta era o iluzie indusa, pentru ca, de fapt, era extrem de simplu absolut tot, si chiar firesc, si placut..Niciodata sa nu te iei dupa nimeni, pentru ca ei habar n-au cine esti tu, si ce iti doresti tu, si ce poti face tu, de fapt..Nimic din tot ce fac ei nu conteaza, si asta chiar daca ei iti vor cauta raul, clar..E un joc aici, in care fiecare cauta sa reuseasca incercind sa calce in picioare orice, oricum, si pe oricine..Si fie ca vrei sau nu, trebuie sa te inhami la treaba asta, oricit de sinistru ar suna..Ma rog, e un joc, e adevarat, dar depinde de oponent, de resursele tale, de timp, etc, pentru ca trebuie si tu sa alegi luptele la care te bagi, ca nu iti cheltui energiile pe orice mizerie, pentru ca asta te-ar descalifica..Ma rog, uneori mai trebuie sa te mai bagi si in noroaie, ca nu prea ai de ales, dar o faci constient ca asta e doar ca sa treci de un anumit context absolut nefavorabil..Totul e sa fii inteligent, adica sa uiti ce e de uitat, sa iertzi ce e de iertat, dar sa nu uitzi nimic din ce nu trebuie, si sa te adaptezi la toate, stiind ca mai trebuie sa si lovesti acolo unde chiar trebuie, ca sa nu te lasi tirit in anumite mizerii care nu au nimic in comun cu tine.. Pentru ca lumea asta e un loc in care tu te construiesti pe tine conform cu cel care esti, conform cu valorile tale doar, chiar daca, cumva, din afara se vor incerca sa ti se impuna enorm de  multe mizerii..Ei cu ale lor, si tu, cu ale tale, asa va fi continuu, o batalie intre stiluri, variante, si personalitatzi, in care fiecare va veni cu ce are mai bun, sau mai pozitiv-activ..Totul e sa nu fii timorat de ce au ei, pentru ca ei vor cauta a deveni profitind de ceva salbatic, in mod continuu..Si daca intri in jocul lor e greseala ta, asta ca alternativa posibila, si care te va costa, dar daca mergi pe varianta ta, e posibil ca , mai devreme, sau mai tirziu, chiar vei cistiga, meritat..Bine, asta se va vedea in timp..O victorie de moment a lor nu e o certitudine ca au cistigat razboiul.. Ma rog, e o discutie lunga si cu multe argumente, aici..

Reorientari

Aici e un loc, si dincolo un alt loc..Dincolo de acest loc e un altul, si dincolo de el un altul..In infinitate va exista intotdeauna un dincolo de ultimul dincolo, ca intr-o poveste fara sfirsit..Si intotdeauna alaturi de acel dincolo repetat continuu va fi un loc in care vom fi, macar cu gindul, doar noi cu noi, in intimitate, gindind si visind liber la absolut orice..Un loc e o lume in care ne invirtim gindurile imprejurul atitor relativisme, si, in care, parca obositi de atitea treceri, ne odihnim..E frumos, nu? Orice e frumos daca stii sa-l vezi din unghiul potrivit..
Ma mai gindesc uneori cit a mai ramas din ce am fost..De parca asta ar fi tragic, cumva, hahaha, chiar, uite ca ce parea inainte tragic e, de fapt, comic de firesc..E aiurea sa te iei dupa viziunile lumii, si dupa mizeriile si panicile pe care incearca sa ti le induca in minte..Aici e secretul, sa fii tu cu tine insuti, oricum, si oricind, si sa nu lasi nimic malefic din afara sa se infiltreze, pentru ca, na, te va afecta cum te-a afectat tot timpul..Si inca o lectie pe care am invatat-o: ac-ti-o-nea-za fara frica, prejudecatzi, si eventuale ginduri la consecintze sociale de rahat..Mergi pe drumul tau, inainte, neperturbat, ca trenul pe sine..Pentru ca cica diavolul te prinde din urma doar daca alergi incet..Na..Ca asa e in contemporaneitatea asta, in care e care-pe-care, dai, primesti, iar dai, iar primesti, si daca mai cazi pe jos asigura-te ca ai rezerve de energie sa o iei de la capat..Ca na, vorba lui Rocky, nimic nu loveste mai tare ca viatza..Acuma ma simt in actiune, si incerc sa rezolv probleme, si sa merg inainte..E ceva pozitiv si in atitudinea asta de a avea tupeu, pai ce pana mea, e o batalie continua viata, si tupeul e pe locul unu in construirea unei variante de destin..Bine, tre'sa ai si valori, ca tupeu pe sec e diliu, desi, na, multi il experimenteaza..Acuma vezi si contextul, si te orientezi, dar lumea asta moderna e construita pe baza de tupeu, clar nene..Oricum, e bine, invatam din mers, si ne adaptam, ca na, noi pe vremea noastra am fost educati gresit, conform cu chestii deja depasite..Ce e curios, e ca, si atunci, si acum, salbaticia dimprejur e cam aceeasi, nu? Totul e ca s-au reorientat toate, pe alte baze..E ok, totul e sa intelegem cum s-au schimbat lucrurile, si invatam chestii noi, si ne continuam drumul, ca doar n-o sa ne blocam in amanunte..

