Sunday, April 28, 2013

La Mulzi Ani!

La Mulzi Ani! Pashte fericit! Sarbatori solare pline cu delicatese, si multa liniste in suflet + sanatate maxima!

Friday, April 26, 2013

Ochi

Ochi privesc ochi..Ochi care isi amintesc..Ochi care uita..Ochi reflectati in ceilalti ochi..Ochi dinspre noi, spre ceilalti..Ochi dinspre un trecut amintit..Ochi rotunzi, cu irisi coloratzi, care se rotesc imprejur..Ochi cu priviri laser, care baleiaza la 360 de grade..Ochi profunzi, care trec prin tine, si prin oricine..Ochi cu priviri infinite.. Indiferentzi..Ochi ascunsi in umbre..Ochi de cristal, cu taietura fina a unor lame..Ochi dulci, ochi tristi, ochi fara umbre..Ochii comuni, anosti..Ochii care te privesc de oriunde..Ochii reci..Ochii pe car nu ti i-ai fi imaginat niciodata..Si care au existat, dintotdeauna..Ochii celorlalti..

Identic

Nu stiu cine sint, nu stiu cine esti, nu stiu cine sint ceilalti..Nu am stiut niciodata, nimic..Si nu mi-am imaginat ca as fi stiut..De ce as fi facut-o..De ce, daca as fi stiut ceva, cumva, ar fi schimbat orice..De ce as fi dorit, vreodata, cumva, sa fi stiut, ceva, despre orice, sau oricine? Cu ce ar fi schimbat asta viata mea, oricare ar fi fost ea, pina atunci? De ce as fi putut, vreodata, sa vreau, ca prin ce stiu, sa imi schimb viata, felul meu de a fi, si de a trai? Sau al celorlalti?
Glumesc..Stiu ca nu stiu nimic, doar..Restul e iluzie..Aceeasi care ne umple vietile noastre cotidiene..Cele fara sens..Dar cu determinare..Hahaha..Tadaaaaaaaaaa..
Absurd..La fel..

Existentze


Lumea are miliarde de fetze..Cu miliarde de ochi..Care iti inregistreaza starile..Sec..
Uneori, imi vine sa pling..Asa, fara motiv..Alteori imi vine sa zbor..Cu motiv..Apoi, cind ploua, imi vine sa ma plimb..Asa, doar ca sa vad cum si cerul poate sa plinga..Si imi vine sa intind miinile spre ploaie..Sa simt cum ma uda apa aia din cer..Imi vine sa ma invirt, in ploaie, ca un carusel de la marginea linistilor lumii..Ca si cind prin mine ar trece toate axele lumilor..Ca prin origine..Prin punctul universului..Prin mine..
Ploaia are axa ei..Ea nu coincide cu Terra..Are propria ei universalitate..E dincolo de rasariturile curcubeului.. De asta ploaia este altfel..Ea nu apartine toamnei, verii, sau primaverii..Isi apartine doar siesi..E fiinta cu o infinitate de forme..E entitatea a carei existentza, atunci cind o simti, iti transforma instantaneu toate eurile..Ca un maseur care se joaca cu toate punctele de pe toate meridianele energetice ale fiintei tale, atit de usor si miraculos, invirtindu-le, si rearanjindu-le in spatiu..Ca un magician, care scoate dintr-o palarie imaginata atitea trucuri uimitoare, si neasteptat de placute..Ca o dansatoare exotica, care, intr-un dans vizual iti aduce in fata ochilor lumile care erau doar in imaginatia ta..Sau ca o amintire, venita, cu atita lumina, din neasteptarile asteptate ale micilor dorintze, spuse cu atita pasiune in scrisorile catre Mos Craciun..Simplu.
Da..Ploaia e universul care ni se invirte imprejur..Si, care, uneori e tot..Tot universul dorintelor..E apa pe care o simtim pe corp..Fluidul vietii si dorintelor de dintotdeauna..Spatiul nestiut, care ne-a despartit de noi, si de ceilalti..Locul de unde, toti vor pleca purificati..Originea infinitului..Marginea lumilor..Spatiul tuturor determinarilor..Si al tuturor inceputurilor..Locul de unde pornesc toate furtunile timpurilor..Si ale schimbarilor nestiute..

