Atingerile sint partea dorita a erosului, si a anticiparilor.. Avem un corp material, care comunica prin atingeri..
Sintem trecatori prin lumea asta..Avem asteptari, si visuri construite.. Avem atitea lumi, pe care ni le modelam din ginduri si sperantze..Avem drumuri pe care mergem, cu credintza in stabilitatea eului..Dorintza ne creeaza repere..Si mergem iar..Apoi, intram in intersectzii de indoieli..
Vezi, iubirea nu ne arata decit adevarurile in care vrem sa credem.. Din timp in timp ne mai trezeshte, brutal, realitatea..Dupa care, ne intoarcem la visuri..Si traim asa, pendulind intre tot felul de lumi, care mai de care mai personale, si mai ciudate..
Imprejur e un carusel al nebuniilor, e absurd, e toamna, e trecere..Un mozaic, pe care, doar un spirit schizofrenic l-ar putea intzelege.. Lumile au ramas, inca, disfunctzionale..
Un el iubeste o ea..Inca..Dincolo de tot..Simplu, fara logica..Si fara explicatii..
Ambalajul acesta cu ajutorul caruia ne perindam prin lume e cel care a strans in timp, in el, tot ceea ce uneori oamenii strang in debaralele lor, chiar si lucruri pe care nu stiu daca or sa le foloseasca vreodata, insa prefera sa le tina acolo. Suntem rascoliti pe interior de ganduri aparute din senin sau readuse in prim-plan prin prisma amintirilor. Suntem stapaniti de dorinte de tot felul si visam...caci ce poate fi mai frumos decat visul? Uneori alegem cai simple, alteori reusesc ele sa se incurce si ne prind in ele ca si cand am fi pe nisipuri miscatoare. Si iar visam si iar traim realitatea. Iubim, caci am invatat asta fara sa vrem. Am simtit cum creste in noi dorinta nebuna de a arata asta tuturor, unei EA, unui EL, celor dragi...
ReplyDeleteNu cauta logica in ceea e viata in sine!