Un sir de ploi

Spatiile se aduna incet intr-unul singur..Aluneca dezordonat pe valea timpului, si se intilnesc..Lumea s-a despicat in lumi care par ca se indeparteaza unele de altele ca galaxiile in spatiu..Apoi tot si toate se aduna iar, ca la o mare reuniune, se combina, se imping unele in altele impinse parca de o forta a atractiei universal-reciproce, ca sa inceapa incet si metodic un drum spre un nou si renascator Big Bang..
Azi am uitat iar cum a fost ieri, si am intrat iar in visul meu plin de amintiri. Sint iar in bus, e noapte, ploua, si eu ma minunez la dansul ritmat al sferelor. Nu mai vreau nimic altceva in afara spectacolului asta linistit si natural. M-as inchide in visul asta pentru totdeauna, cu buna stiinta, pentru ca oricum, simt ca ce e dincolo de vis e prea dur, si nu prea merit sa mi se intimple. Am fost campion in tinerete, am trecut peste etapa aceea, acuma vreau doar captivitatea vremurilor bune si naive. As sta o viata in orasul asta in care noaptea si ploaia sa nu se mai termine, nu-mi mai trebuie nici mincare, nici alcool, femei, oameni prefacuti, sau aventuri prin peisaje exotice..Sint modest pentru ca sint realist..Nici vreo faima nu ma incinta, pentru ca asta e efemera, si generata de naivitate de cele mai multe ori..In fine, acuma sint liber, si oarecum optimist, pentru ca am locul asta al meu in bus, am un oras, o noapte, si o ploaie..As iesi sa ma ma plimb, sa ma ude bine, si sa iau busul urmator..Poate mai intilnesc pe cineva cu care sa mai discut, desi na, in afara de holograme si roboti e pustiu, tot ploaia pare mai reala ca ei, si mai intelegatoare..Ce frumos se vede lumea de la fereastra, parca e mai fericita cind ploua..In fine, o sa treaca si ploaia asta, si dupa ea o sa vina alta, si alta, si alta..