Thursday, April 25, 2013

Those eyes

Uneori te opresti din drum si privesti panoramic..Te uiti imprejur, incercind sa vizualizezi locurile..Sa ti le imprimi in memoria 3D..Dupa care pornesti iar la drum, pe directia pe care o vezi..
Stii, societatile s-au dezvoltat, fiecare, intr-un fel propriu..Care le-a determinat propria existenta..Societatile vechi europene s-au dezvoltat pe locul lor fix, din care au cautat sa cucereasca, cit mai mult, sa adune valori materiale din teritorii cucerite..Societatile noi au avut alta filosofie, pentru ca s-au construit, practic de la zero..Aici au venit cei care vroiau altceva..Cred..Sigur, la inceput au fost unele enormitati..
Eu am fost profund, dar absolut profund impresionat de mesajele atit de umane din filmele lui Disney..Ideile de acolo mi s-au parut muuuult mai adevarate decit toate filosofiile posibile..Si asta nu stiu sa explic..Poate pentru ca erau despre noi, despre oamenii care au in ei o umanitate care trece dincolo de orice culturi.. Habar n-am..Stiu doar ca intelegeam ce vedeam in filme, si ma regaseam in tot..Poate intr-o viata anterioara am fost fun cherokee sau iroquois, sau emigrant..Sau poate am devenit unul..
Life ain't easy my friend..You'll land sometime, somewhere in the unknown..Tell me then, how is it..I'll believe ya, for sure..Been there..

Incercari cu priviri

Ma uit, uimit, la felul cum evolueaza societatea romaneasca..Inteleg ca istoria ne-a cam scuipat in fata, si ne-a pus piedici la evolutie, pentru ca, si pentru ca..De parca pe alte societati istoria le-a favorizat, asa, ca le-a placut mai mult..Dar, na, ai nostri ca brazii, care se bat cu caramida in piept, si sint luptatori si patrioti, mai au si alte "calitati", sint si flexibili, cind e cazul istoric..Bine, e adevarat ca si comportamentul asta social nu e de acum, ci e rezultatul profund nefericit al unor drame adevarate..Dar asta nu poate fi o scuza..Poate o acuza..
Cum spuneam, dupa atita istorie, Romanica e tara aberatiilor, a non-valorilor, si a diformitatilor..Au constatat-o atit, atiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit de multi observatori, de atit de mult timp..Tara mafiilor consolidate..Tara intunecata..Locul unde monstruozitatile ies pe strazi si danseaza oricind..Locul ilogic..Izolat in timp..
Bun, fiecare societate a trecut prin perioada aia de ev mediu, cu vrajitoare, lupi, sau alte bestii, cu bautori de singe, si sugatori de orice-uri le aducea profit..Dar, fiecare societate a evoluat nene..Sintem in secolul 21..
Romanica s-a comportat dupa "revolutie" ca o adolescenta mioapa si proasta..Care si-a ales un boyfriend abuziv, cocalar, si interlop, si care si-a batut joc de ea in orice fel posibil..Dar, pe care, se pare ca il iubeste, pentru ca, altfel nu ar continua relatia..
Poporul, in istorie, uneori, e si pasiv..Si asta il poate costa propria disparitie..Au mai fost cazuri..De fapt, poate, uneori asta e solutia..

