Variante de noi din noi

Am dacit postat ce am scris pe fb. Scuzatzi ce apare, ca nush de ce e pe fond alb. Oricum mesajul conteaza. 

Azi trebuia sa scriu ceva, ca asa era mo-mentul, si con-cretul. Si pentru asta imi trebuia bere. Inainte de bere imi trebuia ceva comesti-bil. Asa ca m-am dus la maca-zinul cu mincare de unde am luat rosii, ardei um-flatzi, si pe urma mas-line, cola, ceva snacks-uri. Cu, care, evident, am ajuns a-casa. De aici am pornit spre etapa a 2a a pro-cesului, adica spre bere si tzi-gari. Pe drum, un nene m-a speriat, in sensul ca mergea pe o bicicleta electrica, si fix cu 3-4 metri in spatele meu a urlat la mine, ca n-avea claxon. Si asta e o chestie repetata prin zonele astea; e un fel de liniste intrerupta de zgomote infernale si bruste. Ca intr-un film horror repetat continuu. Unii se adapteaza la stilul asta, dar eu cam nu prea. Si na. Tre'sa fii tare cu psihicul, altfel toata adunatura te cam termina. Dar sa zicem ca rezisti. Si io cam da, ca, na, vin din Romanica, tzara lui Dracula si a politicilor anti-orice. Bun. Dupa ce mi-am luat tzi-gari am fost si m-am aprovizionat si cu bere. Am ajuns acasa leoarca de transpirat, dar fericit ca am terminat cu aprovizionarea. Vremea s-a incalzit de n-am avut aer. 27 de grade azi, dupa ce, cu 2 zile in urma au fost minus 10. De aia zic: fitzi adaptatzi ca lumea e schimbatoare. Ce vezi nu e ce pare. Sint multe de care nu stii, si care te pot darima psihic, apoi fizic. Nu considera, nu-ti face iluzii, nu te lasa pacalit. Mergi pe ceva consistent, si ignora orice e fals. Pentru ca asa ai cele mai multe shanse.

Las pentru miine ce am de scris, ca imi trebuie un timp de elaborat. Am multe idei disparate, si la care tre'sa le caut o lo-gica. Lumea cind citeste ce scriu isi zice ca uite ce simplu e, asa ceva puteam sa scriu si io, da' dacit ca n-am vrut. Sa fim seriosi. Ca sa scrii simplu tre'sa elaborezi de sa-ti sara capacele. Pentru ca ce scrii trebuie in primul rind sa aiba sens, apoi sa fie direct, si apoi sa fie legat, si logic. Ori asta cere un efort considerabil. Daca nu ma credetzi, incercatzi sa scrietzi, si vedetzi rezultatele.

Ma uit uimit la ce scrie lumea. Efortul onest e de apreciat, evident. Unii se lanseaza in poezie, altzii in proza. Si unii chiar reusesc niste metafore. Doar ca asta nu face scrisul lor sa fie de vreo valoare anume. Pentru ca scrisul trebuie sa transmita cit se poate de artistic, si firesc, niste mesaje. Trebuie sa iti transmita ceva, cu sens, tie, un cititor foarte bine pus la punct cu toate, din tot ce te inconjoara. Iar asta e infinit dificil. Pentru ca traiesti intr-o lume de perversiuni intricate, in care cam totul s-a spus la nivele destul de inalte. Ca sa depasesti ce e, trebuie sa construiesti ceva mai inalt, atit cit potzi. Sa faci sensuri noi care sa generalizeze, cumva, ce s-a spus de mai demult. sa urci prin valori, pe care sa le expui relativ subtil.

Operele inalte exprima simplu, lucruri fundamentale. Iti vorbesc tie, despre ceva ce exista, si te cauta sa le intzelegi. Si se expun foarte direct. Dar au multe, enorm de multe intzelesuri, si interpretari. Si asta vorbind absolut oricui, din orice cultura ar proveni. Asta numesc eu, autenticul. Pentru ca e o sublimare si esentzializare din infinitele variante construite in trecut. Unele opere ajung celebre, pentru ca sint pe gustul de acum al publicului de acum, cu perceptzia lui proprie. Altele vor fi cunoscute mai bine de oameni ai unui viitor, atunci cind perceptzia va fi cu totul alta. Dar, totul e relativ.