Un vis la alegere

Amintirile isi fac dansul propriu, dupa care ramin suspendate printre lumi..Spatiile se intind spre infinituri, si maresc scenele..Lumile incep sa alunece pe fire colorate de traiectorii miscatoare..Incep sa vibreze unde din trecut, si lumile incep sa rezoneze..Se opresc, ca sa lase miscarea amintirilor..Toate devin unul, din ce in ce mai fluid, si creste, umplind intii spatiile golite ale lumilor, apoi ale amintirilor..Din indepartare sorii nestiuti mai trimit raze de prietenie..
Am vrut ieri sa ma plimb prin nava, dar am renuntat, pentru ca sint lenes..Mai bine imi programez iar un vis interesant, ca e mai bine pentru mintea mea sa primesc un vis indus decit alte substantze de la efort..Oare ce sa aleg, dintre toate? Parca m-as intoarce in trecut, desi e cam stiut, pai na, de aia e trecut, ca e intimplat, si toate scenele si personajele ultra-cunoscute; e adevarat ca as putea crea ceva mai surprinzator, niste situatii neobisnuite, si sa privesc tot teatrul relaxat, fara sa intervin..Parca nici in viitor nu m-as duce, ca acolo chiar ca e totul la limita imaginatiei..Parca mi-ar place sa fiu o celebritate, sau ceva, ca astia au avut vieti interesante, cu multe schimbari, si e kinky treaba, ai senzatii tari, dar parca e cam aiurea, ca cine stie si ce mizerii tre'sa inghitzi tot timpul, ca lumea e cam rea..In fine. Poate as putea combina trecutul si viitorul, sa iau personajele din amintiri, si sa le duc intr-un viitor indepartat, ca sa ma distrez la reactiile lor..Parca nu e, ca poate ar suferi, si nu-mi place sa vad suferinta de orice fel ar fi..Mai bine plec, imi iau un alcool, ma imbat metodic, si ma anesteziez, ca starea aia e mai curata, si adorm fara sa stiu, poate nici nu visez, e o experienta buna pina la urma..Sau sa maninc ceva exotic, desi pe mine mincarea nu prea ma pasioneaza daca nu e cu ceva lume imprejur, sa-mi faca pofta, eh..Ah, stiu, imi fac un vis cum as fi un scriitor celebru care lanseaza o carte de mare success, si cum dau autografe la ceva lume..Asta chiar merge, si pica si bine pe starea mea de acuma, ca e cu veselie, ceva idei, discutii, de toate cite am nevoie fix acuma..Buna, acuma sa vad ce fel de scriitor sint. Computerul mi-a dat un miliard de variante..Cred ca iau la intimplare, sau nu, mai bine sint un cercetator-filosof, sa vad ce fel arata publicul..Ii dau drumul, si va povestesc miine cum a fost.

Dadaisme pe val

E dacit o maaaaare liniste, si o dileala de dincolo de lumea asta care tot vine sa ne bintuie, ca cica trecutul ne urmareste mai ceva ca unii sau unele..Na, tre'sa le bagi in ma-sa pe toate, si sa te focusezi strict pe ce "se merita" dacit-dacit-dacit-dacit. Ce bine era cu suprarealismul si dadaismul, ca ziceai ceva, si lumea incerca sa caute subtilitati profunde, si chestii, si trestii referitoare la univers, la lume, la oameni, la evolutia noastra, ba chiar referitoare la unele preziceri posibile, considerate mai tari ca ale lui Nostradamus, oho, ala era considerat mic copil fata de ce erea acilisha. Da' era totul asa de subtil ca nici nu te gindeai ca era posibil. Bine, la cit e de avida lumea de azi de interpretari, na, te ia si te toaca marunt, chiar daca tu spui chestii clare, si aproape ne-interpretabile. Ma rog, nu conteaza, ca oricum lumea te toaca, orice ai face, si oricit, fie ca e bun, sau rau, sau mediocru-inutil. Sau poate ca e o chestie si aici, ca ceilalti vor sa se evidentieze cu ceva, daca nu pot cu ce au, si sar pe tine daca esti in atentia generala, de aia e ultra-bine sa ai viata ta privata si gindurile tale mai ferite de indivizi de aia. Na, lumea e un amestec, nu poti sa o cataloghezi, sau blamezi global ca ti se intimpla uneori niste nasoale, care vin de la niste indivizi nasoi, de fapt, chiar daca ti se intimpla asa de des, ca pare ca-s organizati in vreo conspiratie, sau ceva, ma rog, organizati e mult spus, au doar interese comune, si fac chestii ca sa ii satisfaca. Azi Dumnezeu e banul, de parca totul e construit pe sec, la plesneala, ca si cum calcam pe valori, ca na, noi chiar sintem niste idioti perfectionati in timp, prelucrati bine, si capabili de atitudini si actiuni la care nu mai conteaza consecintzele..Si noi, adica ei, de fapt, fac asta nestiind ca valorile pot deveni bani, bai tembelilor, bani de aia pe care-i cautati voi cu obsesie.. Un inginer n-are bani acuma, dar pe viitor va avea, ca el stie sa faca inginerii care sint platite bine, adica el isi pastreaza valoarea lui, doar ca societatea il mai plesneste asa, cind si cind aducindu-l in unele stari nasoale, nu e vina lui ca nu se poate conforma unor sefi cretini; si asta e doar un exemplu, dar na, sint multi oameni ale caror minti sint valoroase, aici e secretul, de fapt, pentru ca ei au capacitatea sa creeze-construiasca ceva valoros. In fine, ne bucuram de momentele pe care le traim cum putem, chiar daca prosperitatea unor iremediabili mediocri e subiect de profunda mirare, ata ete, atea e vremurili, cica tre'sa te adaptezi la orice, si la bine, si la rau, si la extaz, si la necaz, behehe, mai minati mai, ohlala, behehe, ura si un praz verde, orevoar, aufvidarzein, as-minca-salam-da-n-am, toate bune, ne vedem ulterior, dupa ce aterizeaza oamenii pe marte, sau stele, sa poti bea cafea din ele (am scris dada-ist ca poate revine moda, si io vreau sa fiu pe felie cind vine valu' sa am barca pregatita, ca yacht n-am inca, culmea)..
PS Sper ca ati sesizat macar o parte din subtilitatile din formula de final, ca altfel o sa trebuiasca sa admitetzi ca n-avetzi suficienta imaginatie si cunoastere, da oricum, cistigul vostru ca asa sintetzi muuuult mai fericitzi dacit. Clar. Vreau si io detergent de ala de spalat pe creier, ca cica e bun, si rar, ca dacit unii il au, si-l vind scump.
PPS Asta e dacit un pam-flet, adica ce se interpreteaza e dacit ce vrea cetitorul, restul e la latitudinile lumii in care traim, totul e sa scapam de frica, ca sa fim (sau sa devenim) cea mai buna varianta a noastra.