Ave

Uimitor cum viata asta gaseste toate motivele sa te dea cu capul de toti peretii, sa te tiriie prin praf, sa te loveasca din toate directiile posibile pina aproape sa-ti dai duhul, iar apoi sa te priveasca compatimitor cum incerci sa te aduni din bucati..Si sa simuleze ca mai vrea sa te si ajute..Asta e mai mult decit o perversitate clasica.. Probabil ca cineva, din ierarhiile superioare are un "sick sense of humour" cum ziceau DepecheModistii.. Ca altfel na..Acuma nu ca-constientizam noi chestia asta ar schimba mersul lumii..Who cares anyway..
Cica lumea se schimba cu viteza, si intr-un timp nu prea lung nu va mai fi nevoie sa mergem la servici..Vom lucra de acasa, la computer, pentru o companie care probabil va fi la celalalt capat al pamintului..Asta e al doilea lucru la care visez (dupa robot-driver)..E asa de fun sa nu mai simti prezenta unor dilii primprejur, oooo..Acuma, poate apucam si noi din chestia asta, ca sa nu murim doar cu sperantza..In fine..
Visez sa fiu intr-o lume in care sa am intimitatea mea, si sa nu fiu obligat sa ies in public daca nu vreau.. Sa stau linistit asa cum vreau, sa-mi fac treburile la job, dar sa nu mai simt din 1000 de directii privirile unor prosti iremediabili..Adica sa las societatea sa ma priveasca doar cit vreau eu..In rest e treaba mea cum imi traiesc viata..Bun, din ratiuni de stat sint total ok sa ma verifice cind vor ei..Dar in rest lasati-ma dom'le sa traiesc in propria mea discretie..Bun, asta se va intimpla, cindva, intr-un viitor..Pina atunci esti ultra expus la miliarde de priviri..Ca vrei, ca nu vrei, e egal..Lumea te vrea pe scena sa te vada inecat in propria jena..Ca pe gladiatorii altor vremuri, care mai si mureau, tot asa, din ratiuni de distractie..Ave Caesar..

Hopuri

Am avut, pe traseul vietii, uneori, probleme de sanatate..Nu mari, dar neplacute, si care m-au scos de pe traiectorie..Tin minte cita tragedie era o raceala, sau o febra, o sciatica, etc..Le-am depasit, in timp..Dar nu cred ca am sa uit, vreodata, ce absurda e starea asta de a fi bolnav..Pentru ca iti pierzi pofta de mincare: orice maninci e fad, slab, si fara sens ca sa faci efortul sa-l mesteci si sa-l inghitzi..Si mai bine ai muri de foame, decit de stupiditate..Apoi ai dureri..Multe, si din toate directiile..Simturile iti sint alterate..Nu mai mirosi, atingerile nu mai au vigoare..Esti o leguma sociala, care ar emigra in pat, si ar intrerupe orice contact cu lumea..Pentru ca, la cum te simti, lumea e ultima ta problema..Bun..Si inca multe alte neplaceri iti sint aduse de o boala-surpriza..
Tin minte o chestie..Am avut niste dureri de sciatica infernale, de am zis ca paralizez..Dupa ceva suferinta, am invatat cum sa fac exercitii care sa ma salveze..Si, am avut un moment, cind am simtit ca mi-a trecut, si, ca sint iar liber sa ma misc..Atunci tin minte ca m-am uitat la o fotografie ceva cu un hotel, si niste trandafiri.. Si mi s-a parut atit de frumoasa..Adica cu o frumusete in ea ce venea din frumusetea lumii aleia flexibile, si, la care, parca, pina atunci, toti, in afara de mine, aveau acces..
Am avut si momente nefericite, destule, pe care le-am asociat cu destinul meu..Si, pe care, le consideram ca nu le merit..Normal..Dar, pe care le consideram hopuri necesare ca sa imi depasesc conditia..Cumva..