In fine, totul e complicat, pentru ca depinde de foarte multe. Valorile reale se verifica in timp. Asta in ciuda faptului ca modele inca domina ce sintem dispusi sa acceptam. Nu spun lucruri noi. Sint multi care au spus asta din antichitate mult mai bine ca mine. Eu doar le re-vad, si le arat in felul meu, asa cum simt.

Evoluam. Lucrurile se schimba in stilul lor, dat de cum intzelege societatea ce ele chiar reprezinta. Nu e o tragedie ca nu sint intzelese la valoarea lor de autentic in prezentul de aici, si de acum, contemporan, sa zic asa. Vor fi intzelese in viitor. Si asta e bine. Pentru ca viitorul va avea metode infinit mai elaborate de a aprecia ce e autentic. Aici n-am niciun dubiu. Societatea viitorului va fi cu totul diferita de cea de acum. Si asta doar daca te gindesti la ce technologii vor fi peste doar 1000 de ani. Care technologii vor fi o parte a societatzii. Intr-o lume in care toate vor fi evoluat la nivele pe care nu le imaginam, cu puterea de gindire de azi. Noi traim putin, si vedem cit putem, dar asta nu ne face speciali, doar pentru ca vedem un boom uimitor, in toate domeniile. Pentru ca asta ne da doar o idee despre ce va veni. Si e ceva ce ne-ar lasa masca, daca am putea calatori in viitor.

Ce e, ce sintem? Si cine sintem, de fapt? Unora, noi ca fiintze le parem uimitori, iar altora complet anosti, si depasitzi. Si asta pentru ca totul e funcztie de stilul omului care ne percepe, in felul lui. Cind invetzi ceva pornesti de la date. Memorezi, aranjezi in minte, folosesti, dupa care uitzi datele, pentru ca sint prea multe. In schimb retzii metoda, si criteriile folosite. Asa e cu invatzatul. Fie ca tzine de stiintze, arte, etc. Totul e la fel, ca idee. Cei cu adevarat inteligentzi stiu logica unor lucruri, si legaturile intre miliardele de valori implicate. Si cam aici e adevarul mintzii, si valoarea ei. Sint multzi care au memorie fotografica, cu o capacitate uimitoare. Dar asta e cam inutil, azi, cind avem internetul. Pentru ca, serios vorbind, si asta e verificat de practica; nu conteaza cit pot sa memorezi asa cum conteaza ce capacitate ai sa folosesti lucruri memorate anterior, si, pe care le-ai uitat ca date efective, dar pe care stii sa le folosesti, pentru ca stii anvergura lor. E simplu, in idee, dar, ca sa ajungi la experientza folosirii datelor iti trebuie multa metoda, acumulata in multe cautari.

Bun, exista multe variante, multe interpretari despre multe. Uite-te la ce e. Sint actori mari, pentru ca sint buni, dar, daaaaaaaaaar, au jucat in filme mari. Aici e secretul. Constructzia filmului in sine. Poti fi genial, dar daca nu ai filmul care sa te puna in valoare devii rapid uitat. La fel si in muzica. De ce e ABBA inca pe val? Pentru vocea fabuloasa a atistelor? Exista pe lumea asta voci cu mult mai bune. Secretul e in armoniile incredibile construite. In melosul construit care ne atinge in toate adincimile. Artistii mari sint cei care au construit opere mari. Asa ii retzine istoria, prin lucrurile concrete. Cele, care, cum am spus, ne ating fix in adincimile noastre, oricine am fi noi, de oriunde. Sigur, putem analiza, putem spune ca, bai, mie imi place chestia aia, pentru ca, si pentru ca. Dar e ceva ce e dincolo de perceptzia asta imediata. Pentru ca e altfel de tot ce am intilnit in cotidian. E o urcare uriasa spre esentze. Ca intr-un fel de conversatzie cu absolutul. Iar asta e posibil doar cind gindesti in absolut. Eu cred ca vor veni noi generatzii care vor sti mai bine asta, si vor reusi ce nu ne-am imaginat. Mai ales ca vor fi ajutatzi de niste technologii absolut uimitoare. Pe moment admiram ce a fost creat. Aveti un pic de rabdare, si veti vedea niste lumi uimitoare. Pe care, deja, le cam vedem in varianta virtuala.