Tort de relativ cu bomboane mici de absoluturi

Uneori sesizezi niste adevaruri, le simti ca sint acolo, dar nu le stii care, si incepi sa cauti, sa explorezi, pina gasesti ceva, un adevar mic, ca un punct de care sa te agati, si de la care pornesti aventura descoperirilor.. Si gasesti in continuare alte, si alte adevaruri pe care le legi logic, unul de altul intr-o constructie din ce in ce mai complicata, si cauti, si cauti alte adevaruri mai mari, si mai absolute..La o anumita inaltime a constructiei se vede mult mai limpede tot, dar se mai vede si ca totul e atit de relativ, si atunci, dezamagit, parasesti constructia lasind-o asa, pentru mai tirziu..
Alteori citesti adevaruri spuse explicit in carti, si cauti sa afli altele, incercind sa faci o alta constructie care sa semene, sau nu, cu cea de dinainte, dar sa fie mai mare si mai stabila..Cind ajungi sus realizezi ca si aici e mult relativ, si ca poti pleca spre altceva, lasind-o asa, pentru mai tirziu..Si iar gasesti alte, si alte adevaruri, unele din carti, altele de la oameni, altele din societate, pe care cauti iar sa le intelegi, si iti dai seama ca tot timpul apare punctul acela de sus unde toate sint relative, si atunci faci la fel, lasi locul pentru un altul, sperind ca vei gasi, undeva, acel absolut, de care ai atita nevoie, pentru ca relativul a devenit obsedant si obositor..
Se mai intimpla sa cunosti pe cineva, si sa incepi sa comunici in toate felurile..Asta iti da o sperantza ca, poate, aici, in relatia asta posibila e absolutul acela care nu era descoperibil nicaieri in alta parte..Si comunici, si te simti altfel, pentru ca celalalt e un om real, si concret, care gindeste, simte, si comunica, si poti sa-l atingi, sa-l simti, si asta iti da o alta perceptie asupra cautarilor tale, si a lumii, chiar..Dar, si aici apare relativul acela, atunci cind vezi ca exista si acea linie de separare a sufletelor, ca in orice relatie ce a existat vreodata.. Asta e, iti spui, se pare ca relativul e absolutul acela cautat, sau poate asta e interpretarea mai buna a tot ce s-a intimplat..Si iti spui ca, oricum, relativul asta e mai bun decit nimic, ba poate cu muuuuult mai bun, ca, na, are in el multe..Adica multe au in ele relativul asta, pentru ca absolutul chiar nu exista..Bine, na, poate mai sint absoluturi mai mici, si amestecate bine printre lucruri, ca niste mici diamante in noroi, dar asta ramine de vazut. Oricum sint bune, ca cica aduc mici fericiri..