Marginile privirilor

Privirile lor mai aveau, inca, urme de suflet, pe margini..Abia vizibile..Ca un fel de tesatura de fire colorate construite, cumva, in logici nestiute..Care acopereau suprafetele conice exterioare ale lor, ale privirilor..
Se spunea ca ochii sint ferestre spre interioare..Si ca transmit culoarea din suflet, spre exterior..Spre priviri..Spre privirile conice catre exterioare..
Privirile interioare, poate au aceleasi culori..Aceleasi urme de suflet, aceleasi tesaturi colorate, construite dupa aceleasi logici..Doar ca-conul este acum rasturnat..E simetricul celuilalt..
Ce interesant, si spun asa, evrika, am descoperit ca sintem centrul privirilor exterioare, si interioare.. Continuu.. Pentru ca privim, cind in afara, cind inauntru, ca sa fim..Pilotul nostru interior ne dirijeaza directia si sensul privirilor cu profesionalismul unui expert..Care a gasit cele mai bune solutii in toate furtunile cosmice.. Si, care stim ca ne e cel mai bun si devotat prieten..
In trecerile noastre printre lumi am cautat sa intelegem ce fel sintem, fata de ceilalti..Ne-am privit in oglinzile privirilor la care am avut acces..Si exterioare, si interioare..De oriunde..

Sunday, April 21, 2013

Patina timpului

Iubirea e o conexiune..Intre ceva din profundul sufletului nostru, si altceva din afara..Altceva ce poate fi orice: o idee, un sentiment, o persoana, o societate, un grup, un teritoriu, un oras, o strada, o mincare, o senzatie, o traire, etc etc etc..De amintirile frumoase sintem legati ca-copiii de parinti..Le iubim neconditionat..Tin minte ca, pe vremea lui Ceashca mai citeam Pifuri, Otto de la o colega din liceu, reviste de alea babane de prezentare Quelle, vedeam filme, etc..Si tot timpul ma uitam la cit erau de elaborate, toate..Cit de placute, prietenoase, si practice..Si ma gindeam la cum arata lumea aceea care a produs asa chestii..De fapt, ma intrebam, pentru ca nu aveam nici o idee..Si eram atit de curios sa o cunosc..
Timpul ne-a mai schimbat, noi ne-am transformat foarte mult..Dar undeva, in adincul sufletului ramine iubirea aceea neconditionata pentru acele momente unice..Cred..

Wednesday, April 17, 2013

Istorii si evolutii

Viata adevarata, cred, e cea in care iti dai drumul la toate energiile, si inveti sa ti le controlezi..Cind iti poti construi cu imaginatia tot felul de scenarii, pe care, in timp, inveti sa le corectezi..E atunci cind fiinta ta exploreaza tot, si invata sa respire noul prin toate provocarile posibile, si imposibile..E atunci cind inveti sa-ti dozezi eficient efortul, ca sa te poti ridica dupa orice infringere..
Bine, fiinta noastra nu e pregatita sa inteleaga de la inceput tot, pentru ca asta vine cu experientza..Dar sintem pregatiti, cred, sa actionam, si sa invatam din toate experientele, fie ca sint bune, sau nu..Sa luptam..Avem in singe lupta, pentru ca avem in gene instinctul de a explora, asa cum il avem pe cel de conservare..Sintem construiti asa..
Ma gindeam de multe ori, prin cautarile mele, la cum inteleg femeile natura barbatului..Cum percep, cum inteleg ele ce inseamna partea masculina a speciei, sa zic asa..Si, de multe ori eram mirat..Pentru ca intelegeau foarte diferit ce inseamna un barbat..Adica foarte diferit de cum credeau barbatii ca pot fi intelesi de femei..Stiu ca exista un razboi al sexelor, de cind lumea..Si ca barbatii sint de pe Marte, iar femeile de pe Venus..Si ca societatea asta a fost dominata de fortza, ceea ce le facea pe femei mai vulnerabile..Dar.
Barbatii au fost, intr-adevar partea de fortza-naivitate din cuplu, iar femeile cea sensibila..Barbatul era cu lupta sociala, iar femeia cu familia, si echilibrul..Cred ca asa e si acuma..Desi, barbatul mai are o caracteristica data de natura, si imprimata in instincte..Darwin spune ca cel mai bine adaptat supravietuieste.. Asta inseamna ca, prin lupte, blablabla, cei mai puternici inving, si domina, si, natural, vor sa aiba cit mai multi urmasi cu aceleasi gene puternice..Si blabla, masculii cauta sa se reproduca in numar cit mai mare, si asta, prin a face sex cu cit mai multe femele..Blablabla..Dar e adevarat..Si asta ne e scris genetic..Bine, nu caut prin asta sa justific comportamentul de gorile ale unor abrutizatzi care se cred macho..Dar e un adevar..
Omul modern s-a adaptat la cerintele unei societati din ce in ce mai plina de reguli corecte..Si e bine..Dar natura noastra profunda e cea de luptatori..Si, atunci cind ne construim un cuplu, de fapt luptam si cu instinctele naturale..Si e bine sa stim asta..Si sa invatam sa apreciem..
De fapt, poate am apreciat dintotdeauna, fiecare, calitatile si am invatat sa intelegem defectele celuilalt..

