In studentie, iarna, pe drumul spre examene, vedeam cum se aliau impotriva mea oboseala, suprasolicitarea, frigul, zapada, vintul, indiferenta.. Simteam ca toate ma izolau de ceilalti.. Intram mai bine inauntrul meu, si ma simteam aparat..Trebuia sa fiu asa, ca sa pot gasi raspunsuri..Cautam reevaluind tot ce invatasem. Era o lupta incordata cu uitarea..Traiam intens secundele, pentru ca speram sa termin cu bine..De multe ori as fi vrut sa abandonez...Apoi reveneam..Si, dupa agonii si extazuri, treceam examenul.. Dupa care, redeveneam amorf si inert, pentru ca atinsesem, cumva, un scop.. Efortul nu mai era necesar..
In viata asta trebuie sa demonstram atitea, atitora..Trebuie sa memoram atitea, ni se impun lucruri..De ce?
Cheltuim multa energie in lupte incorecte, si care nu sint ale noastre..De ce? Si inca alte si alte de ce-uri..
Unu la mana, fiindca asa "ne cere societatea", cum zice gura lumii. Doi la mana, fiindca suntem, ma scuzi, niste fraieri, ca acceptam unele reguli idioate care nu ne aduc nimic, ci doar statutul de a face parte din turma. Cine nu are curaj sa fie diferit, isi merita soarta.
ReplyDeleteStii, acceptam, uneori, cind nu avem de ales..Si ni se impun atitea cretinisme de atitia..Poate nu ne-am nascut la timpul potrivit:)
ReplyDeleteDesi suna poate egoist, nimeni nu impune nimic. Cine face pana la urma regulile? Eu cred ca suntem singurii care ni le putem crea doar pentru a ne fi bine, sigur...fara a-i leza pe cei din jur. Ca exista si compromisuri, le facem pentru ca vrem si pentru ca in acel moment e cea mai valabila rezolvare. Parerea mea!
ReplyDelete