Presiuni erotice

Am uitat ce vreme a fost ieri, daca a fost soare, sau a plouat, si nu mai tin minte nici ce stari am avut..Apoi am uitat ce anotimp e, ce data, ce luna, ce an, ce planeta, galaxie, univers.Sint complet resetat..E adevarat ca peste citeva ore imi reamintesc tot, ca sa imi revina cosmarurile trecuturilor..Ce bine e, inca..
Sint mai liber ca niciodata..Sint iar intr-un vis programat, ca pare ca asta e singurul mod in care uit de toate, in plimbarea mea nocturna cu busul..Ce vremuri, ee, alta viata, alta lume, cind nu era obligatoriu sa fii ipocrit; ma rog, nu atit de ipocrit ca acuma..Ce comod, ce bine, ce lume de evadat..Doar ca ma preseaza ceva din toate partile..Aaaa, sint in bus, e noapte, doar ca e ingramadeala si sint prins intre oameni..Astia de la programare isi bat joc de mine..Bai nene, mai bine ceream o plaja tropicala de pe o planeta exotica, sau o masa pantagruelica, sau un show de umor de ala vechi, sau chiar un film, ce pielea ma-si, pai la ce bani le-am dat sa ma bage in asa scenariu, hm..Sau li s-o fi stricat pacaleala aia de sistem, ca altfel na..Mama si ce miliarde de variante aveam, aaa, cind ies ii iau la bataie, sau mai bine il iau pe programatorul principal, si-i induc un vis de ala cum era el pe scaunul electric, hahaha, si ii bag si un pic de trifazat fix in coaie, ca merita..Auzi, sa ma bage la ingramadeala, ca nici nu pot sa fac o miscare ca supar pe cineva si iau vreun pumn in coaste..Mina stinga uite, mi-e fixata pe un picior, sau ceva, chiar, al cui o fi? I-am vazut fata, e o duduie tare, ooo, asa mai merge, ia sa ma fac ca vreau sa misc mina si s-o pipai un pic..Fain, pare ca si ei ii place..Asta daca n-o mai pipaie si altcineva, da nu cred ca eu sint expert, nu am concurentza..Ia sa misc mina pe o suprafata mai mare..Al ei e corpul, sper, ca daca e vreo iluzie optica din aia ciudata in care ce pare nu e ce e..Ce moale, uite, se simt si muschii, si grasimea, si oasele..Sau o fi vreo roboata? Baaa, e vis, ce dracu, nici aici nu mai e cu oameni normali? Super, e finuta tipa..Hai ca merge, e bunisor si original visul asta; mai ales ca tipa e si ea draguta, ca putea sa fie cine stie ce creatura, care sa ma injure, ca asa e cu realismul asta, tre'sa fie autentica treaba..Si ce frumos miroase, asta e parfum scump, clar..Ia sa ma fac ca vreau sa ies, poate ma lipesc de ea..Am reusit si asta, eee, sint campion la lipituri..E mai placut asa, decit sa fim amindoi intr-un pat, plus ca am libertatea sa-i fac ce vreau si ea tre'sa accepte, ca asa-i in orele de virf.. Miine mai incerc o data faza asta cu ingramadeala, da tre'sa caut o varianta mai kinky..Acuma e bine asa cum e, stau fixat, si presat de ea..Poate incerc si o conversatie, da' mai incolo, ca acuma mi-s ocupate simturile toate..Cit timp a mai ramas, oare, pina sa se termine cu visul asta?

Florin Filtervac pe Facebook

Behehe ce bine e cind bine e, mi-am facut pagina de facebook Florin Filtervac is my name:) Betohn, acuma e viata reala, sa vedem cum si ce fel e, dacit.