Tuesday, April 16, 2013

Infinituri intre infinitatzi


De multe ori sintem printre infinituri..Fie ca le cautam, fie ca ne ascundem de ele, fie ca ne lasam cautati de ele..Si asta poate pentru ca acele infinituri vor sa comunice cu unele infinituri din noi..Sau poate infiniturile din noi vor sa..Cine stie?..
Vezi, infinitul e ceva fara sfirsit..Definit in infinite feluri, de diferite stiintze..Si desi vorbim de "infinit", trebuie sa admitem ca exista, de fapt, o infinitate de infinituri..E foarte normal..Si atunci, e la fel de normal sa ne intrebam: noi, ce fel de infinituri avem in noi, sau ce fel de infinituri sintem? Cu ce fel de structura? Si chiar sintem infinitzi? Pentru ca traim o viata relativ scurta, de unde infinit in ceva limitat?
De fapt, eu cred ca noi sintem siruri de eu-ri..Asa cum sint sirurile in matematici..Sintem eu-ri care se transforma permanent, si devin alte eu-ri..Care evolueaza..Sintem eu-ri care sint limitate, din pacate, de timp..Si, care, oricit de mari ar fi sperantzele, energiile, capacitatile desfasurate pe toate traiectoriile vietii, ele vor avea un final, o limita, un sfirsit..E trist..Pentru ca repetam scenariul tuturor vietilor de pina acum..Sau al celor mai multe..

Sunday, April 14, 2013

Numele eurilor


Cineva a intrebat, mai demult, pe altcineva: Dom'le cum de ai ajuns la asa o performantza in domeniul tau stiintific? Raspunsul a fost: Eu nu am facut decit sa joc foarte bine rolul meu, am fost de fapt un foarte bun actor, si nimic altceva..Apoi o alta intrebare a urmat: Bine, ai jucat un rol, dar dumneata ai avut rezultate remarcabile in stiinta, si descoperiri..Raspunsul a venit la fel de imediat: Ai vazut ce actor bun am fost? Am mimat foarte bine un om de stiinta remarcabil..
Avem in noi mai multe personalitati potentiale, cred..Care ies, pe rind, si se manifesta in anumite situatii.. Poate ca sintem si actori care joaca mai multe roluri pe scena vietii..Sau poate sintem oameni de stiinta care devin si actori, din cind in cind..Sau poate sintem ceva ce nu stim inca, si cautam sa descoperim.. Toate variantele pot fi adevarate..Sau nu..Totul e relativ..Sau?

