Alte vietzi

 Viatza e un fel de traire paralela. Una in care esti, si in care aratzi ceva. Pentru ca stii ca asa trebuie sa faci. Sa te aratzi, cu anumite laturi ale tale. O viatza conforma, in care indeplinesti unele asteptari, asa, ca sa fie, pentru ca asa "trebuie". Asta cind nu esti de acord cu o gramada de anomalii. Dar, care, sint asa de cerute de tot, si de totzi. Pe care, le faci. Ca sa dea bine in acel context. Si ca sa te conformeze pe tine, ca esti ce se asteapta de la tine. Cu tot. In fatza altora. Care au contextul in control. Si care cred ca totul le apartzine. Sigur, iar ne raportam la promis, si la nestiut. Unul care a tot existat. Cu noi, parte din el. Constientzi ca sintem atit de vulnerabili. Si constientzi ca putem reusi orice ne propunem. In felul nostru, in lumea noastra, cea care seamana cu lumea dimprejur, cumva. Vezi, lumea e a ochilor. Sintem copii nascutzi si crescutzi in atitea priviri. Si folosim asta ca sa ne dea autenticitate. Pentru ca folosim privirile ca metoda de a deveni, si a argumenta orice e posibil. Si a justifica fiintza. Chiar si atunci cind privirea devine secundara. Cind ce e, e un fel de a deveni. Cu noi imprejur. Fara sa stim de ce. Pentru ca, vezi, in tot ce e, e un fel de a deveni, care sa merite efortul. Sintem, si pare ca e suficient. Ca si cind am trai pe unele ritmuri. Care ne-au venit de dincolo de noi. Si, care ne pot determina, cumva. Tu, cel care esti, spune-mi, cine esti inauntrul armoniilor astea? Si cum ai fi, daca ai fi lasat inafara lor? Ce te-ar mai determina sa fii ce iti doresti? Ce ai deveni in cu totul alt mediu?