Thursday, April 11, 2013

Autentic


Trecutul e cel care ne defineste..Prezentul ne arata, iar viitorul ne pune intrebari..Sintem copiii propriilor determinari..Si sintem plini de intrebarile eurilor de mai demult..Carora, eurile de acum le cauta, inca, raspunsuri..Ne plimbam eurile de acum prin toate lumile posibile, si imposibile, de acum, de atunci.. Ne cautam, printre euri, raspunsuri la intrebari puse de demult, poate..Sau nepuse inca..Raspunsuri care sa-si preceada intrebarile ce vin din misteriosul viitor..Intrebari pe care, cumva, si acum le simtim in fiintza noastra profunda..Si care traiesc impreuna cu noi de cind ne-am nascut..
Pasii nostri pe care i-am raspindit printre ceilalti, au fost quantumul, unitatea de masura a propriei evolutii..I-am impartit, cumva, cu toti ceilalti..Ne-am bucurat sa-i stim intelesi, si, la fel, ne-am bucurat sa aflam de pasii celorlalti, si de felul cum si ei, au evoluat..Am vrut sa ne comunicam proprii pasii tuturor, ca sa primim, reciproc, felul in care, si ceilalti au evoluat, in paralel..Si sa ne fim, asa, impreuna, intr-un cerc al propriilor definiri de euri..Am vrut, intr-un fel, sa comunicam, sa intelegem asa cine sintem, fata de ceilalti.. Uneori am reusit, pe anume trasee, alteori nu..Si am continuat sa credem, si in comunicari de evolutii, si in eurile cele proprii..
Destinul e un drum-traiectorie construit si in singuratate, si impreuna cu unii prieteni..Dar si de hazard, de intimplarile trecute, si, care, ne-au marcat cumva..Destinul e ce ni s-a intimplat, cind eurile au decis, la masa rotunda, ca niste adevaratzi cavaleri-luptatori-responsabili, directia pe care sa incercam sa o respectam.. Si, cumva, destinul e drumul pe care l-am ales, atunci cind am putut sa o facem..Drumul pe care il intuiam, si, pe care, cu curaj, am mers inainte..

Schimbari si modificari


Schimbarile sint bune, asa in general..Sint un semn de evolutie, fie ca e asendenta, fie ca nu..Asa ca e bine cind avem schimbari de cit mai multe feluri..Dar e bine, de asemenea, ca sa nu ne dea peste cap schimbarile prin natura, sau magnitudinea lor..In fine..
Eu, la scirbici fac tot felul de 3D-uri, de diferite complexitati..Bun..Le iau de la zero, le construiesc asa cum vrea clientul, termin desenele, si gata, zic..Numa’ ca clientu’ nostru se apuca de modificari, ca nu se gindise mai dinainte la citeva detalii..Si incepe sa schimbe, pe ici, pe colo..De la mic la mare, aproape nimic nu ramine neschimbat, pina la urma..Face asa: prima schimbare, a doua schimbare, a treia, schimbarea schimbarii, schimbarea modificarii, modificarea schimbarii, modificarea modificarii, si, in final, schimbarea modificarii schimbarii..Iar conceptual initial e penetrat de atitea schimbari de ajunge ca un svaitzer..Foaaaarte diferit..Da e si comic, cind discutam, inginereste, si omul isi aduce aminte de detaliile din schimbarea a 2-a (pe, care nici un om normal la cap nu le-ar memora, pentru ca nu ar avea nici un sens, din moment ce urma schimbarea a treia, si trebuia uitat tot ce a fost inainte)..
Problema e sa iti construiesti modelul cit mai “editabil” posibil, gindind de la inceput ca, pina la sfirsit, oho, cite se pot schimba..Aia e..Tre’sa fim flexibili..Cit mai flexibili posibil..Si sa construim modele cel putin la fel de flexibile ca noi..

Saturday, April 6, 2013

Somnul ratiunii

Ce fel miroase frica? Sau fericirea? Dubiul? Ce gust are sperantza? Ce arome are empatia? Ce forme, si culori au prieteniile? Cum le vedem si percepem pe toate? Ce fel de infinituri contine lumea?
Sigur, cit traim experimentam..Mirosim, gustam, simtim, gindim..Tot ce ne e accesibil..
Ascultam..Ce ne transmite, printre rinduri, lumea..Privim..Semnale amestecate..Citim cuvinte..Venite dinspre echilibrul instabil al celorlalti..Cautam..Nu gasim un pattern..Cu atit mai putin o logica..
Aerul e plin de nimicuri..De fals..De aparentze..De orbitele unor eclipse..De mistere artificiale..Fara sens..
Vor veni explicatiile, probabil..Cindva..Tirziu..Dupa ce vor fi disparut celelalte..Ca sa completeze absurdul.. Parte din haosul etern..Infinit etern..

Extraterestrul dinauntru

Drumul ti-l construieste eul tau cel profund..Celelalte euri iti fac doar mastile, si costumele pentru a juca in anumite piese..Mai mult, sau mai putin legate de drumul tau..Colateralo-identificato-identice cu anumite segmente de pe traiectoria ta..Dar traiectoria reala a ta, destinul tau, e elaborat/a de eul cel profund, si, cumva, determinat/a si de exteriorul cel socialo-sinistro-absconso-relativ..E o combinatie cu multi parametri..
Sintem inconjuratzi de oceane..Viata e un inot printre valurile de apa, aer, si stupiditate-ura..E un exercitiu de supravietuire..O lectie de a fi printre atitea a-nu-fi-uri induse de sinistrul din ceilalti..In fine..Sa-i ignoram pe ignobili..Sau sa-i pocnim cind ezita..Ca prea mult rau au facut..Si merita sa si-o ia..
Ma gindeam..Cit de mult din viata asta construim efectiv, si cit de multa energie cheltuim doar ca sa ne aparam de atitea atacuri venite haotic, asa, de niciunde? Si de la tot felul de maimutzoizi..Oricum, ce mai conteaza? Ca am supravietuit multora, si mai avem energie..
Lumea asta, asa cum e, e rezultatul evolutiei..O evolutie frinata metodic de maimutzoizi..Pentru ca na, daca n-ar fi existat ei, noi am fi trait, acum, prin anul 4000-5000 ca nivel..Asa spun si scientificii..Sa le multumim ca nu am avansat prea repede..Ca, cine stie, daca nu ar fi fost ei, si cursul istoriei ar fi fost altul, si, noi, poate nu am fi existat azi..Aleluia-amin-aloha..Toate bune si nebune in secolul asta..La smecherie..La baie, la brutarie, la gara..Be-ton..Fara dubii..Cu certitudini iremediabile..Spuse, parca, la ureche, de extraterestrul dinauntru..Ala sincer..Nu ca ailaltzi..

Priviri parabolice


Orasul pare ca isi mai aduce aminte de noi..Si-a conservat, ca intr-un muzeu, toate cladirile si strazile cele pline de amintiri..Le-a pastrat, parca, special..Ca sa ne arate si tenacitate, si stabilitate in sentimente..
Bine, a mai trecut si din iarna, a mai venit ceva si din primavara, si ne-am mai relaxat putin..Nu ne mai stringe frigul, si ne-am mai eliberat..Putem fi mai sinceri si optimisti..Si putem si sa aratam asta..Putem sa facem multe..Foarte multe..
E placut sa stii ca cineva isi mai aminteste..De tine, de ei, de noi..Si ca se mai gindeste la acel timp, magic..Suficient de lung, cit sa construiesti atitea lumi pline de seve de suflete calde..Frumos..
Am reinviat..Ne-am nascut, parca, iar, cu alta personalitate, cu alte ginduri..Sau poate doar am trecut pe un alt nivel, si ni se pare ca traim un altfel de inceput..Vedem altfel..Parca nu mai privim drept, urmarind razele dens colorate ale luminilor..Parca si privirile se arcuiesc dupa niste parabolice, ca lumina intr-un cimp gravitational urias..Parca..Sa fie aproape un suflet atit de colosal atragator? Sau s-au modificat legile fizicii imprejur? O fi un efect colateral de pe nivelul asta nou, de acum? E tot universul la fel de curb cum pare? Si daca il privim in oglinda? Noi cit de mult mai semanam cu imaginea reflectata?